Mă oprisem din nou să verific adresa pe care o căutam. Mă abătusem din drum din cauza unei zone care mi s-a părut că merită pozată și urcată pe Facebook. E adevărat că fusesem anunțată de aplicație că ajunsesem la destinație, însă mă așteptasem să văd afară o firmă mare care să anunțe anticariatul. Aș fi întrebat pe cineva, însă nu văzusem decât câțiva oameni în haine de epocă și nu am vrut să le stric spectacolul sau exersarea lui. Am văzut în sfârșit numărul căutat, însă era o locuință privată. Abandonat pe gard am văzut un ziar din 12 octombrie 1920. Am vrut să iau un taxi spre casă, dar am sfârșit prin a merge cu o caleașcă, pentru că altceva nu am găsit. Acasă nu mi-am găsit încărcătorul și laptopul, și nimeni din vecini nu avea și nici nu știa ce sunt astfel de obiecte. Nu-mi aminteam să-i mai fi văzut vreodată pe acești vecini, însă nici nu mă străduisem să-i rețin, din moment ce se schimbau foarte des. Şi eu eram deja la a cincea mutare de locuință. Mai căzuse și conexiunea wi-fi, ca să nu mai vorbesc de curent. Exact ca în casele unde locuisem înainte.