agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1430 .



Anotimpul zăpezilor veșnice
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dan Banu ]

2012-02-25  |     | 



Totul a început ca o glumă în iarna lui 2011. După patru săptămâni de ger de crăpau pietrele cu zăpadă cât casa de intrau bieții oameni pe geamlâcul de la pod în propria gospodărie, ăia de la meteo au anunțat că și martie va fi la fel de geros. Ne-am închinat și am strâns din dinți. Dar când și la sfârșitul lui martie prognoza pentru următoarea lună a fost aceeași, toată lumea a început să râdă. Dar așa a fost, n-a fost glumă. Aprilie a continuat cu geruri de minus 20 de grade și zăpezi viscolite. Când însă și în mai lucrurile au stat la fel, iar iunie a început cu temperaturi negative în termometre, majoritatea oamenilor au înțeles că ceva îngrozitor s-a întâmplat.
Primul impuls al fiecăruia a fost să-și umple cămara. Astfel, toată lumea a dat năvală în magazine. S-a cumpărat tot ce se găsea, de la mâncare la pături, calorifere, haine de blană, votcă, icre negre, cărbuni de grătar. Într-o săptămână supermarketurile erau lucii. Și depozitele la fel. În nici o lună au început revoltele, apoi grevele generale care s-au ținut lanț. Toată lumea a uitat de vechile sloganuri “Nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca Roman sa neeee….” sau mai noile “Ieși afară javră ordinară” și au trecut la chestii mai pragmatice “Vrem căldură, vrem mâncare și parale-n buzunare”. În Statele Unite șoferii care trebuiau să încarce marfă pentru a fi distribuită în marile orașe au spart rezerva federală de alimente. Și-au chemat toate rudele și au cărat tot ce se putea căra, care cu truck-ul, care cu mașina proprie, care cu căruciorul de butelii. Armata a sosit prea târziu, când depozitele erau goale. A doua zi soldații au început să-i împuș pe jefuitori fără somație. Dar jefuitori suntem acum toți.
În noiembrie deja stocurile de gaze, păcură și orice alte materiale combustibile se epuizaseră la nivel mondial. Și de aici a început cu adevărat sfârșitul.
A început să se moară pe capete. Cei mai tâmpiți au fost ăia care și-au pus pe foc cercevelele de la geamuri. Neam ferestre, neam adăpost. Au murit înghețați în trei zile. Noi ăștia de la BI3 n-am stricat nimic, nici ferestre, nici uși, nici casa scărilor. E ca un buncăr blocul nostru. E adevărat că ar fi fost o prostie să pui termopanele pe foc, n-ar fi ieșit decât o glugă de căldură și o grămadă de fum.
Nu mai e nimic de mâncare. O vreme am prins păsări, pești, crabi, am mâncat iarba și plantele care au supraviețuit iernii. Ultimele au fost niște begonii și niște kalanchoe d-ale nevesti-mii dosite după frigider, că cică s-avem și noi o floare când s-o împrimăvăra. Au fost grozav de gustoase. Când s-au terminat și astea am început să scărmănăm prin pământul înghețat după sămânță din anii trecuți. Era plin câmpul de oameni care răzuiau ogorul ca pe vremuri. Ca să ne încălzim am pus pe foc tot ce se putea de prin case. Stăm toții într-o singură cameră și focul se face în mijlocul ei. Întâi am ars parchetul, apoi mobila, tablourile, cărțile. Astea sunt cele mai bune că se pot arde pe volume. Shakespeare a ars cel mai bine, e consistent. Și Eliade a mers bine. Nu știu de ce dar filozofii au ars cel mai prost. N-a mers nici Cioran, nici Noica, nici Liiceanu. Nici un pic de căldură.
Facem focul din ce în ce mai rar din lipsă de materiale. Aseară am făcut iar focul. Am pornit război cu ăia de la BI1 și i-am dovedit. Le-am luat tot, parchetul, ușile, mobila, cărțile, în fine tot ce-am mai găsit și se poate pune pe foc. Ne-am făcut provizii pentru încă trei luni. Proștii aveau și o masă de ping-pong nedesfăcută. P-asta o păstrăm pentru chindie.
Când nu mai e deloc căldură mai folosim și caloriferu săracului. Nu mai contează care cu care. În situații d-astea de extremă necesitate nu ne mai formalizăm. Căldură să se facă. Și se face, se face… Singura deosebire e că nu mai facem duș la sfârsit. Întâi dăm două trei ture în jurul blocului să se dezmorțească mușchii și pe urmă trecem la treabă.
Acuma trebuie să găsim ceva d-ale gurii. Plantonul de la malul mării ne-a dat de veste că apa a adus iar alge la mal. Sunt d-alea mici ca gândăceii. Nu-i nimic, o să le strângem cu cerceafurile și le punem la uscat. Uscate au gust mai bun, nu mai au gustul ăla de mucegai cleios. Și sunt teribil de hrănitoare. O mână de alge pot să-ți țină de foame chiar și câteva zile. Când te gândești că pe vremuri se foloseau la creme împotriva îmbătrânirii pentru cucoanele simandicoase. Ehhh… ce vremuri. Azi te rogi să te mai trezești și mâine viu.
Acuma îl așteptăm pe Pintilie de la scara ailaltă să iasă să culeagă grâu încolțit. Canci grâu încolțit. De fapt sunt niște paie în care am înfipt noi câțiva muguri făcuți de fiică-sa lu Georgescu dintr-o lumânare veche, dați cu lac de unghii și legați artistic cu sârmă. Sigur i-a văzut, că i-am plantat chiar sub fereastra lui. Când o să iasă să-i culeagă îl hăcuim și-l facem friptură. N-am mai pus în gură carne de doi ani, de când a căzut cioara aia înghețată chiar la noi în balcon. O lună am stat cu ochii pe ea, cum picotea ea așa înghețată pe balustradă, nici moartă da nici vie. N-am vrut să ieșim că ne era frică să nu facem curent, să cadă în partea ailaltă și s-o culeagă altul. Până la urmă a căzut la noi în balcon. Toată lumea zicea să-l mâncăm pe Majearu că e mai gras, dar le-am explicat că e numa grăsime fadă, că ăsta n-a făcut sport niciodată la viața lui c-am fost colegi de școală, a stat numa cu curu-n scaun și cu ochii în televizor, în schimb Pintilie are și ceva carne pe el că a lucrat la Petromidia, la rafinărie. Ne ajunge la tot blocul. Și mâncăm și de două ori, jumate îl facem azi, jumate îl îngropăm în zăpadă și scoatem săptămâna viitoare. Măcar cu avantajul ăsta ne-am ales și noi de când cu iarna continuă, că nu ni se mai strică carnea. Păcat că nu mai e. De-o vreme bună nu mai trebuie să ne facem griji nici că ne-o mănâncă lupii. Lupii da. Au ieșit din păduri și sunt acum prin orașe precum erau odinioara câinii vagabonzi. Ãștia nu mai sunt de mult timp. Au fost făcuți friptură toți. Întâi câinii, pe urmă pisicile și la urmă șobolanii. Io cu friptură de șobolan nu m-am ales, că la noi în bloc erau doar doi, Angi și Gigi, în subsol unde ținea a lu Agapie sunca la afumat. Îi dresase fiică-sa și-i ținea în loc de hamsteri. Tot blocu a fost de acord să-i jupoaie el și să-i ducă lu nevastă-sa, că-i bolnavă săraca. A răcit. Da,da, nu râdeți. De când cu iarna continuă n-a mai racit nimeni. Eiii… așa cu mucii șiroind suntem toți că doar e iarnă, da nu cu amigdale umflate, cu strănut, cu febră. Noroc că mai avea niște strepsils și niște fervex. Acuma aproape i-a trecut.
Ieri a ieșit cu bătaie în bloc. Guvidu și Pulpăgroasă. De la un cactus s-a tras. Nevastă-sa lu Pulpăgrasă l-a dosit în fața de pernă. Mai desfăcea noaptea husa și mai ciugulea din el. Da au aflat-o ăilalți că nu l-a pus la bătaie cum am convenit. Am fi făcut ceai pentru toată lumea, ne-am fi utilat cu ace de scormonit după viermi și ar mai fi ieșit și ceva mâncare pentru masa de seară.
85 eram în bloc când a început iarna, acum suntem 23. Ãi mai tari. Ultimul s-a dus Aurescu. Deși era rândul lui Pandele, a ieșit noaptea pe furiș să jumulească niște scoarță de pe paltinul din fața blocului, aia de mai fusese jumulită în vreo două trei rânduri. Prostu a murit înghețat pe copac, că nu și-a mai luat și canadiana de frică să nu fâșâie și să-l dea de gol. L-am găsit dimineață lipit de tulpină ca o ciupercă saprofită.

Ei, cam astea sunt noutățile de pe-aici. Așa că dacă vedeți că se lungește cu iarna nu vă lăsați păcăliți, puneți mâna și faceți provizii din vreme: grâu, scoarță de copac, scobitori, fervex, strepsils… Aaa… și Shakespeare, Shakespeare la greu... Poate și niște Pintilie de la rafinărie…

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!