agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 110 .



La dispoziţia dvs., domnule!
proză [ ]
Fragmente naturalist-fantastice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2019-10-19  |     | 



Înaltă, mai exact deşirată. Aparent fragilă. Frunte trapezoidală. Geometrie asimetrică. O bază mare mult prea proeminentă. Cine ştie, poate vreun semn distinctiv în universul cu vocaţie omogenizatoare?! Fără sâni. Sau, în orice caz, suficient de subdezvoltaţi, cât să (nu) reţină atenţia. Şi nu trebuie să fii bărbat pentru a (nu) băga de seamă! Sigur e genul care se dă-n vânt după maiouri şi cămăşi XXL masculine! Înoată din răsputeri. Îşi suflecă o mânecă. Azi, de la stânga. Mâine… Repară o siguranţă scurt-circuitată.

După toate probabilităţile, naturală. Prea! În mod cert, miroase suficient de des a ceapă. A seminţe de roşii prelingându-se. Poate a fum de vinete…

Cu dantură anapoda împlântată în maxilar sau poate cu un maxilar supradimensionat?! Detaliul este, se pare, ignorat suveran, din moment ce niciodată nu face vreun efort pentru a-şi reţine râsul cu gura până la urechi. Ba dimpotrivă! Deşi nu pare genul de narcisistă, aproape sigur se crede irezistibilă când şuvoiul de râs îi dezveleşte partea superioară a coroanei, aruncând punţi peste timp… hăăăt până în momentul acela în care un arheolog sau un păstor nevinovat descoperă un fel de rămăşiţe pământeşti, grăbindu-se spre expoziţie.

Înfiptă în pământ [sigur nu e semn de Foc, nici măcar de Aer!], ştie ea că nu tot ce zboară se mănâncă! Tenace şi răbdătoare – femeia ideală! – mimează o anume naivitate, acea trecere lejeră peste detaliile grele ale datului. Chiar trece! Atunci baza mare a trapezului suportă hipertrofieri succesive… Îl prinde în mreje pe el. Cel puţin aşa crede.

Nu l-a suspectat niciodată de infidelitate. Nu i-a dat el motive?! Reformulăm: nu i-a dat el suficiente motive?! Ei, ce-i drept, îi mai luneca privirea pe stradă, la volan, în vacanţă, pe fereastră, pe câte o uşă, prin câte-un colţ, pe lâng-o scară, dar ce era să facă, să-l lege la ochi?! În ruptul capului prin minte nu i-ar fi trecut că el ar fi putut fi altfel decât onest, chiar timid, chiar iubitor! Aşa de sentimental şi cu o tristeţe aparte, că ţi se rupea sufletul, măcar uneori. Desigur, respecta anumite ritualuri pe care, da, el avusese grijă să i le impună cu sfinţenie [Nu, nu cu tiranie, ce naiba!]. Că doar erau ritualuri, nu?! De pildă, nu-şi permitea, chit că s-ar fi prăbuşit cerul, să-l deranjeze în momentele lui interminabile de lectură. Dacă a avut vreodată curiozitatea să… verifice?! Probabil că da, dar şi-a reprimat pornirile cu pricina, ca pe un păcat de moarte. O colegă o băgase la idei o vreme, reuşind la un moment dat să-i strecoare îndoiala în inimă: Vezi-ţi de treabă, Coca, cum poţi fi aşa de credulă?! În ziua de azi, nu trebuie ca bărbatu’ să iasă din casă, ca să te înşele! Tu n-ai auzit de sex online!? Azi s-au mutat toate online… Şi spovedania tot online se livrează! Zici că stă îngropat în cărţi şi el… În fine, mai zisese ceva şi despre rostirea minciunii ca pe adevăr gol-goluţ. Adăugase o metaforă pentru accesibilizarea maximă a conţinutului menit a o aduce pe adormită la realitate. Dar Coca, aproape tot Coca! În faţa colegei versate a respins categoric o astfel de ipoteză [Cum să facă Vicu al ei astfel de… nici măcar nu ştia cum să le numească?!]. În realitate, a traversat o perioadă ingrată, în care a fost de mai multe ori tentată să-l provoace pe Vicu la o discuţie matură. Matură şi înţeleaptă! Cu cărţile pe faţă! Dar, vaaaaiii! nu a fost în stare! Cum să se lege de om tam-nisam, când el era de la distanţe incomensurabile, dar şi văzut cu lupa – o spuseseră şi vecinii! – un gentleman impecabil! Asta nu-nsemna că ea n-ar fi fost capabilă de geloziri cosmice! Aşa cu miros de ceapă-seminţe de roşii-fum, cu maxilare-trapeze-lipsă, era o femeie şi jumătate! Patima în persoană! Ah, ce-ar mai ciufulit-o pe “ailaltă”! Cum ar fi făcut-o să se care, că Vicu era doar al ei şi, bietul, dacă un incident de acest gen s-ar fi petrecut, ea nu ar fi ridicat un deget de acuzare înspre el; doar s-a dovedit diacronic: femeile erau diavoliţele, nu adamii! Derulând astfel de scenarii, Coca îşi zvârcolea capul minuscul de girafă, cu tentativă trapezoidală hipetrofiantă, pierdea o duzină-două de lacrimi-cu-sânge. Desculţă, sărea la uşă. Să-l întâmpine. Îi lua bastonul. Pardesiul. Pălăria. Se făcea cuier. Duhovnic. Spălătoreasă. Croitoreasă. Iertătoreasă. De toate se făcea. Ca o “femeie ideală” ce se afla.


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!