agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 330 .



Ultima fotografie
proză [ ]
[transcrieri 2013]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mishu ]

2017-12-19  |     | 



În ziua pensionării am deschis primul album. Sărbătorind evenimentul alături de copii și nepoți, m-am gândit că ar fi bine să vadă și cei mici pe unde am umblat când eram tânără. Am cutreierat multe țări, unele nici nu mai există; fiecare album spune povestea unei călătorii și sunt atâtea încât umplu o bibliotecă întreagă. Astfel că, după prânzul festiv, când copiii s-au retras pe terasă ca să fumeze și să vorbească de-ale lor, nepoții s-au adunat cuminți în jurul meu și am început să răsfoim împreună.

Am petrecut în felul acesta ore bune. Le plăceau imaginile, dar mai ales poveștile care le însoțeau, despre ținuturi fantastice pe care ei doar visaseră să le vadă când erau mititei și părinții le citeau basme seara înainte de culcare. De la o vreme însă începură să plece unul câte unul, iar eu am deschis ultimul album, în care erau fotografii de care nu îmi aminteam. Mă arătau parcă mai bătrână decât știam din oglindă, înconjurată de nepoții ce dădeau și ei semne de maturizare.

Ultima pagină era goală. Ridicându-mi privirea din album, am observat că lângă mine nu mai ședea nimeni. În stânga, în dreapta, în fața mea, albumele răsfoite stăteau grămezi. Doar în spate mai era spațiu de trecere și, încercând să mă ridic din fotoliu, am constatat că înțepenisem, așa că m-am așezat la loc, cuibărindu-mă sub pled. Casa dormea, oaspeții mei la fel; nu se auzea niciun sunet, nici măcar un sforăit.

Am închis albumul, pregătindu-mă să îmi petrec noaptea în fotoliu, când am auzit scârțâind ușa de la intrare și, imediat după aceea, o mână m-a atins pe umăr. O voce necunoscută m-a întrebat dacă doresc să facem o poză împreună și mi-am dat seama imediat că nu era nevoie să mă întorc ca să știu cine mă vizita la ora aceea târzie.

În ultima fotografie, mă aflu în mijlocul sufrageriei, între bibliotecă și geam, înconjurată de colecția mea de albume, cu genunchii înveliți în pled și mâinile încrucișate în poală. Am ochii închiși și parcă zâmbesc. S-ar părea că am avut o moarte ușoară.

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!