poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1215 .



suflet călător, îngroapă-mă în cer
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dasy ]

2011-03-06  |     | 



- Da, din păcate, ai nevoie de ajutor.
- E destul de grav?
- Să spunem că nu e cancer. Să ne concetrăm asupra psihicului dumneavoastră. Ne tratăm de ulcer. Facem câteva perfuzii și urmăm un regim alimentar sănătos. Apoi mai vedem.
- Așa cum spuneți pare destul de simplu. Adevărul e că nu pot rămâne internată. Se poate rezolva în două ore?
- Sigur! Vă referiți la facultate? Vă dau concediu. Este dreptul dumneavoastră. Suntem colegi și vă înțeleg teama.
- Nu e vorba de facultate. Nici de teamă. Mă feresc de fetița mea.
- Am înțeles. Câți ani are?
- Opt ani.
- Să vă trăiască!
- Mulțumesc! Bine, ne vedem mâine dimineață la ora 9,00?
- Da. Vă aștept chiar aici. O să fie bine!

Cuvântul. Cuvântul mă umple de fericire, de iubire sau de tristețe. Cuvântul rămâne o alternativă de-a scăpa de vise. Visul. Pasul pare greu. Simt pietre că duc în spate. Lumina mă răscumpără nopții și tăcerea vrea tribut morții. Singurătate răsucită la infinit spre cer. Peste toată lumea liniștea se vede curcubeu.
- Mami, unde mergem?
- În căminul 9. Stăm câteva zile apoi ne întoarcem în căminul nostru.
- Dar de ce?
- Pentru că așa trebuie. Toți studenții pleacă în perioada asta.
- Și Mihaela pleacă?
- Da.
- Și de ce nu stă cu noi în cameră?
- Știu că tu așa vrei, dar nu se poate.
- Pot să-mi iau păpușile?
- Nu.
- De ce?
- Pentru că nu stăm mult și oricum începi școala.
- Uof!
- Da, Uof!

Trei saci cu haine, un cuptor cu microunde și calculatorul. Un univers apăsător într-o cameră cu patru paturi. Foarte frig. Încerc sa caut ceva mai gros pentru noapte. Nu am luat hainele potrivite. O să ne fie frig.
Rănile rămân deschise. Mă întreb obsedant: "sunt în viață?" Uneori lupt împotriva memoriei. Un gol suflă în ceafă și mă apasă pe umeri. Aș vrea să mă rup de mine. Ce experiență oceanică este viața! Să te revolți asupra durerii? Dumnezeu spune că e păcat.
Adorm la gândul că poate mâine...unde sunt? O lume normală într-un borcan cu tărâțe. Mi-e frig. Poate că doar e o poveste și poate că o scriu chiar acum. Mă voi trezi la sfârșit. Cât a mai rămas de scris? Încerc să deschid ochii. Aceeași imagine. Doi gândaci merg pe tastatură. Paritate și libertate.
Nu știe copilul de plânsul mamei. Nu știu eu de plânsul ei ascuns, dar îl cunosc. Cu cine vorbesc? Privitori indiferenți, dar cu suflet, vor citi cândva și vor judeca. Cică lacrima spală sufletul. Ce ușor pare privind de departe! Este foarte frig. Dorm?
Puterea stă în lupta pe care o duci în fiecare zi pentru a ajunge în ziua următoare. Începi să visezi. Pare imposibil să continui. Și totuși viața devine un monodeism.

- Tu crezi că statutul de femeie divorțată e bun?
- Nu știu. Există acest statut?
- Nu râde! Vei ajunge pradă bărbaților. Ești visătoare. Tu crezi tot ce auzi. Nimeni nu te va respecta. Tu gândești? Privește la tine! Unde locuiești? Ce ai? Nimic. Cine crezi că te va iubi? Vor profita de tine și atât.
- Nu sunt așa de naivă.
- Ba ești!

Ce rămâne din suflet? O rană. Scriem să ne convingem de viață. Nu îți rămâne decât să te asociezi inutil cu fericirea. Dans de măști prin aer. Voci. Gândurile se-ncurcă între ele. Ce-am să fac mâine? Acum e mâine? Cred că totuși nu am dormit, ori poate că sunt în același vis? Simt fumul țigării. Simt frigul. O mână mă atinge pe spate.
- Locuiți aici?
- Da.
- La ce cameră?
- Nu știu, abia ne-am mutat. E vreo problemă?
- Păi da, nu aveți voie să fumați la baie.
- Unde să fumez?
- Afară. Lucrați la universitate?
- Da.
- Atunci, fumați doamnă!
- Vă mulțumesc, domnule!

Izolare în libertate te reface, te adună, dar te izolează. Vei plânge după, ai să vezi...Am așteptat să plâng, dar nu am plâns. Ființele umane sunt singurele care se comportă irațional în numele rațiunii purtându-și sufletul prin toate durerile, fericirile, iubirile, împlinirile, dezamăgirile, pentru ca la final să învețe să zboare.
De-aș putea să-mi opresc strigătul, de-aș putea să trec mai departe peste prea curând, de-aș putea...

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!