agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 626 .



Până unde se întinde pielea (26)
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [abcdefghi ]

2015-08-02  |     | 



*
Ziua cu numărul 6


De când sunt aici, în fiecare noapte am același vis. Până ieri se întâmpla să îl uit, dar astăzi de dimineața mi-am amintit o mică parte din el – mai exact, cea de la sfârșit. De unde știu? Pur și simplu simt că am visat foarte mult, dar tot ce s-a petrecut până la faza ce am să ți-o povestesc mi s-a șters din memorie. Nu complet, pentru că simt doar un gol, sau o urmă – ca atunci când iei de pe perete un tablou ce a stat mult timp agățat și rămâne un pătrat foarte curat. Poate nu te așteptai la asta, dar personajul principal ești tu. Deci visul arăta cam așa : o șosea se întinde până departe, într-o zonă plină de ceață, unde nu se mai vede nimic. Înainte de ceață, părinții mei stau întinși pe jos lângă un ceas fără numere. Lângă ei stau toate persoanele pe care le-am pierdut. Ochii li se deschid pentru câteva secunde și apoi se închid la loc, ca niște uși de garaj. Și apoi apari tu. Calci fix pe banda albă de la jumătatea șoselei și te îndrepți spre mine foarte calm, fără să ai vreo expresie pe față. În momentul în care ajungi la mine, scoți un cuțit din buzunar și ți-l înfigi în piept. Îl muți prin inimă, apoi în jos până la buric și zâmbești. Eu, foarte speriat, mă pregătesc să te întreb ceva, dar înainte să deschid gura, îmi zici : „nu te teme” - și îmi mângâi obrazul cu mâna plină de sânge. Îngrozit, mă uit la cuțitul ce a fost aruncat pe jos înainte de a-mi picta obrazul cu roșul ce a curs din tine și apoi mă uit la zâmbetul tău, ce se crapă din ce în ce mai mult, la fel cum ți se crăpase stomacul. Îmi venea să vomit și începusem să transpir. Mă așez jos și îmi pun palmele ude pe asfalt. Și abia acum începe cea mai ciudată parte a visului (este și sfârșitul, de altfel). Pielea începe să îți tremure și din burtă ies mii de păsări care mor în timp ce zboară afară din tine și se prăbușesc la picioarele tale. Eu încerc să le arunc în aer. Îmi doresc să le aduc la viața, iar tu, fără să îți schimbi zâmbetul îți închei pielea, ca și cum ai trage fermoarul la un hanorac și începi să zbori. Din spatele tău se deschid aripi uriașe pline de sânge, care se tot măresc în timp ce zbori. Nu te mai văd și mă trezesc transpirat și cu inima nebună. Dacă s-ar fi întâmplat asta acum ceva timp, aș fi zis că e doar un vis, că nu ar avea nicio treabă cu realitatea în care mă aflu, dar după toate lucrurile care s-au întâmplat zilele trecute, nu știu ce să mai cred. Mă aștept să se întâmple orice. Să-mi explodeze inima, să se deschidă vreo poartă spre tărâmuri reci, să se deschidă un ochi care să mă înghită, coborând într-un iris fără fund, sau toate astea în același timp.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!