poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4404 .



Firmistul
proză [ ]
A Romanian Project

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [taras el bulba ]

2006-02-28  |     | 





miercuri era termenul limită. Adică deadline-ul la care trebuia să predea organigrama, împreună cu anexa motivațională și cu itemii aferenți. Bineînțeles că era vorba de un deadline orientativ, stimulator, el însă nu se cuvenea să gândească așa. Tim (de la Timotei), senior managerul pentru development, aprecia în special interesul angajatului (employee-ului) pentru birou și companie. Mai precis disponibilitatea sa de a fi disponibil la un program prelungit, de a lua parte cu entuziasm la acțiunile colective (team building-uri) din timpul week-end-ului. Auto-motivația (self-motivation) era cuvântul de ordine. La rândul lui, Tim păstra link-ul (legătura) și raporta lui Nat (de la Natalița), care și ea păstra link-ul și raporta către...și acela către...și tot așa. De la un nivel încolo, structurile organizaționale deveneau obscure. De aceea se și scriu o sumedenie de cărți tratând despre Management-ul ori Dezvoltarea organizațională. Un fel de dat cu presupusul. Firmistul nu poate supraviețui mult timp în vagul metafizic. Trebuie să vorbești cu Dumnezeii tăi, chiar dacă se întâmplă ca ei să nu arate cum se spune și să nu creadă despre tine ceea ce tu crezi despre ei.
dintr-odată își dădu seama că îi plăcea cămașa aia galbenă cu picățele roșii pe care o refuzase azi dimineață. Da, era al naibii de trendy. Până la magazin nu erau mai mult de 150 de metri. Da, dar mâine trebuie să sosească auditul extern, în frunte cu project managerul. Shit! nu putea să și-o cumpere acum. Tim pătrunse pe net; pe site-ul magazinului cu pricina găsi cămașa respectiva. O comandă și se apucă de lucru. Nu mult, însă. Puțină destindere nu face gaură-n cer. Cu un clic deschise game-ul de strategy. Subiect: invadarea Seul-ului de către către comuniștii coreeni din nord. Mișcări de trupe, tunuri, tancuri, execuții sângeroase. Trecuse la al doilea nivel când țârâi mobilul. Alarma de la reminder: era aniversarea nevesti-sii, Mirela, zisă Mirey. Trebuia să-i scrie ceva. dar ce? Și ea-i scrisese ceva de ziua lui. S-o sune direct n-avea rost: era plecată cu firma ei la un event pe la Picioru’ Calului. Dădu un browse la mesajele pe care le primise de ziua lui. Toate erau destinate unui bărbat, firește. Ar fi trebuit să modifice câte ceva. Asta nu era funny deloc. Pac! ideea! sună la 1515. O voce călduroasă îl chestionă indiferentă: „botez? nuntă? împăcare? felicitare? aniversare?...asta e! a, da? bun. păi avem următoarele sms-uri”. Vocea recită cu un timbru nazal patru texte și Tim se hotărî pentru ultimul dintre ele:
„vârsta e doar o mască purtată la balul
mascat unde promovările și bonusurile
își fac apariția în rochie de seară. Tu ce
alegi – participi sau nu? La mulți ani!”
îi dădu un send și în cinșpe minute primi răspuns de la Mirey: „dear, mi-am dat seama că mesajul era de la tine. A fost ok. Mă întorc de la Picioru’ Lupului pe la miezul nopții. Te aștept cu o cină romantică”.
Citi textul de două ori și nu-i veni să creadă. Ce-o apucase tocmai acum? Doar stabiliseră că vor avea primul copil după 45 de ani. Adică employer-ul (patronul) e interesat de cina lui romantică sau de randamentul pe care-l va da în project? Mare plictiseală. „Cină romantică”!? mai exact: vino, dragule, și în schimbul unui pahar de vin flambat la lumânare și a unui beefsteak în sânge, mângâie-mă o oră jumate (pe ceas) și regulează-mă cam patruzeci de minute. Dar vezi să n-adormi imediat după aia. Trebuie să discutăm cât de groovy și de dulce a fost totul. De ce dulce? Că a împins între picioarele ei până i-a ieșit limba de-un cot, stresat tot timpul să nu-i apară vreo umbră de insatisfacție în ochi? Picioarele ei tremurând în aer ca antenele unui gândac de bucătărie enorm, gata să te halească la orice mișcare greșită...
aprinse un Salem, dar nu trase decât două fumuri. Viciile îmbătrânesc, scot riduri, iar cei de la Human Resources Department abia așteaptă să-ți facă un assessment (evaluare) negativ, să bage vreo pilă de-a lor în loc. Din de în ce mai enervat o sună pe Saab (de la Sabina): „ce muzică ar fi bine să ascult la ora asta?” „aș zice niște Sonique ori Curmalele reci” „Thanks!” Își trase muzica peste cap și mai testă niște controale la proiect.
brusc îl lovi amintirea invitației la masă lansată alaltăieri de Alexandra (Alex), maică-sa. Fuck the system! ce super-plictiseală. Nimic trendy. Unde mai pui și bucătăria aia out-of-date: sarmale, ciorbiță de văcuță cu mărar, cornulețe cu rahat, după ce te ghiftuiai – hai încă un polonic, hai numai unul, te rog eu, fă-i o bucurie lui tata – trebuia să stai cu burta la vedere. Turnai apoi în tine o țuică bătrână și liber la sezonul de lăudat: „maamă! super-sarmale, super-ciorbiță-de văcuță-cu-mărar, super-cornulețe-cu-rahat” „atât?” „ah! scuze, mișto țuică bătrână”.
Nooo! păi el nu se putea concentra în condițiile astea! păi, stai domle! dacă mă supun la calvaru’ ăsta mai pot eu mâine să ies cu parapanta? Unde mai pui că dacă mă filează vreunul de la Security că ies mai devreme de ora 23 din companie m-am ras de lap-top nou”.
sâcâit, ridică din nou receptorul: „Saab, sună tu la Customer Service. ăă? da, ăia cu deservire non-stop. așa, așa. dă-le tu semnalmentele mele și roagă-i să trimită unul care să-mi semene în jur de orele 24 la nevastă-mea. o sosie, da. vezi, spune-le că săptămâna asta mi-am lăsat cioc și am folosit Malizia verde. chiar Mirey mi l-a cumpărat. hai, merçi, ești drăguță. stai! stai! aoleu, era să uit! mâine la prânz, să trimită încă unul la Alex. nu, nu expatul de la Connex, maică-mea, măi! aașa! da’ vezi să nu mănânce înainte, că vomită și mă dă de gol.”
deschise ușa de la birou și o luă de-a lungul coridorului, direcția toaletă. Pașii lui Tim erau siguri; toată înfățișarea lui trăda seriozitate, experiență, ambiție, self-esteem. Pe pereți, din zece în zece metri erau camere de luat vederi. Odată în toaletă își lărgi nodul de la cravată, își tamponă sudoarea de pe frunte. Uf! trecuse și de asta. Alese cabina din dreapta, cea cu ușă roșie pe care scria: Masturbation – credit on-line! O mână criminală scrijelise mai jos: Wankers! Labă tristă! Înăuntru era cald și roșu. Lâgă vasul de vécé o cafea fierbinte. Monitorul deja pornit. Tot ce avea de făcut era să dea un clic pe History, apoi pe Sluts, Interracial, Up-skirts, Dirty Teens, Cumshots, Gangbang etc. Optă totuși pentru Dad and Daughter și Horny Moms. Repede scoase șervețelele, ceasul, apoi trase de curea, descheie șlițul. Voia să scoată un timp mai bun decât data trecută.
în mod straniu, monitorul se albi. Niște litere de culoarea pielii se așternură într-o frază. Începu să citească: Știți care e diferența între un bou și o vacă?..........când este muls, boul zâmbește.....
„hai măi, șefa! acuma de ce mă demotivezi? Știi ce implicat, ăăă, sorry, ce involved sunt în project-ul ăsta!!”

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!