agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 433 .



Oral și scris 2
proză [ ]
Roman

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai andrei ]

2018-04-14  |     | 



II

A doua zi de vacanță aterizam la Londra, trei persoane pline de zel și afirmare pe tărâmul unei țări ce a demonstrat decența. Bine, acum dacă stăm să calculăm mai atent, nu eram decât două persoane, pentru că doar una era cu adevărat majoră, iar ceilalți doi, jumătăți care împreună ajungeau la nivelul unui om matur.
După ce ne-am cazat, pe undeva prin suburbiile Londrei, unde am găsit mai ieftin, pentru că aici trebuie să spun că am avut noroc cu tatăl lui Rafael, pentru că omul tocmai vroia să facă totul ca al carte, numai că noi i-am spus că suntem cu un om major care poate gândi pentru noi, așa că am economisit din banii de dormit, mai mult de jumătate, pentru micile noastre plăceri.
Prima noapte, cu toate că aveam o casă închiriată am petrecut-o pe caldarâmul unei piețe din Londra, trezindu-ne claie grămadă unul peste celălalt, ca niște pisoi. Profa de engleză a ieșit prima din înnăditură râzând tâmp la noi, arătându-ne cu degetul. Noi nu o vedeam prea bine, cu toate că era multiplicată părea haioasă, pentru că nu pricepeam cum poate ieșii o singură voce din șase persoane. Bineînțeles că la câte camere video sunt în această țară, chiar ne-am mirat că a durat atâta până ce și-au dat seama că suntem praf, împreună cu profa, așa că am continuat să râdem în arest cu toții, până ce ne-am revenit, după care am stat supărați în camera casei închiriate, negăsind nimic hazliu, dar nu a durat mult, pentru că doamna avea banii la ea, a socotit că trebuie să facem o seară cu adevărat englezească, deci am lăsat țigările deoparte și am cumpărat băutură ieftină de-a lor, pe care am cărat-o cu chiu cu vai acasă. Pe drum am luat ceva ajutoare, niște blonde get pe get, care se uitau cu jind la Rafael, indianul nostru, dar nu știau încă ce se ascundea în pantalonii fiecăruia. Una dintre ele se apucă de profesoară, care după ce parcă îmi ceru voie, întrebându-mă din priviri, se apucă serios de treabă, dezbrăcate aproape de tot. Rafael freca din mâini, bucuros de spectacol și continua să danseze cu blonda lui lasciv pe muzica lentă. Cea de-a treia care se cuplă cu mine, era un pic roșcată, dar mai degrabă ceva vopsea era vinovată pentru aceasta, se chinuia cu chiștoacele țigărilor de ieri râzând de mama focului, cu capul pe umărul meu, buzele ei erau atât de fierbinți, că nu știai cum să cataloghezi aceasta, de la țigări sau de la alcool, mă rog, vorba vine, căci cidrul lor era ca vai de el, dacă nu lua profa două sticle de tărie, stăteam pe uscat. Până la urmă se apucă de treabă serios, iar de-abia după, mă dumiream la ce sunt bune buzele atât de înfierbântate, cu toate că se îngrozii puțin la început, obișnuința îi aduse zâmbetul pe buze. Rafael rămase la dans, iar profa era cea mai avansată, amândouă la pielea goală, ofereau un spectacol mirific, nu degeaba am cărat profa cu noi, Rafael arăta cu degetul mare pe la spatele partenerei, iar eu i-am răspuns cu ochii beliți la cele două blonde, nici nu-ți trebuia altceva să te exciți la maxim.
Când se lumină, asta după ora cinci spre zece, profa era între noi, cuplată de ambele părți, iar blondele autohtone dispăruseră ca un vis, cu toate că eram mulțumiți de noi, ne întrebam dacă vreunul din noi a făcut ceva în noaptea aceea. Numai profa era cu adevărat mulțumită, zicând că la noapte trebuie să agățăm bărbați, să simțim și noi precum ea. Am lăsat-o baltă scuipând-o de ambele părți și ne-am dus la baie scuipându-ne reciproc.
- Rafael, eu zic să continui cu profa până ies eu, nu de altceva, dar sunt prea obosit.
- Cred că ai dreptate Căposule, ce limbaj scârbos am în dimineața asta, cred că ai stat toată noaptea cu ochii în curul blondelor, nu-i așa.
- Rafael, de ce ești nepoliticos, mă crezi chiar atât de meschin!
- Cred că ți s-a urcat propunerea doamnei la cap.
- Du-te mă, că se răcește profa și după duș aloimis.
- Ai dreptate, nu știu ce am în dimineața asta.
- Răutăciosule, spune-mi că-ți place ce vezi!
- A, nu! Doamnă, Căposul vrea să-l ascultați la engleză!
- Auzi bă, dobitocule! Acum că ai deschis gura, nu mai vreau decât să mergem la baia de la parter împreună, să mă speli pe spate.
- O, doamnă! Da…
- Oprește-te și du-mă la baie înainte să vomit.
- Ați băut prea mult, doamnă!
- Doar din ceașcă, Rafael!
- A, cunosc procedeul!
- Ce nu cunoști tu, hai la baie, că ne aude Căposul.
Ziua era pe sfârșite, când eram deja anunțați de profa că suntem norocoși pentru că a plătit casa înainte, noi ne uitam nedumeriți la ea.
- Dragilor, trebuie să raționalizăm totul.
- Da… de ce doamnă, ne-au prădat hoții!
- Nu Rafael, mai rău, ne-am prădat noi între noi!
- Auzi Căposule, dacă sunt mai brunet, asta nu însemnă… tata a plătit tot, noi suntem oameni cinstiți.
- Nu-i nici o problemă copii, doar că am cheltuit cam mult pe micile noastre plăceri, ceea ce v-a trebui să nu mai facem, dacă vrem să parcurgem vacanța aici.
- Cam cât s-a dus?
- Rafael, știu că ești bun la matematică, dar să ști că englezii au case de marcat băiatule!
- A da, și ce…
- Adică, avem bonuri la tot ce am cumpărat.
- Și la blonde!?
- Blondele au fost gratuite.
- Acum înțeleg de ce vroiați să luăm și trei…
- Rafael, dobitocule scump! Asta a fost ieri, astăzi o să ne masturbăm cu toții, pentru că nu mai primiți nimic de la mine.
- Bine, dar nu ar fi mai bine să…
- Nu… până nu…
- A, doamnă! Eu… nu-i mai cer nimic tatălui meu, cu toate că…
- Taci Rafael, te rog, pentru… doar n-o să-i spui că ai dat banii pe băutură și…
- Tocmai, îi spun că blondele au fost gratuite!
- A, nu că-l omor!
- Doamnă, vă rog să vă calmați! Te rog să formulezi cererea aici de față cu noi, Rafael.
- Da, chiar dacă nu mă duce capul, așa cum credeți voi, tata știe una și bună!
- Care, dobitocule!
- Că am plecat cu dumneavoastră, adică… cu tine profa…
- Ca și om matur cred, nu!?
- Da Căposule, numai că el face bani pentru că îl duce capul…
- A, nu că te bat, doar nu i-ai povestit.. ia arătați-mi buletinele alea…
- Păi, ne-au lăsat ala aeroport… așa că pot folosi ceașca dumneavoastră cu succes profa.
- Ei nu, că nu este chiar tâmpit…
- Bine, profa… dar bani tot ne trebuiesc, pentru mâncare…
- O să mâncăm un corn pe zi.
- Stați puțin…
- Auzi Rafael… da ce… doar nu ești olimpic la mate, Boss.
- Deci după calculele mele, ne ajung banii pentru perioada rămasă, doar pentru un corn și jumătate pe zi.
- Perfect, matematicianul lui pește, câte o jumătate de om.
- Da profa, dar a doua zi trebuie să se sacrifice cineva să mănânce jumătatea veche!
- Mai ziceai că e… matematică știe, să…
- Da, la ceașcă e maestru…
- Da, de unde ști tu Căposule, că știu eu la ceașcă.
- Rafael, scuză-mă! Dar noi nici nu suntem prieteni, nu-i așa!
- Gata copii! Adevărul este că se pricepe foarte bine și la bostan, crede-mă!
- Da… doamnă, pe mine nu m-ați testat niciodată la…
- Măi copii! Lăsați balivernele, mai bine…
- Șiu, să muncim un part sau nu… un job întreg, pe care să-l împărțim în trei, astfel vom avea suficient timp, măcar să facem poze locului.
- Băi, da voi ăștia din familia Dumitru, numai la muncă vă e gândul, dar n-ați uitat un amănunt, că sunt femeie!
- Doamnă, da nu vă dăm…
- Credeam că Rafael e tâmpit, dar tu ești varză rău Căposule, acum văd eu mai clar lucrurile, ori ești pe invers, de… o iei pe arătură așa ușor, cum treceți voi la fizică, pentru că la fufe mă pricep puțin, haimanalelor!
- Opriți-vă puțin, vă rog frumos! O să căutăm la un restaurant sau un hotel, ceva…
- O, ce frumos! Bine, Rafael! Auzi, dobitocule! Formulează imediat o cerere tatălui tău, că altfel nu te mai scot din fundul Căposului!
- Da, eu…
- Nimic! Să nu aud o vorbă… Căposule!
- Da, eu sunt pe hetero doamnă, nu v-am mai spus.
- Vorbește cu tatăl tău! Să aud dobitocule!
- Da bine! Bună tată! Te rugăm, să ne trimiți niște bani, pentru că avem de plătit niște Muzee scumpe, iar altceva mai bun de făcut pe aici, nu prea este.
- Ah, ce scump ești Rafael! Dacă primești banii, îți promit că nu am să-l scot pe Căposu din ceașcă.
- Auziți profa, dar vreau și un bonus.
- Care?!
- Bostanul, doamnă!
- Auzi, Rafael! De când ne cunoaștem, tu… doar ști că sunt la fel ca tine, hetero.
- Nu de tine vorbea, Căposule! Auzi, să nu mai pui gura pe țigări, că te-au tâmpit cu totul.
- Bine, drăgălașule! Acum sună la tăticul tău și spune-i textul.
Bineînțeles că Rafael a sunat, mânat de foame, dar mai ales de arzătoarele lui dorințe sexuale, însă tatăl lui nu i-a putut spune decât că-i poate trimite un bilet pentru o întoarcere mai grabnică, după care un transfer la o altă Școală, acolo unde profesorii au cunoștințe de matematică elementară. Rafael cu ochii în lacrimi, dar mai ales cu gândul la bostan, i-a spus că a făcut deja el însuși calculele și i-au ieșit doar trei cornuri pe două zile, dar tatăl lui i-a spus că nu se mai întoarce de la cele spuse, iar dacă o mai vrea pe profa de engleză, să rămână cu jumătatea de corn.
Totul era atât de frumos, dar viața pe care vroiam să o ducem noi împreună, depășea bugetul nostru, chiar și economiile noastre, nu mai rămânea de făcut decât un singur lucru, să scăpăm de luxul de a face sex, pentru un corn și jumătate pe zi, ceea ce era substanțial o revenire sau să ne apucăm de treabă, iar profa dacă nu vroia să muncească, putea să rămână pe cornuri și sex, al nostru bineînțeles.
- Căposule, mâine căutăm de lucru, am văzut deja câteva anunțuri în apropiere, ce-ar fi…
- Auzi dobitocule! Tu crezi că eu…
- Doamnă, puteți rămâne pe cornuri, pentru…
- Da. Sunt de acord, Căposule! Puteți rămâne pe toate cornurile, plus distracția cu noi.
- Și mai ziceai că nu-l duce mintea! Vrea să-i dau bostanul pe un corn și jumătate, nu e prost deloc, dar tu, Căposule! Ce dai?
- Propunerea este comună profa, de… matematica este sfântă, engleza… se învață greu!
- Bine, băieți!
- Eu zic să acceptăm propunerea lui Rafael, ne vom întoarce acasă foarte mulțumiți, profa.
- Mă rog! Și-așa vroiam să intru la cură de slăbire.
- Înseamnă că de mâine putem să ne apucăm de treabă, iar în seara asta sunt pe bostan doamnă!
- Ai înnebunit, Rafael!
- Doamnă, dacă nu acceptați sunt nevoit să vă tai cornurile.
- Onoarea înainte de toate, pe bostan că-i mai ieftin, economisim banii de pe prezervative.
- Da, ști că ești inteligent! Ia rezolvați-mă cu mâna amândoi, mâine vă duceți la muncă băieți, trebuie să fiți odihniți copii…
- Căposule, treci la treabă, eu am bătături!
- Da, nu erai tu cel care avea treaba asta după…
- Poate vrei să-ți tai cornul și ție, vezi că-i al lui tăticu…
- Bucură-te Căposule, căci dacă nu erai hetero, acum era vai de fundul tău băiete, așa că treci la treabă, mâine mâncăm jumătatea de corn…
- Ce copii cuminți! Eu mă duc primprejur, să le găsesc pe blonde, căci nu mi-aduc aminte bine ce am făcut și vreau să le întreb.
- Auziți profa, aș vrea să o întreb și eu pe aia mai roșcată…
- Haideți că merg și eu, poate au ceva de pilit, cea care a fost cu mine, părea că este pe felie.
- Un lucru bun, astfel economisim un corn și jumătate!
- Te rog, nu mai ne aduce aminte, Rafael.
- Da, bine… Căposule!
Rafael nu plecă să caute fata așa cum a spus de fapt, luă drumul restaurantului pentru a vedea care este de fapt problema anunțului, în mintea lui se născu ideea că poate rămâne cu ceva mâncare în urma schimbului. Patronul îl primi foarte frumos, mai ales pentru că era de aceeași culoare cu el, fiind indian, dar rămase plăcut surprins de libertatea cu care se exprima Rafael, mai ales seninătatea, atunci când răspundea la întrebări. În cele din urmă îi spuse că poate rămâne, dar numai el cu o normă, nu așa cum ar fi sperat el cu schimbul, iar dacă vroia să viziteze Londra, așa cum și-a arătat dorința, o putea face foarte frumos în orele libere, în special dacă dorește să lucreze noaptea. Rafael, i-a spus că nu știe să gătească cu toate că ar trebui la anii aceea, patronul nu era prea surprins de cele spuse, dar îi spuse că a văzut un alt post în el, pe care i-l v-a face surpriză, dacă acceptă. Rafael plecă mulțumit de discuție, cu gândul să mai încerce și în altă parte pentru a compara, dar la ieșire se întâlni cu Căposu, care de asemenea dorea să încerce postul afișat.
- Nu ți-ai găsit fata, Căposule?
- Nu, Rafii. Ce faci, ai intrat la patron?
- Da, mi-a spus că îmi dă un post surpriză!
- Și eu, am fost la hotelul de vizavi, au spus că mă vor ajuta, numai să mă hotărăsc.
- Patronul tău este englez?
- Da Rafael, unul de treabă, tare minunat, seamană cu tatăl meu, glumeț și pus pe șotii.
- Și al meu…
- Doar n-o să-mi spui că la culoarea ta, te-a băgat în seamă un englez, că mă uimești, omule!
- Nu, al meu este indian, la culoarea mea, tare de treabă, îi place de mine.
- Nu pot să cred, Rafael! Este o șansă la…
- Doamna de engleză? Ști ceva?
- Nu.
- Căposule, să mergem acasă, înțepăm bostanul și mâine la treabă omule, nu ne întâlnim de două ori în viață cu aceste șanse.
- Ai dreptate! Auzi, dacă i-a venit prietena, o înțepăm și pe ea Rafael, să le învățăm ce înseamnă să o tragi hetero, bătrâne.
- A, da! Ai dreptate Căposule! Ce proști am putut să fim!
- De ce?
- Numai niște copii ca noi puteau să-și care femeie pentru pat de acasă la Londra.
- Ai dreptate, dar tabloul de noaptea trecută… a făcut toți banii, apoi cred că tatăl tău era conștient de la bun început unde se vor duce banii lui.
- Pe ele Căposule, nu vom ierta nimic în noaptea aceasta.
- Cu o singură condiție, să rămânem treji!
- Păi de unde băutură?
- Rafael, pot…
- Nu-mi spune, banii…
- Sunt la singurul om major, dintre noi!
- Ai dreptate, n-o să ies din bostan toată noaptea Căposule, dacă găsesc băutură cumpărată…
- Până la urmă o să vedem, pentru că mâine ne vom duce la muncă, trebuie să fim mai reținuți, Rafii.
- Da, foarte reținuți! Începe să mă enerveze…
- Nu spune nimic, este paravanul nostru, de care avem atâta nevoie, când vom ajunge acasă.
- Nu m-am gândit la asta Căposule! Da, ai dreptate!
- Păi vezi, oricâte vom face… o avem pe profa… ea poate să ducă multe oale, Rafii!
- Bună treabă! Să dăm o tură prin oraș întâi, dacă nu-i nici o mișcare mergem acasă.
- Este mai aproape casa, Rafael.
- Da, numai că este prea devreme și am putea să facem partea chinezească mai întâi, am așa o predilecție către fetele astea.
- Bine, recunosc că îmi plac și mie…
- Atunci luăm una la comun, bătrâne.
- Da, Rafael…
- Ce este Căposule? Nu mai vrei să împărțim bucățelele, Boss!?
- A, ba da! Numai că…
- Doar n-o să-mi spui… nu se poate, economiile alea dosite, Boss?
- Ba da, Rafael.
- Nu se poate, dacă… ia stai puțin, parcă mi-aduc aminte că am scos ceva atunci la discuția noastră, bine… nu știam că ești chiar așa… profa începe să aibă dreptate, în definitiv încă nu suntem prea copți.
- Mai ales aici în Londra.
- Da, bine că ne-a deschis profa ochii, bătrâne! Mâine o să fim mai atenți la slujbă, pentru că oamenii sunt în stare să beneficieze de naivitatea vârstei noastre.
- Acum că am făcut partea asta chinezească, n-am găsit nimic, rămâne să ne înfruptăm la prima leafă.
- Da, ai dreptate! Să mergem la profa, până la urmă tata nu făcut o investiție proastă, lăsându-ne cu ea.
Acasă am uitat cu totul de profesoară, cu grija pentru ziua ce urma ne-am băgat direct în baia de la parter, după care ne-am așezat la televizor, ca niște copii cuminți, la reclame mai opream sonorul, dar casa se cufunda într-o tăcere sinistră, niciunul nu vroia să controleze camera doamnei de engleză, dădeam sonorul la loc și ne făceam semne cu arătătorul a negație.







.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!