Prizonier

Off! Al naibii de ceas nenorocit! Iar mă scoate din pat … În fiecare dimineață același lucru, o să-l arunc eu odată și-odată! Ce să mai … hai jos! Ia te uită, a fost pană de curent azi-noapte, iar s-a oprit electronicul … A, e șase și treizeci și nouă. Mai stau un minut, să se facă și patruzeci. Al naibii, azi am multe de făcut. La nouă să fiu tocmai la … bine că am pus benzină de ieri, numai să pornească rășnița. Și patruzeci, hai. Unde mă-sa e papucu-ăla, lua-l-ar naiba ?! aoleo, să nu uit să mă bărbieresc. De, aseară n-am mai avut chef … da’ așa e mai bine, o să fiu mai freș la interviu.Mi se-nchid ochii de somn … naiba m-a pus să stau atâta la televizor ? Măcar dacă era ceva ca lumea, da’ am stat ca prostu la « Nașu’ ». Au, pe mă-ta de bou de ibric, că mereu mă ard. Miroase fain cafeaua asta, a avut dreptate ăla să iau « Melitta » … să văd dacă pot să ajung și pe la prefectură, poate mă-ntâlnesc cu ăla de la … numai să mă țină tărtăreața, că face ea ce face și … Am uitat să iau margarină, așa e când îți pleacă nevasta în delegație. Brânză, un fund de salam … hai, că mă descurc. Și cât, mă ? Că și ăștia de la radio, parcă au prune-n gură ! la mine e și douăzeci și două, de ce-or fi terminat ăștia știrile așa devreme ? Iar mi-a luat afterșeivul, că dacă zic vreo două se supără. Ba nu l-a luat, uite-l. fără douășcinci ? gata, am aînțeles, plec. Hai, că-i bună și o marjă de siguranță … să văd, am luat tot? unde-o fi buletinul? Permisul, talonul, am pus siviul? Apoi diploma, ziarul cu articolul, aha, le am pe toate. Naiba să vă ia de chei de Dacie, că mereu v-ascundeți. Las, că le iau pe astea. Să iau liftul, da’ ce să-l mai aștept, c-ajung pe scări mai repede. Da’ și opt etaje !... că dacă era ea acasă … oops, numai să nu mă-ntâlnesc cu boschetarul ăla de Bilă de la cinci, băga=l-aș în mă-sa de piază rea … că de câte ori îl văd … Ia uite, când și-o fi schimbat ăsta ușa, că parcă n-avea de fier ?! La cât am ajuns ? șase … Fi-ți-ar javra afurisită, iar m-am speriat. A naibii, mereu mă latră. Aoleo, Bilă! Uf, nu-I el. Așa e ce să caute el la șase, că doar stă la cin … Numai să nu vină după mine special, să-mi strice ziua. Mai bine luam liftul. Da, da’ era luat … Ce parcă el știe că e piază rea ?... Ce vină are el că am eu o fixație … Ia uite, am ajuns la patru. Și liftul stă degeaba aici ! Au, cheile de la mașină ! A, este. Dacă scap de patru … Băga-și-ar sârmă-n nas !
- Hai noroc, vecine !
- Să trăiești, nea Bilă !
… cât ți-oi spune eu ! De unde mă-sa a mai ieșit și ăsta ? de, dacă n-am fost atent … Cât e ceasul ? Fără opt ? E bine, am timp. Încă trei etaje. Ia uite, liftul e liber la trei, parcă era mai sus ?... I-auzi, iar urcă cineva … cine-o mai fi ?
- Hai noroc, vecine !
- Să trăiești, nea Bilă !
… da parcă l-am mai văzut azi. Înseamnă căera altcineva, treaba lui, îi bag în mă-sa pe toți. Fff … încă două … Ha, ha, ha, îmi vine să râd, ia uite liftul și-aici … Da’ ăsta nu e ?...
- Hai noroc, vecine !
- Să trăiești, nea Bilă !
… ce naiba, că doar nu m-am prostit ! m-am mai întâlnit de două ori cu el, și la patru și la trei … Dă, uite, ăștia de la unu și-au pus bec albastru pe palier … să fie mai interesanți. Parcă și la trei era albas … Uite, liftul s-a oprit și aici ! mai bine pe scări !
- Hai noroc, vecine !
- Să tră … nea Bilă ?!
… am înebunit, sau îl visez pe ăsta de frică ? mama lui de boschetar și aurolac ! m-am gândit tot timpul la Bilă și l-am văzut în orice om care urca scările. Că doar ăsta nici nu deschide ușa înainte de zece, d-apăi să vină d-afară la ora asta! Am ajuns la parter. A, mai e un etaj, ce înseamnă să visezi pe scări …
- Hai noroc, vecine !
- Noroc, vecine !
… și ăsta semăna cu Bilă. Trebuie să nu mă mai gândesc la el, e un fel de monomanie, sau ce ?... Cât e ora, fără trei ? Până descui mașina, se mai încălzește două minute … hai, la și cinci o iau din loc. O juma’ de oră cel mult, da’ mai bine ajung mai devreme, mă mai gândesc ce să le zic la ăia … În sfârșit, parterul, și-aici e bec albastru. Ba nu-i parter. Chiar m-am zăpăcit.
- Hai noroc, vecine !
- Hai …
… sictir, cine-oi fi tu , la fiecare etaj mă lovesc de câte unul care seamănă cu banditu-ăla ... fir-ar al nu știu cui. Hai mai repede, că … și ăștia au albastru, e o epidemie de la patru-n jos ? și trei minute ? Ay ay ay ! ce mama mă-sii, cât mai am până jos ?!
- Hai noroc, vecine !
… nu m-am gândit să ma uit ce etaj era. Adică, ce să fie, etaju-unu. Mai iute !
- Hai noroc, vecine !
… noroc, nenoroc, vorba e că s-a făcut și cinci, aproape că vine vara … Ce mă-sa mare ! Etajul patru ?!! Păi …
- Hai noroc, vecine !
… păi nici un păii, hai fuga, că poate cad naibii pe scări, ca prostu’ ! Uf ! Tot patru ?!
- Hai noroc, vecine !
… mai du-te-n … să fug pe scări, ca cascadorii ! Patru ?
- Hai noroc, vecine !
… ce noroc, bă ? Am obosit. Și zece!!! Iar patru.
- Hai noroc, vecine!
… ce ți-aș sparge eu puțin capul ! Băga-te-aș … pf … pff …
- Hai noroc, vecine !
… norocul mă-tii ! tot patru ! pff ..
- Hai noroc, vecine !
… îl omor ! Zău că-l omor ! ia ui … patru!
- Hai noroc, vecine!
… și douăzeci ! dacă … pornesc … în două – trei …
- Hai noroc, vecine !
… minute, ajung. Dacă nu …
- Hai noroc, vecine !
… nu mai ajung. Cum mă-sa de …
- Hai noroc, vecine !
… nu mai pot. Si jumate, s-a dus … da’ nu-nțeleg, ce s-a întâmplat ? Să mă odihnesc un pic … până să-l întâlnesc pe ăla, totul a mers bine. Am coborât … chiar, a apărut becul albastru, eu credeam că și-au pus toți … pe urmă am dat de ăla. Și am tot dat de el, de m-am săturat. Hai …
- Hai noroc, vecine !
… deci, cum cobor de la patru, dau de boschetaru lu pește prăjit. Și iar etajul patru. Oare dac-o iau în sus, scap de etajul ăsta ? Ia uite, cinci ! al naibii, trebuia să sar pe geam. Ia hai înapoi. Deci … patru …
- Hai noroc, vecine !
… să mă gândesc. O iau în jos, apare belea ăsta. O iau în sus, pot urca. A, dar nu m-am gândit să iau liftul. Ia uite, tot aici e. E, dar ușa e blocată, parcă e cineva înăuntru. Hei, cine e acolo ? Nu răspunde … Știu… mă duc la cinci și-l chem acolo, să văd, vine ? … Da’ cum să vină, dacă are clienți ?... ba … vine. Hai în jos, parter … de ce n-am … s-a oprit ?! e la patru. Și ușa nu se deschide … n-am făcut nici o afacere … s-a blocat. Poate o ia în sus, că așa am eu noroc … hai la cinci iar … merge ! Hai iar pe scări ! Așa, etajul patru … și …
- Hai noroc, vecine !
… trebuie să scap de ăsta ! sau mă omor eu, sau îl omor pe el ! că nu mai pot. Normal, etajul patru ! nu, că …
- Hai noroc, vecine !
- Să trăiți, domnu Bilă, cu respect !
… poate dacă-i vorbesc frumos, se îndură ! și acum ajung la etajul … tot patru..
- Hai noroc, vecine !
… nu mai pot ! da’ nu mai pot ! asta nu mai e obsesie, degeaba zice femeia ! e realitate. E realitate ! și realitatea se combate tot cu ceva real ! Mă opresc și vorbesc cu el. Așa. Deci, patru, și …
- Hai noroc, vecine!
- Domnu Bilă, nu ne-am mai văzut astăzi, parcă acum vreo două minute ?
- Nu vecine, că eu acum vin de afară, am fost cu soția la gară, cu un nepot. A plecat devreme, săracu, la șase, vrea să ajungă repede la mă-sa, s-a săturat de noi. Cât zici că s-a făcut ?
- Păi, acum e nouă și trei minute.
- Pe cuvânt ? ce trece vremea ! Hai, salut !
… salut, salut, ia să vedem … coborâm, coborâm la … patru …
- Hai noroc, vecine !
… ghinionul tău ! Na ! ooops ! a căzut pe scări, să nu dea cu ca… a dat ! dac-a murit, am dat de naiba ! Fuga ! Ha, trei ! Am scăpat de piaza rea ! repede, poate mă primește toituși ăla, la interviu.
- Neața, vecine !
- Săru-mâna, doamna Bilă !
… aoleo, dă de ăla mort ! să bag a cincea ! gata, ajung la etajul do … treiiiiiii …

………………………………………………………………………………...


- Eu tot nu pot să-nțeleg … mai spune-ți-mi o dată ! Amândoi sunteți loviți la cap destul de urât, dar tânărul e chiar rău !
- Nici eu nu prea-mi dau seama, dom’doctor … am auzit că ar fi stat pe scări mai bine de-o oră, ziceai că doarme de-ampicioarelea. Apoi l-a apucat graba tocmai când urcam eu, că l-am dus pe nepotu-meu la gară. A dat buzna-n mine, m-a trântit cât eram de lung, apoi s-a dezechilibrat ș-a căzut și el. Eu cred că nu-i prea întreg la minte. Dom’doctor, pe cuvânt !

MIHAI-ATHANASIE PETRESCU
28.03.2006