poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1652 .



Un geto-dac pe Lună
proză [ ]
scenariu satiric

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [danrec ]

2010-10-01  |     | 



Interiorul unui studiou TV. Camere, reflectoare, pereți placați futurist, cu polistiren oranj. În prim-plan un birou mare, tip Jay Leno. Pe o canapea din vinilin, tot de culoarea portocalei, un bărbat îndesat, între două vîrste, tuns scurt, cu privirea vioaie.
SANDU RUDARU (realizatorul emisiunii "Asul". Zîmbește în camere, își aranjează nodul cravatei și casca din ureche):
-Bună seara! Așa cum v-am obișnuit, la " Asul" aducem de fiecare dată o personalitate care a realizat ceva deosebit în domeniul său de activitate, oricare ar fi el, domeniul...În această ediție, avem printre noi pe primul român care a ajuns pe Lună, domnul Mitică Caisescu!
Să-l aplaudăm, că merită!
CAISESCU:
-Bună seara dumneavoastră și tuturor privitorilor postului dumneavoastră!
RUDARU (pe un ton familiar):
-Păi dacă nici în seara asta nu sparg raitingu', mă las de televiziune! Spuneți-ne, domnule Caisescu, cum a fost?
CAISESCU:
-În general, bine! Am avut niște dificultăți la decolare, dar am ajuns în condiții satisfăcătoare.
RUDARU:
-Să le spunem celor care nu știu, că dumneavoastră sunteți un adevărat as al aviației românești, ați zburat pe toate tipurile de aeronave din dotarea flotile noastre...Spuneți-ne cum de v-a venit ideea?
CAISESCU:
-De mic copil mi-am dorit să zbor. Închideam ochii și simțeam că plutesc peste munți, podișuri, dealuri, depresiuni și văi, descopeream lumi noi. M-au fascinat întotdeauna abisul albastru, înălțimile infinite. Primul meu aparat de zbor a fost un planor fabricat din șipci și carton asfaltat. M-am lansat cu el de pe terasa blocului turn în care locuiam cu părinții. După o decolare reușită și un zbor de 2, 5 metri, am acroșat o antenă parabolică. În final, am ajuns să zbor în Cosmos...
RUDARU:
-Interesant, dar de ce pe Lună?
CAISESCU:
-De ce nu? Era o provocare...Ultima aselenizare a americanilor a avut loc în 1972, de atunci nu s-a mai întîmplat nimic în acest sens...așa că m-am gîndit că e necesar să demonstrăm că și noi, românii, suntem capabili de o astfel de performanță!
RUDARU:
-Racheta este de producție sută la sută românească? N-ați apelat la alte agenții spațiale?
CAISESCU:
-Motoarele și toată aparatură de bord au fost realizate integral la noi. Corpul navetei și capsula selenară au fost fabricate în Kazahstan și livrate bucată cu bucată, în sistem bartel...din cauza asta am avut întîrzieri...
RUDARU:
-Programul spațial se numește, din cîte am aflat eu, "Gerula". De ce l-ați botezat așa?
CAISESCU:
-Americanii au avut "Gemini" și "Apolo", rușii "Soiuz" și "InterCozmos"...am ales acest nume fiindcă, în primul rînd sunt un geto-dac autentic. (se întoarce din profil, arătîndu-și urechea dreaptă la camere) Așa cum se poate observa, spre deosebire de majoritatea oamenilor, am lobul lipit de restul pavilionului...dumneavoastră, sunteți roman, fiindcă îl aveți dezlipit! În al doilea rînd, sunt un fan al lui Sergiu Nicolaescu, am văzut "Dacii" și"Columna" de vreo douăzeci de ori...
RUDARU:
-Am auzit și eu teoria asta cu urechile, da' nu știu dacă e reală!
CAISESCU:
-E verificată dom'le...e vorba de o adaptare evolutivă, perpetuată genetic; dacii aveau pavilionul îngust și lobul lipit, fiindcă erau refractari la bîrfe și șușoteli calomnioase; în plus, iarna, din pricina gerului, puteau trage mai bine cușma pe urechi...
RUDARU:
-Se poate, nu vă contrazic! (familiar, aplecîndu-se spre canapea) Da' spuneți-mi sincer, așa ca între bărbați, cînd v-ați văzut acolo sus, în cosmos, nu v-a fost teamă?
CAISESCU:
-După mii de ore de zbor și antrenamente specifice în cadrul programului spațial nu mai ești stăpînit de afecte primare: frică, angoasă, sau altele...
RUDARU:
-Cît a durat zborul pînă la Lună?
CAISESCU:
-Exact un an, trei luni, douăsprezece zile și șase ore!
RUDARU (uimit):
-Așa de mult? Credeam că mult mai puțin!
CAISESCU (agasat):
-V-am spus că naveta avea motoare autohtone! Pe urmă, traiectoria n-a fost rectilinie, a trebuit să ocolesc o sumedenie de sateliți și o droaie de dezeiuri!
RUDARU:
-Ce-s alea dezeiuri?
CAISESCU:
-Deșeuri zburătoare identificabile...e absolut uimitor ce pot arunca oamenii în spațiu: de la pet-uri goale pînă la ogive nucleare dezamorsate!
RUDARU:
-Acum trebuie să luăm două minute de publicitate..revenim după pauză cu alte amănunte senzaționale!

Rudaru strigă să se aducă două cafele și apă minerală, în timp ce Caisescu, nemișcat pe canapea, cu brațele încrucișate și pleoapele închise, pare că se relaxează.

RUDARU:
-Revenim în direct, la "Asul", cea mai urmărită emisiune despre oameni deosebiți și evenimente ieșite din comun și-l avem, în exclusivitate, printre noi pe domnul Caisescu, primul român care ajuns pe Lună!
CAISESCU (deschizînd ochii):
-Geto-dac, v-am explicat!
RUDARU:
-În fine, cum doriți..important este că noi, toți conaționalii dumneavoastră, daci, romani, slavi, gepizi, avari, găgăuzi, cumani, indiferent de etnie, suntem mîndri de această realizare! Vorbeam înainte de pauză despre faptul că zborul a durat cam multișor. Nu v-ați plictisit acolo, singur în spațiu?
CAISESCU:
-Deloc. Am avut un program foarte bine stabilit. Dimineața luam micul dejun: ceai, cafea cu lapte, un croissant cu ciocolată (am voie să spun firma?) apoi puțină gimnastică în imponderabilitate. Dacă nu erau nori, făceam fotografii sau mă bronzam prin hublouri, soarele e extrem de curat acolo. Am luat cu mine și înregistrările video a tuturor emisiunilor de la "Asul". La prînz o hrană ușoară, pe bază de fructe de mare, somon fume, gorgonzola. După siestă, program științific de cercetare, pe diferite teme. Seara udam pătrunjelul, mărarul, ridichile și ceapa verde cultivate pe un sol artificial din burete.
RUDARU (familiar):
-Păi nici n-o duceați chiar așa de rău în cosmos, dom'le! Mulți români v-ar invidia...da' ce gust aveau?
CAISESCU (confuz):
-N-am înțeles întrebarea...
RUDARU:
-Ridichile și ceapa verde, cum erau la gust?
CAISESCU:
-Cam ca cele din hipermarketuri, nimic aparte.
RUDARU:
-Să revenim la aselenizare. Ce ați găsit acolo? Ce vi s-a părut, cum să zic eu, deosebit?
CAISESCU:
-În majoritate cratere, roci lunare, praf cu duiumul...urmele pașilor lui Armstrong, o doză goală de coca-cola și vreo șase cîrpe zdrențuite Stars and Stripes!
RUDARU:
-Da' peste altceva mai senzațional n-ați dat pe-acolo? Înainte de emisiune îmi spuneați că ați descoperit ceva, care dacă se confirmă, ar dărîma tot ceea ce știm despre Univers!
CAISESCU:
-Da, un fapt ignorat de misiunile lunare precedente este că pe Lună există viață inteligentă!
RUDARU (entuziasmat, ridicînd vocea):
-Stimați privitori, asistăm în direct la o dezvăluire fără precedent:prima misiune selenară românească a descoperit în premieră urme de viață în Univers, de fapt chiar sub nasul nostru, pe satelitul natural al Terrei!
CAISESCU (ferm):
-Nu m-ați înțeles! E vorba de ființe vii, dotate cu inteligență, nu forme unicelulare, bacterii sau alge. Luna, domnilor, e locuită!
RUDARU:
-Și cum arată locuitorii ăștia de pe Lună? Sunt mici, verzi, cu ochi fosforescenți și trei degete la o mînă?
CAISESCU:
-Cum să arate? Normal, ca mine, ca dumneavoastră și ca toți oamenii!
RUDARU:
-Sunteți sigur? Asta e o descoperire epocală...n-am cuvinte! Da' cum de nu i-am văzut pînă acum prin telescoape, măcar?
CAISESCU:
-Nu au fost vizualizați fiindcă locuiesc pe partea întunecată a Lunii, de aia!
RUDARU:
-Și cum v-au primit? Erau prietenoși?
CAISESCU:
-În mod tradițional, cu pîine și sare! Le-am expus motivele misiunii mele, iar ei s-au arătat foarte interesați de stabilirea unor contacte de gradul trei...
RUDARU:
-Dar cum ați comunicat cu ei, în ce limbă le-ați vorbit?
CAISESCU:
-Cu ușurință, fiindcă vorbesc românește fluent!
RUDARU (exaltat):
-Fantastic! Vreți să spuneți că Luna e locuită de români?
CAISESCU:
-Exact...și încă din cele mai vechi timpuri, chiar cu mult înainte de etnogneza poporului român. Știți că înțelepciunea populară spune despre noi, românii, atunci cînd ne manifestăm neobișnuit, că suntem picați cu hîrzobul din cer! Ce este de fapt hîrzobul? Un cuvînt de origine dacică, îl găsiți în albaneză și-n bulgara veche, fiind de fapt o reminiscență tracică, care desemnează o navetă spațială sofisticată cu ajutorul căreia strămoșii noștri au populat întreg sistemul solar!
RUDARU (neîncrezător):
-Hai, dom'le că e prea fantastic...parcă nu-mi vine să cred! Cum să trăiască oameni pe Lună, cum respiră, ce mănîncă?
CAISESCU:
-De respirat respiră greu, dar se vînd baloane cu oxigen la fiecare colț de stradă, ca semințele. De mîncat mănîncă cam ce mîncăm și noi...chiar în perioada în care am stat acolo, m-au servit cu ciorbă de burtă și mititei...e drept că am avut ceva probleme digestive, probabil carnea de mici nu era prea proaspătă!
RUDARU (mucalit):
-Or fi fost de pe vremea lui Dromichete, ăla cu cina cu specific rustic! Da' ceva dovezi concrete în legătură cu românii ăștia din Lună, aveți?
CAISESCU:
-Normal, chiar vroiam să vi le arăt... (scoate un obiect din buzunar) Vă rog, o cameră să focalizeze... Am adus un ciob de ceramică arsă, fabricată pe Lună și dacă urmărim cu atenție putem citi cîteva litere ștampilate: DECEBALVS PER SCORILO.
RUDARU:
-Hai, dom'le, fugi de-aicea, că asta a descoperit Daicoviciu la Sarmisegetusa, acu o sută de ani!
CAISESCU:
-Eronat..aceea era o copie..acesta e originalul, cu ștampila adevărată...și nu înseamnă ceea ce presupun majoritatea istoriografilor și filologilor, "Decebal, fiul lui Scorilo"...semnifică cu totul altceva, mi-au confirmat-o însăși geto-dacii din Lună: DE CE e o interogație, se traduce exact ca-n română, BALUS din neaoșul BAL, BALUS, a băli, PER, ca și-n latina vulgară prin arborele comun indo-european, înseamnă prepoziția PE, iar SCORILO, de la dacicul a scormoni, a scurma sau a zgîria, aici cu sens figurat de loc public, grădină, alee cu flori, etc. deci, interpretarea polisemantică este: DE CE SCUIPI BÃ PE SCÃRI fiind vorba, deci, de un panou afișat în imobilele publice!
RUDARU:
-Mă rog, e o interpretare...Spuneți-mi, în final, aveți vreun mesaj pentru telespectatori și întreaga populație care ne privește la această oră de maximă audiență?
CAISESCU (răspicat și solemn către cameră):
-Da...dacă vreți să participați la programul spațial românesc, donați un euro în contul afișat pe ecran! Cei care doresc să emigreze în Lună, să acceseze adresa mea de email: [email protected] și să completeze formularul de înscriere. GERULA-2 vă așteaptă!

N.A. Acest text este un pamflet, orice asemănare cu realitatea este întîmplătoare.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!