agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 293 .



Oral şi scris 5
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai andrei ]

2019-01-17  |     | 



- Mâine dimineaţă mergem la Londra, să luăm îngrăşăminte pentru trandafiri.
- Aşa curând!
- Poftim!
- A, nimic! Nu mă gândeam că o voi putea revedea aşa curând pe Kioto, domnule Stuart.
- Domnul John, nu mi-a amintit nimic în această privinţă, băiete!
- Aoleu, înseamnă că sunt pierdut!
- Ce tot vorbeşti acolo, băiete? Dacă ai probleme am să vorbesc cu domnul John, să căutăm pe altcineva.
- Domnule Stuart, nu-i nici o problemă, numai că domnul John, mi-a promis că o pot vedea pe prietena mea, atunci când o să merg cu dumneavoastră la cumpărături, dar se pare că nu aveţi timp pe acolo cu...
- Am înţeles! Stai liniştit, o să clarificăm şi asta, dar...
- O să-mi cereţi un serviciu!
- Nu, poate şi aceasta, oricum munceşti...
- A, toate serviciile sunt incluse în salariu.
- Mă bucur că ai înţeles. Mă gândeam că ai putea face ceva pentru mine.
- Adică...
- Fata mea s-a îndrăgostit de un român, iar dumneata ai putea să-i transmiţi mesajele mele acestuia, mult mai pe înţelesul lui, dacă înţelegi ce spun.
- Deci nu vă plac... românii...
- Ba da! Numai că fata mea nu înţelege de ce doriţi să rămâneţi aici.
- Am înţeles! Dar poate că românul este doar răzvrătit, aşa ca mine.
- A, nu! El nu a fugit de acasă! Iartă-mă, domnul John...
- Te-a pus la curent, nu sunt un vagabond, doar că am văzut ţara asta cu alţi ochi, decât dumneata...
- Te rog să mă scuzi, pentru ieşire.
- O să vă ajut, domnule Stuart. Ce doriţi să-i transmiteţi?
- O să vedem atunci.
- Jucaţi dur!
- Ca un tată de fată, domnule!
În tot acest timp, să nu vă închipuiţi că stăteam degeaba, nu suntem la noi în ţară. Curăţam de zor găinaţii de pe frumoasa bancă de la mica baltă, iar Stuart o lustruia cu ceară, în final arăta ca nouă.
- În fiecare zi, trebuie să curăţăm banca aceasta?
- Numai când este murdară.
- Am înţeles...
- Văd că deja te-a plictisit aerul de ţară.
- Părinţii mei, nu deţin astfel de proprietăţi.
- Dar ţi-ar plăcea să ai la tine în ţară un astfel de loc.
- Nu ar fi posibil, pentru că păsările ar fi mâncate sau alungate cu bolovani, iar o aşa de mare întindere, te-ar seca dacă nu ai avea bani pentru angajaţi ca dumneata de exemplu.
- Ai putea să o întreţii dumneata, în scurt timp o să înveţi toate secretele muncii mele.
- Nu munca este secretul şi faptul că...
- Într-o zi o să produci şi banii necesari pentru un astfel de loc, măcar visează-l.
- Sunt sigur că dumneata, care pari destul de copt, visezi să ai un astfel de loc, încă de la vârsta mea, dacă nu greşesc.
- Da, numai că eu nu sunt prea inteligent, aşa ca dumneata, de exemplu.
- Să zicem că ai fi foarte inteligent...
- A, nici în ruptul capului nu aş sta aici, în centrul Londrei!
- Aşa mai veniţi de acasă, domnule!
- Îmi place compania dumitale, băiete. Acum înţeleg de ce domnul John, te-a păstrat pe lângă dânsul.
- Tot nu mi-aţi spus, dacă pot să o vizitez pe prietena mea de la Londra.
- O să vedem atunci băiete, până atunci nu slăbi ritmul, iarba aşteaptă să fie întreţinută.
- Este perfectă...
- Nu aici, în spate şi la căsuţa ta...
- Am înţeles! Unde dorm eu, poate să mai aştepte...
- Nu este după tine, toate se înscriu într-un program foarte riguros, pe care...
- Domnul John...
- Exact, consumurile...
- Tocmai la economie, mă gândeam şi eu!
- Eşti un mare pezevenghi, sper să ne înţelegem de minune, băiete!
- Da, eu! Cam cât durează o zi de muncă, dacă nu sunt indiscret?
- Cu totul... sau...
- A, nu! Eu mă gândeam doar la lustruit prin parcul... normal!
- Până terminăm.
- Am, cam... înţeles... unde este scris programul pentru...
- Domnul John, a lăsat totul...
- Nu îmi spuneţi, vă rog frumos... este totul învăţat în mulţi ani de practică, pe care o aveţi în această meserie.
- Da, se poate spune şi aşa, nu toată lumea ştie să îngrijească o floare...
- Apropo, trandafirilor nu prea le place aici.
- Nu, pentru că este foarte multă umezeală.
- Am înţeles. Înseamnă că tocmai de aceea trebuie să-i drogăm...
- Ai înţeles, trebuie să-i facem mulţumiţi de apa asta de aici. Pe tine nu te supără?
- Ploaia… nu, deloc! Ba din contră, îmi place.
- Ai stat foarte mult în casă, ai fost pedepsit în acest sens...
- De ce?
- Pentru că n-am întâlnit pe nimeni căruia să nu îi placă soarele sau poate vrei să fi politicos cu mine.
- Aş merge mai mult pe partea cu politeţea...
- Am şi eu copii, poţi vorbi cu mine...
- Hai să tăiem iarba aceasta, vorbim după aceea, prea mult zgomot de la maşină.
- Când termini, mă cauţi la casa mare, avem ceva de rezolvat acolo, este o treabă pentru două persoane.
- Bine, domnule.
Un fel de agricultură, nu prea dezvoltată pe la noi, doar că i se spune îngrijitor de grădini interioare. Cam asta am înţeles eu din lucrul pe care îl făceam la ora aceea în casa domnului John. Bineînţeles că nu se aseamănă deloc cu o locuinţă la oraş, mai ales cu lucrul într-un hotel luxos din Londra, dar trebuia să merg pe burtă, pentru că eu am dorit Anglia, până la urmă. Mă minunam singur, pentru că încă nu-mi dădeam seama când anume voi învăţa eu, ziua de muncă începea undeva pe la opt şi se termina spre seară, iar după o astfel de zi, picai mort dacă nu aveai experienţă în acest domeniu, ca domnul Stuart.
După o săptămână, începusem să mă pricep foarte bine la fasonatul gazonului, pentru că în faţă, la vedere, niciodată nu era lăsat să crească prea mare, iar mai în spate îl tăiam atunci când era mai frumos să calci cu piciorul gol. A, mai ştiam să tai cu foarfeca de vie, cum i se spune pe la noi, dar nu aveam voie decât la crengi uscate total deocamdată, zicea domnul Stuart, că aranjarea unei tufe de verdeaţă, necesită în primul rând imaginaţie şi cunoştinţe minime despre plantă. Dumnealui putea face orice dintr-un banal pomişor sălbatic, pe care îl încovoia sau îl lăsa să crească liber în alte părţi, reuşind să îl aducă la forme de animale, ursuleţi de exemplu, ursoaica cu doi pui era una din realizările dumnealui, din multe feluri de pomişori, de asemenea un arlechin foarte fistichiu aranjat, îţi bucurau ochii.
Învăţatul m-a cuprins în cele din urmă, mai împins de domnul John, mai de ai mei de acasă şi urma să dau examenele, pentru terminarea anului şcolar, dar nu am apucat să dau decât jumătate din acestea, pentru că într-o zi, pe când mă aflam în vizită la Kioto, domnul Fangos a intrat pur şi simplu peste noi, speriindu-mă practic.
- Stai liniştit băiete, chinezoaica este o cunoştinţă mai veche de-a mea, înainte de a te cunoaşte pe tine, de altfel îmi cer iertare pentru această intrare, aşa intru la mine acasă, de obicei.
- Aceasta este casa dumneavoastră?
- Da, printre altele, iar fetele...
- Păi, nu... parcă era a unei bulgăroaice...
- Contractul de închiriere, desigur.
- M-aţi liniştit, în primă fază am înţeles altceva.
- Ai înţeles bine, pentru că niciodată nu au suficienţi bani, chiria este completată cu alte servicii.
- Inclusiv cu… Kioto?
- Eu nu forţez pe nimeni să se culce cu... doar că unele servicii, sunt completate astfel. Recunosc, nu este cel mai principial lucru pe care îl fac, dar vroiam să-mi închei lista cu rasele...
- Mai cunosc pe cineva care a venit aici cu acest gând.
- Băiete, acest oraş… nu este unul în care să ai prea multe regrete, în această privinţă, nu trebuie decât să te calmezi şi să o iei de la capăt, dacă...
- Am înţeles prea bine, domnule Fangos, doar că eu m-am legat...
- A, nu-mi vine să cred, eu credeam că este doar o refulare a energiei negative, ca urmare a plecării de acasă... am greşit cu ceva băiete?
- Vedeţi prin mine...
- Cândva am fost şi eu ca tine aici, numai că nu am început cu o chinezoaică, care recunosc te scoate mult mai repede din starea...
- Am înţeles, numai că... nu înţeleg cum le vedeţi atât de uşor pe toate.
- Fetelor, puteţi să mergeţi... vă rog!
- Ce s-a întâmplat, domnule... Fangos?
- A, nu te speria, nu sunt pe invers, dacă vrei, poţi pleca imediat, doar că vreau să discutăm ceva afaceri, cum română nu ştiu, astfel fetele ar fi putut să rămână, iar noi să vorbim liniştiţi, am preferat să...
- Am înţeles, numai că...
- Ascultă-mă!
- Bine, însă eu vă aduc al cunoştinţă că am nevoie de timp pentru a termina Liceul, jumătate din examene le-am dat, pentru Bac... o să trebuiască să...
- O să-ţi dau timpul necesar, dar cu abilităţile tale, de altfel o să-ţi dai seama şi singur, ai putea ajunge foarte departe la mine, cu condiţia să nu te strice banii.
- Cum să mă strice?
- Am mai văzut cazuri, stai liniştit! Aici, chiar ai pe ce să cheltui banii, nu suntem în ţara ta.
- O cunoaşteţi, de unde ştiţi că...
- Băiete, eu ştiu un singur lucru, nu ai rămas aici doar pentru a-ţi face un moft cu chinezoaica sau mai ştiu eu ce rase visezi tu, visul din capul tău este altul, iar eu sunt acela care ţi-l pot duce la îndeplinire.
- Am înţeles, dar cu ce riscuri, domnule Fangos?
- Ca în orice meserie sunt şi unele riscuri, recunosc, dar pe cele mai multe mi le asum eu.
- Daţi-mi timp de gândire, vă rog frumos!
- Nu cred că şti ultima ofertă, băiete.
- Băieţii îmi spun, Căposul.
- Este numele tău?
- O certitudine...
- Mă rog, n-am nevoie de actele tale, eu te cunosc uitându-mă şi discutând cu tine, văd în tine o valoare care ne v-a îmbogăţii pe...
- Nu cred că greşesc... dacă vă spun că nu mă voi îmbogăţii niciodată, domnule Fangos, sub ocrotirea dumneavoastră. Eu mă cunosc mai bine şi sunt pe de plin convins că viaţa cu mulţi bani nu-mi aduce nimic bun, domnule.
- Cu ce te deranjează dacă încerci, Căposule?
- Domnul John, a fost prea bun cu mine, nu ştiu... n-aş putea să-i fac aceasta, şi-apoi mai este şi şcoala...
- Nu cred că ai prea mult timp fiind grădinar, crede-mă am început şi eu, foarte de jos.
- Parcă înţelesesem că faceţi parte dintr-o familie înstărită.
- Da...
- A, mi-aduc aminte când spuneaţi că aţi fugit ca şi mine.
- Căposule, lasă-mă pe mine pe pentru altă dată, o să-ţi las timp să înveţi, bine!
- Mai mă gândesc, domnule. Uite că a venit domnul Stuart, să mă ia!
- Nu uita Căposule, am mare nevoie de tine, văd un mare viitor aproape de mine.
- Bine, domnule Fangos, o să meditez la toate, dar să-mi termin anul şcolar cu bine, este timpul meu la mijloc.
- Un timp aproape mort, Căposule.
- Aţi spus ceva?
- A, nimic... ai grijă de tine.
- Prea bine, domnule. Numai bine!
Întoarcerea acasă a fost foarte îngândurată, Stuart doar mă privea tăcut, căutând cu privirea oarece răspunsuri la gândurile mele. Domnul Fangos, avea dreptate, seara eram atât de obosit că adormeam fantastic de repede, după citirea mesajelor de acasă, iar de învăţat, cu greu aş putea spune că mai o pot face în aceste condiţii, munca era într-adevăr istovitoare. Stuart nu rămase străin la toate acestea şi cred ca se sfătui cu domnul John, în această privinţă, pentru că a doua zi mă interpelă.
- Bună dimineaţa! Mă salută domnul John, într-o română stricată. I-am răspuns cu vioiciune în română, continuând în engleză.
- Bună dimineaţa!
- Tocmai vroiam să stau de vorbă cu tine.
- Foarte bine, iată-mă.
- M-a sunat domnul Fangos, spunându-mi că ar avea nevoie de tine pentru treburile lui.
- Ştiu domnule, tocmai am vorbit şi eu cu domnul Fangos, ieri... pe când eram la Kioto.
- Deci nu este pe invers, nu!
- Bună gluma, mai ales că vine de la un englez, da... este o uşurare în acest sens.
- Am observat, mi-a spus şi Stuart, că munca aceasta te epuizează foarte tare, recunosc că eşti şi cam fraged pentru o formă de agricultură foarte solicitantă...
- Cu timpul, corpul meu se va obişnui cu o astfel de muncă, amintiţi-vă de primele mele zile de muncă, simt o oarecare îmbunătăţire.
- Da, ai dreptate, numai că de ar fi doar acesta singurul lucru problematic...
- Păi, care ar mai putea să fie, ştiţi doar că eu îmi fac datoria, orice s-ar întâmpla.
- Asta ştiu, însă deocamdată nu am posibilitatea să deschid aripa unui hotel de-al meu, pentru a suplimenta numărul de angajaţi, iar aici Stuart, se descurcă singur, aşa a fost o viaţă întreagă, de fapt i-am spus că tu nu eşti decât ceva...
- Să nu-mi spuneţi că Fangos, v-a mituit...
- Nu poate fi vorba de mituire, dar oricum doreai să munceşti în continuare în hotelul vândut de mine, pentru a fi aproape de Kioto, acum ţi s-ar putea ivi această şansă şi apoi aici ai să pierzi anul şcolar, deoarece ai fi foarte istovit după muncă.
- Asta am observat şi eu... seara pic într-un somn...
- Problema cea mai adevărată de fapt, cu toate că mi-aş lua de la gură ca să te ţin într-un fel aproape de mine, este că resursele mele sunt aproape de limită, cheltuielile cu fiica mea, au fost mult mai mari decât m-am aşteptat.
- Vă înţeleg...
- Crede-mă, Fangos este un om foarte bogat ca să nu se comporte frumos cu tine şi-apoi tu cunoşti foarte bine clădirea aceea, este ca şi cum te-ai întoarce acasă.
- Mă tem, domnule John, că nu voi mai face aceeaşi muncă.
- Cu atât mai bine băiete, ţi se potriveşte de minune munca de birou.
- Recunosc, mi-a promis că mă ţine în casă până îmi termin anul şcolar.
- Ascultă băiete! O să te duci de probă o perioadă, dacă nu-ţi convine ceva şti unde este camera, te întorci degrabă şi o scoatem noi la capăt.
- Măcar cu anul şcolar.
- Vei fi socotit ca şi fiul meu aici, dacă nu te adaptezi la domnul Fangos, voi avea grijă să termini anul şcolar şi după aceea vom vedea.
- Prea bine, domnule! Atunci voi încerca să vedem ce îmi oferă de lucru, domnul Fangos.
- Aşa să faci.


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!