Kala Polaris stă în vârf de corcoduş. De-acolo aruncă spre cei de jos ghiulelele roşii. Toţi, în frunte cu Sfântul-Purtător-de Nuieluşă, îi strigă disperaţi: „Kala, Kala, dă-te jos din corcoduş!” Dar Kala surâde angelo-histeric şi rămâne sfidător pe poziţia-i şubredă.

În vremea asta, la Palatul de Aur e agitaţie mare: toţi mai-mar-penaţii, sfetnici de taină, au fost chemaţi de regele Kalata să găsească soluţii pentru ieşirea din criza stârnită de micuţul rebel. În mijlocul discuţiilor, se ridică Strategos, mai-mar-penatul purtător de lasou, şi, bătându-se cu pumnul peste pieptarul cu pene de ciorogomârlă, le zice: „Lăsaţi pe mine!”

Pe câmpiile din afara cetăţii, supuşii îşi văd liniştiţi de treabă şi nimic nu arată că le-ar păsa de criză. Nicio mutare surpriză nu le va schimba statornicia. Pentru ei, deznodământul e acelaşi.