în serile cînd mi se fãcea dor de Julia, urcam la volan, porneam caseta cu lhasa de sela ºi o luam aiurea prin bucureºti. pe magheru, îmi imaginam cã incendiez marile reclame, atac bãnci sau sedii de firme, ºi asta cumva mã liniºtea. opream la unirii, alegeam o piatrã frumoasã din fîntîni ºi îi spuneam poveºti despre Julia. la întoarcere, îmi cumpãram de bãut.

în prima zi dupã leafã, mã potoleam. îmi umpleam buzunarele cu pietre, ºi performam la o terasã din apropiere.

acolo l-am cunoscut pe Claudiu.

pe vremea aia ticãlosul era un tip anost, la 40 ºi ceva de ani, dispunea de un creier aproape intact, o viziune idilicã asupra vieþii, o versiune simpaticã de chelie, cîteva ticuri verbale ºi o nevastã geloasã, bondoacã ºi pistruiatã, dar moartã dupã sex, care-i tricota pulovere.

mai ºtiu cã, dupã un numãr indefinit de beri, bivolul mi-a fãcut urmãtoarea confidenþã:
- amice, ºtiu cã te plictisesc. dupã cum vezi, nu mi s-a întîmplat aproape nimic notabil în viaþã.
deci, în principiu, n-am ce-þi povesti.
am rãsuflat uºurat.
- asta e bine, pentru cã, sincer sã fiu, povesteºti fãrã niciun pic de talent.
- cu o singurã excepþie, a continuat, fãrã sã se amuze.
- fie. dacã te ajutã, mai dã o bere...

pe scurt, aveam sã aflu cã idiotul se îndrãgostise mortal de o colegã de serviciu, pe nume Gina. fireºte, aºa cum se întîmplã adesea în astfel de cazuri, ca sã evite scandalul, Gina a demisionat, ºi-a schimbat numãrul de telefon, ºi s-a mutat, cu maicã-sa cu tot, la douã blocuri de mine.

însã, dracu ºtie cum, ticãlosul a aflat, deplasîndu-ºi cartierul general în consecinþã.

e drept, acum nu-ºi mai face de lucru cu hîrtii în biroul Ginei, nu mai primeºte de la ea mailuri cu îngeraºi ºi nici nu-i mai oferã mãrþiºoare, cutiuþe cu parfumuri franþuzeºti ºi alte fleacuri utile în astfel de împrejurãri.

în schimb, în fiecare dimineaþã, la opt fãrã un sfert, ºi doar de la o masã anume, omul scaneazã staþia ITB ºi cei 18 metri de trotuar pe care îi traverseazã Gina pînã dispare din raza lui vizualã, iar chestia asta, cel puþin pentru moment, îl consoleazã.

e sfertul lui de orã.

mai trebuie sã descopere unde lucreazã. dupã cîteva zeci de beri, m-a convins - misiunea îmi revine mie.

- frãþioare, nu þi-e cald niciodatã în puloverul ãsta?
- se vede cã þi-ai ieºit din mînã. dacã l-aº lãsa acasã, nevastã-mea ar intra la idei.

azi am întîrziat. de regulã asta se întîmplã dupã ce ies din tura de noapte. fumez 2-3 þigãri, beau o cafea, ºi-l ascult. e 8 ºi abia mai þin ochii deschiºi. poartã acelaºi pulover ca în prima searã. trage cu devotament dintr-un pall mall light, fixînd cu un aer intelectual fundul ceºtii de cafea, în timp ce primele raze de soare i se zbenguie cu înþelegere în ochelarii fumurii de-un prost gust desãvîrºit. mi-e foame.

- salut, fraiere.
- salut, zice, prelungindu-l pe u. adevãrul e cã Dumnezeu l-a înzestrat cu un zîmbet decorativ ºi cu o voce pe care Julia ar fi gãsit-o plãcutã.
- ce mai faci.
- a trecut acum vreo 10 minute...
- ºi?
- era în galben.
îmi aprind o þigarã.
- ºi?
- ºi nimic. mã gîndeam ce semnificaþie poa' sã aibã. nimic nu e întîmplãtor la Gina.
dumnezeule. pare cã vorbeºte serios. mã întreb ce caut în toatã povestea asta. singura explicaþie ar fi cã nu pot s-o sufãr pe nevastã-sa. urãsc femeile cu pistrui.
- se pare cã într-o zi va trebui s-o cunosc, zic.
- evident.
- altfel, ce mai e nou?
- i-am dat ieri un sms.
- zãu?
- zãu. în principiu, nu era un sms. de fapt e o pozã miºto cu azalee.
- vax. ºi?
- aºtept. mã tem sã nu-ºi fi schimbat numãrul de telefon.
- pãi sun-o.
- în principiu, ºtii cã nu pot...

azi plouã. terasa e goalã. Claudiu a intrat în bar ºi se zgîieºte afarã. îl bat pe umãr, dar pare dus.
- uite-o! aratã cu degetul. acolo!
- ?
- brunetã. cu umbrelã albã.
o vãd. o femeie la vreo 40 ani. de departe, aºa ºi-aºa. frunte înaltã, pãrul prins la spate. dupã cum se îmbracã, genul de profesoarã de latinã rãtãcitã în ferentari. dupã cum se miºcã, un pic frigidã. are totuºi o chestie anume care m-ar putea seduce, dar n-am timp sã-mi dau seama ce. pantofi fãrã toc, paºi mici, nesiguri. în cîteva secunde, traverseazã cei 18 metri ai zonei, dispare.
- e?
- e, ce?
- pãi n-o urmãreºti?
- azi nu. sunt obosit.
- dar cum þi se pare?
- e chiar miºto, omule, îi spun încet. e specialã.
mint cu neruºinare, dar meritã. îl vãd cu coada ochiului cum se lumineazã.
- ai gusturi, bãtrîne, închei. acum, scuze, m-am cãrat.
- mã bucur cã-þi place... altfel, ce mai faci?
- mai nimic. ieri am tras un album cu lhasa de sela.
- asta cine mai e?
- una care cîntã.

a doua zi îmi fac de lucru în staþie. nu aºtept cine ºtie ce. fix la fãrã un sfert, apare Gina. mã iau încet dupã ea. mã simt ca dracu, dar spre norocul meu, Gina nu priveºte în urmã. dupã vreo douãzeci de minute, intrã într-o firmã de asigurãri. îmi notez adresa ºi mã tîrãsc pe jos pînã acasã, îmi fac o cafea mare, dar nu apuc s-o beau. adorm ºi o visez pe Gina mergînd la cîþiva paºi în faþa mea, întorcîndu-se brusc, ºi scoþînd din poºetã un revolver mic pe care mi-l înfige între ochi.

- bivole, zic, ieri am visat-o pe Gina.
- da? cum?
- n-are importanþã. sau relevanþã. sau ce "anþã" vrei tu.
- romanþã...
- adevãrul e cã m-am plictisit de cînd o freci, în timp ce eu fac pe detectivul.
- nu e nimic de fãcut. ºtii bine cã stã cu maicã-sa.
- atunci divorþeazã.
- eºti nebun.
- omoarã hoaºca. sau pe amîndouã. sau, de ce nu, pe toate trei. ºi mãritã-te cu mine.
- ai buba la cap...
- acþioneazã, omule. femeia adorã acþiunea. invit-o undeva, ia-de mînã, priveºte-o în ochi ºi spune-i.
- ce?
- habar n-am. sã zicem, cã o iubeºti.
- ºi pe urmã?
- îi oferi un loc pe canapea. ºi îi citeºti cartea aia.
- care?
- toate pînzele sus.
- unde vezi tu canapea, învãþãtorule?
- de exemplu la mine. o zi-douã, îþi las cheia, ce mare chestie. pe urmã poþi sã te întorci la mami tãu mic ºi scump.
- o sã simtã. deja simte ceva.
- în cazul ãsta nefericit, îþi pui un pic de cenuºã-n cap, ºi e ok. nu divorþeazã nimeni din atîta lucru.
- nu merge. e o fiarã.
- adevãr grãiesc, handicapatule. invoci vidul existenþial, criza de la mijlocul vieþii. alt atu e copilul. nu-i nevoie sã minþi. o sã spui c-a fost o rãtãcire. ºi chiar aºa o sã gîndeºti. în ultimã instanþã, îi cumperi flori.
cade pe gînduri.
- auzi, bã, nu vin la tine.
- de ce?
- e... promiscuu.
- zãu? dar nu-i promiscuu sã-þi faci zilnic datoria conjugalã în timp ce...
- în plus, casa ta aratã ca dracu.
- nu-i nimic, vii cu o zi înainte, îþi dau un ºorþ, ºtergi praful, speli vasele, uzi florile, îmi decorezi frigiderul cu o sticlã de whisky.
- du-te dracu.
- sau la munte. invit-o la munte. sunt zeci de pensiuni la moeciu care aºteaptã cupluri de porumbei expiraþi ca voi.
surprinzãtor, de data asta nu mã contrazice.
- în principiu, e o idee bunã. o sã încerc.
- în principiu, toate ideile mele sunt bune. tot în principiu, rãmîi un prost.
- de ce faci toate astea?
- fiindcã nu-mi place nevastã-ta. în principiu.

(într-o zi am sã-i povestesc ceva despre relaþia amicalã dintre bere ºi coniac. am sã-i descriu sentimentul pe care-l poate avea un bãrbat care doarme încãlþat în fostul pat conjugal).

douã sãptãmîni n-a dat niciun semn. azi m-a sunat, cicã sã-i împrumut maºina.
evident, l-am refuzat.
dupã cîteva minute mi-a pãrut rãu. am revenit ºi i-am spus, ºtii ce, ia-o, dar îi cumperi baterie de 70 AH...
iuhuuu!
a închis.

a mai trecut o sãptãmînã. Claudiu s-a întors. ne întîlnim pe stradã. îmi dã talonul ºi cheile. mã grãbesc, zice. vorbim mai încolo.
- ia stai aºa. ºi?
- ºi nimic... îþi povestesc mai tîrziu.

stãm la masã toþi trei. Claudiu e proaspãt ras, poartã o cãmaºã albã, are în faþã un pahar de prigat, ºi arboreazã un zîmbet de fericire tîmpã. broasca de nevastã-sa mã soarbe din ochi ºi îmi mîngîie genunchiul din greºealã. mã gîndesc la toate astea privindu-l pe Claudiu, care se foieºte în faþa mea, vrînd sã-mi povesteascã. crapã. moare. îi curg balele sã-mi povesteascã. nu-l ajut, pentru cã nu ºtie sã asculte. Claudiu nu va ºti niciodatã sã asculte.

- ºi?
- ºi am ajuns la moeciu, cum m-ai sfãtuit, învãþãtorule. ºi am închiriat o camerã la etaj, cu vedere la rîu, boule. ºi am lãsat doar buletinul meu, nu fiindcã aºa mi-ai zis, ci pentru cã unul era suficient. ºi Gina a luat-o înainte pe scãri, dansînd. iar eu o priveam din spate, ºi simþeam cum mi se face din ce în ce mai fricã. ºi n-am mai coborît dupã bagaje. ºi în clipa aia norii de afarã s-au rupt. iar mandea a rupt pînzele de pe ea, ºi a privit-o. ºi înainte de moarte, a ºoptit, precum ion al glanetaºului "cît pãmînt, doamne"...