agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 742 .



Mica poveste a lui Ominomi
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [MyMosys ]

2016-12-14  |     | 



Departe, departe, unde nu ajung decât vântul și gândul, se află Þinutul Zăpezilor Veșnice. Peste acest ținut domnește Iarna, o regină despre care toată lumea știe că e o mare iubitoare de artă. Nimeni nu pictează atât de frumos ca ea steluțe de gheață, nimeni nu cântă ca ea la țurțuri și nimeni nu inspiră atâtea poezii și colinde cum o face Înălțimea-Sa Iarna.
Cei mai dragi supuși ai Iernii sunt oamenii de zăpadă. Nimeni nu știe însă, că oamenii de zăpadă au un mare concurs odată pe an și numai câștigătorii au voie să plece în lume să-i bucure pe copii. Tot anul, în Þinutul Zăpezilor Veșnice, oamenii de zăpadă se pregătesc pentru acest concurs, chiar dacă nu se știe să fi fost om de zăpadă care să nu fi câștigat Oh, vai, am spus concurs? Mai degrabă este un concurs-paradă. Unul câte unul, omuleții trec prin fața Iernii, iar aceasta le dă note pentru impresia artistică. Nota de trecere este unu. Doar cine nu reușește să primească unu nu poate pleca să se bucure de sărbători. Să știți că, pentru toți oamenii de zăpadă este o chestiune de orgoliu să obțină o notă cât mai mare.
Povestea mea începe cu un astfel de concurs-paradă. Chemarea Iernii se auzise încă din zori:
- Oameni mari și oameni mici,
ia veniți cu toți aici
niște lucruri să vă spun
înainte de Crăciun!
Nu că regina Iarnă ar fi avut cine știe ce indicații să le dea oamenilor de zăpadă pentru sărbători, doar că îi plăcea să-i lase să creadă că fiecare an va fi altfel decât cel trecut. Porniră deci șiruri-șiruri de oameni de zăpadă spre palatul de gheață, care mai de care mai împopoțonat. De la ținuta clasică, cu nas de morcov, mătură de nuiele și oală pe cap, puteai vedea toate tendințele în modă până la extravagantul nas din con de brad, mătură din vâsc și căciulă împletită din lână frumos colorată. Unii chiar adăugaseră ținutei fulare multicolore, nasturi din nuci sau chiar extensii de crenguțe care imitau spectaculos părul. Cel mai în trend părea din nou Ominus, cel mai rotofei om de zăpadă. Anul acesta, purta o pălărie cu flori de paie și chiar mănuși împletite, spre deplina admirație a celorlalți oameni de zăpadă pe care îi studia ca de obicei de sus. La un moment dat, privirile lui Ominus găsiră pe cineva în ultimul șir de oameni de zăpadă și rânjetul de cărbune se întinse și mai mult pe fața lui:
- Ce mi-e oare dat să văd?
Pentru modă un prăpăd!
De departe nici n-arată
că ar fi om de zăpadă!
La vorbele lui, câțiva apropiați se întoarseră să privească către obiectul atenției lui Ominus și izbucniră cu toții în râs.
- E un om mai mic, se pare,
și e clar că minte n-are! – zise Omonis, cel mai bun prieten al lui Ominus
Se opriră amândoi să îl aștepte pe omulețul mic, subțirel, cu trupul construit din două pătrate de zăpadă și având două crenguțe ca două antene în vârful capului, două ghinde în loc de ochi, un castravete înghețat în loc de nas și patru pietricele în loc de dinți. Ominus îl înghionti pe Omonis, atrăgându-i atenția asupra celor care urmau să se întâmple. Se apropie de micuțul om de zăpadă și începu să meargă alături și în pas cu el.
- Mă cunoști, de bună seamă,
Dar pe tine, cum te cheamă?
- Eu sunt Ominomi!
- Cred că știi și tu, prea bine,
că la rimă Iarna ține.
Ominomi aplecă capul cu rușine și șopti ca să nu fie auzit de alții:
- Eu sunt nou și încă nu mă pricep! Dar… vreau să învăț! Ridică ochii cu speranță. Dacă găsesc pe cineva care să îmi arate cum să vorbesc și cum să mă port…
- Lecții vrei? Cine să creadă
că ești chiar om de zăpadă?
Șic nu ești, rotund nu ești,
mă mir chiar că îndrăznești
Iarna s-o privești în față
în această dimineață.
Spunând acestea, Ominus îl împroșcă pe Ominomi cu un strat de zăpadă și se îndepărtă râzând alături de Omonis. Rămas tare în urma ultimului șir de oameni de zăpadă, Ominomi se opri din mers. Oare chiar atât de rău arăta? Oare chiar atât de urât vorbea? I-ar fi plăcut să fie la fel cu ceilalți oameni de zăpadă, să aibă cu cine vorbi, să aibă de la cine să învețe, dar chiar era o problemă că avea trupul pătrat și accesorii neobișnuite?
Gândurile îi fură întrerupte de scârțâitul zăpezii. Un omuleț întârziat, plin de cărbune din cap până în picioare, se rostogolea pe drum într-o grabă uimitoare. Se opri gâfâind în dreptul lui pentru a-și trage sufletul:
- Vino cu mine! Nu vii?
Șirul nu se va opri
până la palat, să știi!
- Eu nu arăt ca un om de zăpadă obișnuit, nu știu dacă s-ar cădea să apar în fața reginei în halul acesta.
Omulețul plin de cărbune pufni în râs:
- Uită-te puțin la mine
îți pare că arăt bine?
Mereu când mă pregătesc
de concurs, mă murdăresc!
Și apoi ce? Mai important
e să fii participant!
Iarna nu cere defel
să respectăm un model!
Încurajat de omulețul pe care află că îl chema Omenas, Ominomi o luă și el la fugă pe urmele ultimului șir de oameni de zăpadă.
La palatul său de gheață, Iarna îi aștepta surâzătoare în sala de bal împodobită cu globuri multicolore și strălucitoare. Cu fiecare om de zăpadă care trecea prin fața ei, zâmbetul i se lărgea tot mai mult, astfel că atunci când fu rândul lui Ominomi să ajungă să fie notat, regina râdea de-a binelea.
- Ah, priviți, bine-ai venit!
Ce frumos te-ai pregătit!
Și să știi că m-ai uimit,
de Cubism mi-ai amintit!
- Știți, eu…nu știam dacă să vin! Mi s-a spus că nu arăt și nu vorbesc ca un om de zăpadă.
Reginei îi pieri râsul.
- Cine poate să-ndrăznească
oamenii să mi-i jignească?
- Păi, acum chiar nu mai contează, se bâlbâi Ominomi, am venit totuși!
- Câștigător eu te declar
și ești cel mai bun, e clar!
Plin de bucurie, Ominomi, îl îmbrățișă pe Omenas și chiui să se audă în tot Þinutul Zăpezilor Veșnice:
- Nu trebuie să fii mare
ca să ai și tu valoare!
Depinde cum ești privit
și cine te-a prețuit!



.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!