agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 59 .



Demolatorul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [icon ]

2020-04-27  |     | 



În seara aceasta trebuie să mă culc mai devreme pentru că mâine am o zi grea. Șeful mi-a spus clar că dacă lucrarea nu se termină până seara pot „să-mi iau picioarele în buzunar și să plec”. De aceea trebuie să fiu dis-de-dimineață la serviciu cu capul limpede și forțe proaspete. Mai arunc o ultimă privire prin apartament să văd dacă totul este în ordine. Se pare că da. Nu am uitat nimic aprins: nici aragazul, nici candela, care de obicei arde în permanență, dar în noaptea aceasta nu trebuie să am surprize. Dacă va fi un cutremur, candela are să se răstoarne și se vor aprinde toate lucrurile din casă, iar eu nu vreau să mor ars de viu. O sting chiar dacă o fac cu sentimentul că greșesc. Dumnezeu sper să înțeleagă. Pun capul pe pernă și încerc să adorm.

Auzi la șefu, ce expresie: „să-mi iau picioarele în buzunar și să plec”. Nenorocitul, după ce știe că altul mai bun ca mine nu găsește. Dar, mă rog, mai dă-l în mă-sa! La câte demolări am făcut singur, fără niciun ajutor, ar fi putut să fie mai atent cu vorbele. Toată lumea mă cunoaște ca pe un dur, dar vorbele astea aruncate în vânt mă deranjează și chiar mă rănesc dacă vin din partea unei persoane cu care am mâncat dintr-o farfurie și am împărțit aceași coajă de pâine. În sfârșit...

Mă concentrez să adorm. Undele alfa întârzie. Recapitulez: am strâns bine robineții de la baie și bucătărie, am închis aragazul, am stins candela...Am stins-o din cauza cutremurului pentru că multe persoane lasă o candelă sau o lumânare aprinse toată noaptea și dacă se întâmplă vreo mișcare seismică se pot produce incendii. Hmm! Dacă în noaptea asta ar fi un cutremur! Ce ar fi? Ar fi grozav, pentru că mâine aș avea mai puțin de lucru. Toată treaba grea ar face-o cutremurul, numai să fie de o intensitate potrivită. M-ar scuti de toată lucrarea de pregătire, de amplasarea explozibililor, de întinsul firelor și de momentul acela apoteotic, pentru unii, când toată clădirea se prăbușește controlat. Pe mine mă doare sufletul să văd cum o clădire se prăbușește pentru știu ce valoare și mai ales câtă muncă este înglobată acolo. Nici gândul că se va face loc altei clădiri, un mall, de regulă, nu mă încântă, ci mă întristează pentru că orașul se va sufoca într-un final. Străzile vor fi mai aglomerate, rețelele de electricitate, de gaze și de apă-canal vor fi și mai solicitate și oamenii mai triști în cutiile lor de chibrituri.

Mâine va fi cea mai mare demolare făcută de mine până acum. Partea cu operațiunile pregătitoare este cea mai importantă pentru că trebuie să fac niște calcule precise și apoi să dau găurile în locurile cele mai sensibile ale clădirii, pentru batoanele de dinamită. Toată această uriașă răspundere îmi revine mie. După ce s-ar fi liniștit praful de după explozie, ar fi început evacuarea molozului, care este partea cea mai ușoară, dar trebuie făcută în mare viteză. Trebuie să supraveghez excavatoarele să încarce la capacitate maximă și să urmăresc basculantele să vină în flux continuu. Șmecherii ăștia de pe basculante sunt plătiți la curse efectuate și ca să facă curse cât mai multe descarcă molozul pe unde apucă, întorcându-se repede. Trebuie să pun pe cineva la groapa de gunoi, care să confirme fiecare basculantă. Și praful acela îngrozitor care stagnează deasupra cel puțin o oră. Timp pierdut, în care aș putea căra molozul. Ce bună ar fi o ploaie după explozie. Dar nu una mare. Așa, o ploicică scurtă și intensă, numai să potolească praful și să alunge mulțimea de gură-cască. Sigur se va strânge o mulțime de gură-cască de care trebuie să am grijă să nu intre în perimetru. Trebuie să dorm.

Am uitat că va veni și de la Primărie cineva să asiste. Un tip care să semneze procesul–verbal, actul de deces al clădirii, ca la orice deces. Oare mai am formulare? Bine că mi-am amintit. Mă scol din pat, pornesc laptopul și imprimanta și scot mai multe formulare că poate mai greșesc vreunul, sau se răstoarnă sticla de vin, de exemplu, pentru că trebuie să mă asigur că am și așa ceva la birou. Șeful ar să fie și el prezent pentru că el semneză din partea firmei de demolări. Așa se obișnuiește, ca la sfârșit, să se ciocnească un pahar. La restaurant nu vreau să merg pentru că ultima oară, eu, am plătit nota. Excroc mai este șeful ăsta al meu... Și de câte ori nu l-am salvat...Profită de orice și de oricine. Când s-au născut specimenele astea? Burtă, chelie, ceafa groasă. (Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire - săracu Eminescu!)

Cât s-o mai fi făcut ceasul? E două noapte și încă nu am pus geană pe geană. Trebuie să număr oile. Cam după 50 de oi adorm și o visez pe Ana. Facem dragoste și din nou am senzația că mimează orgasmul. Mă chinui să o satisfac. O aștept nemișcat să ne întâlnim în același timp, în acel punct luminos, ascuns în trupurile noastre. Niciodată nu am simțit că terminăm împreună, cum mi se întâmpla cu Otilia, de exemplu. Cine dirijează visele acestea? Sunt sigur că visezi pe cineva atunci când persoana respectivă se gândește la tine. Ana nu ar avea niciun motiv să se mai gândească la mine pentru că mi-a spus clar că mă „detestă”. Încerc să stabilesc etimologic ce înseamnă „a detesta”. Deschid iar laptopul și caut termenul pe Google. Înseamnă „a nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund”. Dacă desfac cuvântul în silabe „de-tes-ta”, iese în evidență „a tes-ta”, deci nu am corespuns, am picat la test, sau mai corect, nici nu am dat testul, nu am fost acceptat, pentru că nu eram demn să particip la testul ei. Am fost „de-testat” ca și cum aș fi fost „de-turnat” de pe un anume traseu, pentru că eram un produs ratat, fără viitor, nevandabil. Înseamnă că mă compara cu cineva care a trecut testul ei, iar eu am picat, ceea ce înseamnă că nu am fost demn de ea. Oare unde am greșit? Oare, ea, pe câți a testat? Câți i-au trecut testul? Și dacă aș fi trecut testul, aș fi fost oare mai fericit cu ea decât cu Otilia? Întrebarea rămâne suspendată undeva în eter și pierd orice contact cu realitatea. Care realitate?

Mă trezesc lac de transpirație. Îmi dau jos bluza și pantalonii de pijama plini de spermă. Merg la baie si fac un duș. Prin zgomotul stropilor de apă aud sunetul ceasului deșteptător. Este ora cinci și am o îngrozitoare durere de cap. Repede cafeaua! Degeaba. Sună telefonul. Soră-mea îmi spune că a murit mama. Tocmai acum când trebuie să fac cea mai mare demolare din cariera mea, mă simt demolat. Complet demolat și bun de dus undeva, poate la groapa de gunoi.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!