Sunt asemenea unui papagal în imposibilitatea de a-şi întinde aripile (şi câtă libertate de mişcare a culorilor în penele ce nu cunosc gustul solitar al ploii), umbra coliviei e pentru mine un vis ce pluteşte ca un abur deasupra unui căcat de câine, ţin obsesiv o pietricică de topaz între dinţi, un punct de sprijin, de care păianjenul cu care convieţuiesc paşnic pipăindu-ne ţipetele ca nişte bandaje îşi leagă dialectic stările de spirit alunecoase şi umede, cu vocaţia prozodiei de crâşmă dau drumul unor bărcuţe de hârtie încărcate cu realităţile cuvintelor uşor de atins într-o carafă de vin, un fel de amestec de părţi şi gestul acela absurd repetat în oglindă de a înveli în zori ticăitul ceasului primit de la bunici în ipsos ca într-o spumă de lapte, tic-tac, tic-tac, cu degetele de ceară fierbinte şi moale ea îmi pipăie chipul preţ de câteva secunde, tic-tac, tic-tac, un plic de pe care lipseşte adresa destinatarului şi a expeditorului, apoi ne trezim, schimbăm câteva vorbe ca pe nişte haine găsite pe bâjbâite prin cameră, deschide te rog fereastra, uite cum vrăbiile aşteaptă să-mi ciugulească fărâmituri de biscuiţi şi speranţe din palmă, linia vieţii îşi croieşte în continuare drum spre întunericul ceştii de cafea în care ai pus din nou prea multe zâmbete poliflore şi eu prea mult zel, pesemne azi vom filozofa despre încărcătura simbolică a ridurilor de pe faţă în lumina viselor pe care le-a avut fiecare azinoapte, câteodată visele noastre se întâlnesc şi fac front comun, un nod pescăresc, substituind unele trăiri cu lucruri, o undinţă, câţiva cărbuni, un scaun de bucătărie, o plasă de prins fluturi şi tot aşa în fiecare zi ne îndoim genele ca pentru rugăciune şi recădem în noi înşine, fragmente de oglinzi, în acel tertip al vieţii de a lua totul în joacă, ca şi cum am învârti un caleidoscop din care nu mai putem ieşi, ea scoate din buzunar un dragon şi mi-l întinde înainte de a mă trezi, semn că am petrecut o zi destul de bună şi urmează o noapte de zadarnică reconciliere, înmănunchind povestiri ca o punte de la om la om peste nelinişti, un alai de carnaval sau o procesiune într-un pahar de apă...