poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2125 .



Anul plecării de acasă
proză [ ]
A Letiției Leu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Val.C ]

2012-12-27  |     | 



- Buna dimineața! La ce te gândești frumoasa mea Letiție?
Întrebarea veni ca din senin din gura Toiyei Mononoke, care și-a făcut apariția în cameră ca o pisică japoneză sau ca una siameză.
- Păi, meditez și eu despre trecutul meu și al părinților mei.
- Da eu credeam că meditezi asupra celor spuse ieri de către conducătorul nostru de grup, care are reguli stricte privind limbajul utilizat de maicile de la mănăstiri. Bărbații sau frații noștri nu au pulă, sulă, sculă, ci penisuri.
- Nu la asta mă gândeam eu, ci la mama mea, pe care am lăsat-o beată criță în casă, atunci când...
- Când, dragă Letiția?
- Era 27 sau 31 august, anul 2003.
- Ce-ai spus?
- Anul și ziua probabilă de când am plecat de acasă.
- Cum, să înțeleg? adică cu patruzeci și cinci de ani în urmă?..
- Da...
- Fantastic! Însă ai rămas așa de fragedă de parcă n-a trecut nici un an de atunci.
- Există o explicație.
- Ce explicație? Despre ce vorbești astăzi de dimineață?
- Despre o întâmplare foarte ciudată din noaptea aia. Dar, lasă-mă, deocamdată, în pace. Eu doar nu te întreb unde ai fost tu toată noaptea!
- Am fost la o vânătoare. La o vânătoare de traficanți de droguri și de traficanți de ființe umane, pentru că eu ca să știi tu... am fost infiltrată în acest grup în mod special. Să nu crezi că din întâmplare sunt acum alături de tine. Află că am niște surprize și vești nu prea bune.
- Nu vă înțeleg...
- Nici eu nu prea te ințelegeam la început. De ce tu nu-i o identitate clară, mă întrebam eu. Acum pot să te anunț că ești suspectată că ți-ai creat o identitate falsă, pentru că nici într-o bază de date arhivate despre Letiția Leu nu este nimic despre trecutul tău.
- Parcă ți-am spus că am fugit de acasă în toiul nopții. Și atunci era anul 2003.
- Cum să nu! Iar acum este anul 2048 și ar fi normal ca să ai vreo șasezeci de ani, dacă nu mai mult. Iar tu... Tu ești ca de 17-18 ani. Pe cine încerci să induci în eroare?
- V-am spus adevărul, dacă nu mă credeți...
- Ce dovezi ai pentru a mă determina să te cred?
- Țin bine minte ziua și anul meu de naștere. Dacă tehnologiile informaționele sunt suficent de dezvoltate puteți să căutați în arhivele electronice o fată dată dispărută în anul 2003 din satul Burduha.
- Am făcut deja toate căutările, adică investigațiile necesare, dar nicăieri nu figurează o fată cu numele Letiția Leu. Poate acest nume este vreun pseudonim de-al tău, sau e o identitate falsă?
- Dacă te așezi am să-ți povestesc totul destul de amănunțit, a spus Letiția și i-a înșirat toată povestea ei cu halucinații despre dorința de a pleca de acasă, apoi de a vedea planeta Marte. Un vis copilăresc, care, printr-o minune i s-a împlinit și apoi a nimerit la mănăstirea din valea fluviului. "N-am venit singură, ci cu un tânăr, care a plecat. El m-a lăsat pe mine în grija maicilor de la mănăstire. Am poposit în toiul nopții, unde am rămas, după ce am aflat în ce timp ne aflăm. Plus la toate am vorbit cu o călugăriță aflată la o vârstă înaintată care afirma, că este de prin părțile locului. Adică din satul Burduha unde eu m-am născut, am copilărit și am ajuns să fug nopțile din casă din cauza tatălui meu agresiv, care a vrut de nenumărate ori să mă agreseze sexual, dar eu m-am opus cu îndârjire.
- Pe o oarecare mamă, care și-a pierdut fiica și soțul am depistat-o în bazele de date, însă tu, deocamdată, încă ești o enigmă bună de descifrat, a concluzionat Toiya cu o voce mult mai binevoitoare. Și într-un fel și-a cerut scuze. Vreu să știi că eu sunt un agent de urmărire internațională și cu multe persoane stranii și cazuri ieșite din comun m-am confruntat de la o vreme. Așa îmi este meseria și n-am ce face. Tu însă, nu te întrista. Te vom ajuta să ieși la un mal, deși acum încă mai ești învăluită în mistere și mai avem mult de "navigat" prin noianul de informații.
Dar, vestea cea proastă este că, aici s-a terminat pelerinajul tău. Te vei întoarce la mănăstire, unde te așteaptă alți funcționari de la poliția internă. Ca infractor cu unele conotații sau implicații mondiale sau măcar regionale nu mai figurezi. Te-am scos eu, Toiya, auzi!
- Da am auzit, deși nu-mi vine să cred, a murmurat încet Letiția. Cred că, de data aceasta, nu am halucinații, deși tot ce am aflat, este greu de imaginat pentru mine. Însă, dacă așa zice sora mea mai mare, Toiya, înseamnă că este adevărat. Zic soră în sensul că la început am crezut că ești și tu o călugăriță mai deșteaptă, mai descurcăreață și mai isteață decât celelalte măici. Iar tu acum m-ai făcut să-mi pară că am halucinații, însă după cum văd, lucrurile ori se clarifică, ori devin și mai încurcate.
Este ceva asemănător parcă cu vestitul Triunghi al Bermedelor.
- Nu zi așa, fiindcă încă nu știi bine ce te așteaptă în ziua următoare, peste vreo două zile sau peste o săptămână, a replicat Toiya Mononoke și a întrebat ca printre altele, dacă Letiția cunoaște ce înseamnă acest Triunghi.
- După câte îmi imaginez eu, aceasta e o secțiune triunghiulară în largul Oceanului Atlantic. E un infern al furtunilor și vârtejurilor unde cad nave, avioane, corăbii și unde oaamenii continuă să dispară, dacă din întâmplare nimeresc în această zonă.
- Ei, adevărat e că zona nu-i chiar în largul oceanului, ci e aproape de coasta de Sud a Statelor Unite și aproape de Antilele Mari, a precizat Toiya. Regiunea a atras atenția opiniei internaționale după ce numeroase avioane și vapoare au dispărut acolo în mod misterios. Relatările despre fenomenele supranaturale au fost celebre, dar la sfârșitul sec. XX miturile țesute în jurul Triunghiului Bermudelor și-au pierdut din importanță. Apoi lumea a început chiar să uite de ele. Există și niște insule, ba chiar un arhipelag întreg, economia căror se bazează pe turism și finanțe internaționale. Aceste insule sunt forate din porțiuni coraliere care au ieșit la suprafață în urma unor eropții vulcanice. Se află la vreo 900 de kilometri de coasta Statelor Unite ale Americii și au o climă caldă garție curentului de apă Golfstrim. Dacă vin mulți turiști, înseamnă că este dezvolatată și industria serviciilor, nu-i așa?
Letiția a făcut o mutră mai frumușică și a spus:
- Îmi amintesc de un caz hazliu cu bunica mea și bunelul. Eu pe atuci citeam isprăvile lui Guguță, iar bunica...
Ea nu avea chef de lecturi ca mine și într-o zi a pus cărțile de joc pe masă, provocându-l pe bunel.
- Azi trebuie să joci cu mine în cărți!
- Da cum se cheamă joaca, a întrebat bunelul.
- De-a popa prostul.
- Cu ce ocazie, bătrâno, la vârsta ta? a întrebat el.
- Cum așa, cu ce ocazie moșule, ai uitat că azi este ziua de 1 aprilie?
Cu alte cuvinte noi acum parcă ne-am întrece, cine știe mai multe despre Triunghiul Bermudelor, un mister de odinioară al mării și al cerului de asupra ei!
Ambele ființe parcă ar fi căzut în febra amintirilor. Mai ales că una dintre ele a citit cândva ceva despre incredibila poveste a disparițiilor misterioase de Charles Berlitz și aveau ce să-și amintească.
- Se spunea că în acea zonă misterioasă au dispărut fără urmă peste o sută de avioaane și nave maritime, majoritatea după anul 1945. Deși acolo și-au pierdut viețile peste o mie de oameni, n-a fost descoperit nici un corp neînsuflețit sau măcar vreo rămășiță din epavele avioanelor și navelor intrate în neant.
- Unii, cică au scăpat!
- Firește că au fost și de aceștia, însă mărturiile lor erau considerate incredibile, la fel cum tu nu mă crezi că am penetrat timpul și am venit aici din trecut, fără ca să mă schimb, adică să îmbătrînesc măcar cu un an, a spus Letiția.
- Cunosc mai multe lucruri despre deformațiile timp-spațiu, mai ales că am venit din Japonia. Pentru că în afară de Triunghiul Bermudelor s-a constat că există încă o zonă misterioasă la sud-est de Japonia, mai precis între Iwo Jima și insulele Marcus. Această zonă are reputație la fel de periculoasă pentru nave și avioane. Ea se mai numește "Marea Diavolului" și are un renume și mai sinistru decât Triunghiul Bermudelor. Auoritățile japoneze au declarat-o zonă de pericol încă din anul 1955, după cercetări întreprinse de o navă japoneză. Această Mare a Diavolului de multă vreme a constituit groaza pescarilor. Ei erau convinși că ea este locuită de demoni, duhuri și monștri care capturează navele. În 1950 - 1954 s-au pierdut acolo chiar și două nave moderne cu câteva sute de oamenu la bord, în condiții asemănătoare celor din Triunghiul Bermudelor. Pierderile inexplicabile din această zonă au determinat guvernul japonez să ințieze cercetări, care s-au terminat într-un mod spectaculos, nava cu întreg echipajul și toți cercetătorii a dispărut brusc fără urme. Sau avansat teorii cu privire la deviații antigravitaționale, care presupun zone unde legile gravitației și atracției magnetice normale, așa cum ne-am obișnuit nu funcționează. Raiph Barker, un autor al lucrării Marile mistere ale văzduhului precizează că noile descoperiri ale fizicii conduc spre dovezi ale existenței particulelor de materie antigavitațională, complet opusă materiei cunoscute de noi pe această planetă, iar dacă admitem implicații ale altor lumi, atunci totul devine posibil. Eu anume din aceste considerente te cred ce-mi spui despre tine.
Tu ești poate că victima unor astfel de fenomene.
Incidente ce au implicat ieșiri din timp s-au mai petrecut pe pământ, inclusiv pe diferite aeroporturi din lume și ele nu au fost niciodată explicate satisfăcător. Așa că înțeleg povestea ta cu halucinații cu ieșirea din timp și din spațiul tău real. Te cred că ai fost aproape de planeta Marte, că te-ai întors, dar nu în timpul din care ai plecat. Dar nu pot să explic aceasta altor oameni, însă voi încerca cumva să mă descurc. Voi găsi o explicație între zonele noastre generatoare de mistere și O.Z.N.-uri. Mai ales, că tu, probabil vei mai trece prin ceva similar în timpul apropiat. Intuiția mea îmi spune, îmi sugerează chiar că vei trece și prin Bermude și vei ajunge mai departe.
- Eu, prin Bermude?
- Da. Și nu numai. Tu vei cunoaște insulele Galapagos în așa mod, cum nu le-a mai cunoscut nimeni până acum, poate că, chiar vei poposi și pe vreo insulă din Arhipelagul Bermudelor. Unul doar Dumnezeu știe, eu doar presupun!
Cu aceste cuvinte și presupuneri șocante s-au despărțit cele două ființe, Letiția Leu și Toiya Mononoke, care s-au întâlnit, probabil, nu întâmplător!




.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!