Capitolul VI


“Ceasu rău”

De când s-a mutat la divizie, viața lui Tuteașcă a cunoscut o schimbare totală. Adio grădină, bun rămas atelier fără scule, salutare și n-am cuvinte, Mareșalule!
- Nea Lambe, dacă-ți spun! Nici nu zici că sunt tot într-o unitate a armatei române! se lăudă sergentul-major când se întîlni într-o zi cu Talabă.
- Ce vorbești, domne! Chiar așa bine-i acolo? Ia hai colea, la Ceasu rău să bem o bere și să-mi spui tot, îl îndeamnă acesta.
Găsiră o masă liberă și se întinseră la vorbă. Rămas tot la bunul plac al lui Marica, Talabă nu se satura să asculte.
- Cum, mă, zici că ți-a făcut și atelier?
- A doua zi după ce-am venit, domnu general mi-a dat ordin să spun de ce am nevoie. I-am cerut și eu, acolo, câteva amărâte de șurubelnițe, nu știu ce, dar el, ci-că: “domnule, eu îți cer reparații de calitate; pentru asta ai nevoie de cele mai bune scule care se pot găsi”. Și ce crezi?... tovarășu chelner, încă două sticle, vă rog ... ce crezi? Mă trimite cu mașina lui la Fonaghi, la fabrica de scule, și mi-au dat ăia tot ce mi-a dorit sufletul.
- Mă, eu am impresia că te-a îndrăgit generalul.
- Așa o fi. Mi-a dat câteva camere într-un pavilion, mi-a făcut trei bancuri de lucru, mi-a dat și niște soldați, ce mai, nu mai e nimeni ca mine. Dar am și de lucru până peste cap. Toată ziua îmi aduc ăia tot felul de fiare vechi: stații de radio, telefoane, aparate medicale ... uneori stau până seara la lucru.
- Auzi? dar plutonier când zici că te face?
- Trebuia să mă facă, dar zice că n-a venit încă ordinul de la ministru. Cineva îl întârzie, și c-am știu eu cine-i ăla.
- Cine? Marica?
- Păi cine? Bine c-am scăpat de el! Se vede cât de colo diferența dintre un domn ca generalul și prăpăditul ăla de Marica.
- Mă, vorbește mai încet! se sperie Talabă. Să nu te-audă cineva și să-i spună Mareșalului ce zici tu aici. Bulăul mă mănâncă!
- Ce, tot “Mareșalul” îi spuneți? Dar ia zi, pe la voi ce se mai aude?
- Ce să mai fie? Tot alea vechi. A, Beizadea, îl știi, l-au scos la pensie. A venit unul nou, unul Lascu, nu te lipești de el nici de-o aspirină. Dar alcoolul de i-l dau ăia pentru dezinfectat, pe tot îl suge ... Ãă, pe urmă să vezi, maiorul Stroe, e atât de împiedicat! ... Într-o dimineață s-a încurcat în picioare când s-a întors către șeful să-i dea raportul și a căzut cât era de lung în fața batalionului. După aia l-a băgat la arest pe Crăciun, c-a râs de el.
- Raportul de dimineață? A, păi pe mine nici nu mă cheamă la raport, ci-că am destul de lucru ca să nu-mi pierd timpul cu prostii, interveni Tuteașcă.
- Stai, că nu ți-am zis-o p-a mai bună! Într-o seară, Miron s-a dus la una la Bartolomeu, nevasta unuia de la Sfat. Și să vezi beleaua, a venit ăla acasă! Și a sărit căpitanul pe geam de la etajul unu exact lângă câinele gazdei, un dulău d-ăla mare ... a stat săracu Miron cocoțat pe gard, cu javra lângă el, până dimineața. Nu-ți spun ce-am mai râs de el!...
- Îl știam eu de fustangiu ... nea Lambe, dar pe unul Paraschiv, un maior de la noi, îl știi?
- Care, mă? Ãla de-i zice Lebăda Neagră? Care e ceva cu politicul?
- Ãla, e un fel de locțiitor de locțiitor politic ... toată ziua îi atrage atenția generalului să nu zică “domnule” ... să vezi ce i s-a întâmplat!
- Ce, s-a dus și el pe la nevestele oamenilor?
- Nu, doar că l-au prădat hoții.
- Bine i-au făcut, dă-l în ... dar ce-i cu asta?
- Să vezi, că-i tare! Săptămâna trecută în careva zi pleacă nevastă-sa la piață ... știi unde șade? Pe lângă Strungu. Așa, și când să plece, ce-i trece prin gând, aoleu, dacă vine bărbatu-su acasă și n-are pe unde să intre? și ce crezi tu, pune cheia sub ștergătorul de picioare și lasă un bilet atârnat de clanță: “Ioane, dacă vii, cheia e sub preș”. Ei, și a venit un alt Ion, a intrat frumos în casă cu cheia de sub ștegător și a plecat cu valiza plină.
- Dar de unde ști că era tot Ion?
- Păi, l-au prins.
- Săracul , îmi pare rău de el.
- Și mie. Știi ce-a zis? “Ci-că, dacă mi-a lăsat bilet de unde să iau cheia,nu aș fi fost nepoliticos să n-o iau?”
- Al naibii hoț, avea dreptate. A! dar nu ți-am spus-o pe-a lui Sarci.Știai că și-a luat mașină?
- Nu zău? de care?
- Și-a luat un Topolino. Să-l vezi cum se înfășoară, cât e el de înalt, ca să intre în mașină! Dar stai să-ți zic: Într-o zi i-a luat nevastă-sa mașina, știi, are și ea carnet ...
- I-auzi, rar vezi femeie să conducă ...
- Asta conduce, îl conduce și pe el ... și i-a luat jucăria, că are mult de mers, că trebuie să cumpere nu știu ce ... așa ... și s-a dus pe undeva prin Piața Sfat, și a parcat acolo. Sarci al nostru, și el prin centru, pe la croitor. Ei, și când a ieșit, ce crezi, vede Topolinul în fața croitoriei și uită că de fapt a venit pe jos, pac, ia mașina și pleacă. Îți închipui ce mutră a făcut femeia când a ieșit de prin cine știe ce magazin!
- Chiar, săraca!
- Da, mă. Și ea, ce să facă, a chemat miliția. Ãia au dat mașina în urmărire și l-au prins pe bietul Sarci, l-au dus la ei și până să vină femeia să se lămurească l-au făcut sac de box.
- Mă, nea Lambe, săracu de el! Mai luăm una?
- Dacă zici tu ... dar despre tine, ce vești îmi dai?
- Vești? ... uite, dacă-mi măresc aștia leafa când m-or face plutonier, poate mă-nsor ...
- Ce vorbești, domne? Cu cine?
- Cum cu cine, c-o fată, n-ai de unde s-o cunoști, o scheiancă.
- Ia zi, cum o cheamă? poate o știu, că și nevastă-mea e tot din Schei.
- D-aia m-ai dus atunci la ăla după manta? Ileana o cheamă, Ileana Ghiliș.
- Una care are vreo trei surori? Lucrează ea pe la farmacia aia din centru?
- Da, de unde-o cunoști?
- Păi cum să n-o cunosc? A fost colegă de bancă cu cucoana mea! Ce
mică-i lumea! Și unde zici că v-ați întâlnit?
- E o poiană, îi zice Honterus ...
- O știu, cum mergi spre Noua.
- A fost un maial acolo acum vreo câteva săptămâni. Era să mă și bat cu unii pentru ea.
- Tu, mă? Aș fi vrut s-o văd și pe-asta.
- Nu, că până la urmă am avut noroc că m-au recunoscut niște băieți de la Tractoru, am fost eu odată la ei să-mi facă niște piese la strung ... M-au scos din belea și după aia m-au dus până-n centru, cu Ileana și cu sora ei.
- Totuși, ar fi fost interesant să te văd cum te bați. Cred că-i omorai numai cu privirea!
- Nu mai râde de mine! Sunt eu așa de pirpiriu, dar să știi că dacă mă enervez, zece pun pe fugă!
- După tine, știu. Auzi, dar decât să-mi povestești ce viteaz ești la luptă, mai bine spune-mi cum te descurci cu săsoaicele tale.
- Cu gazdele? Păi ce treaba am eu cu ele? Aproape că nici nu ne întâlnim, că dacă eu sunt toată ziua la servici ... Dar am auzit că aia mai bătrână se mărită cu unul de la abator și se mută la el. Măcar de una să scap, să nu mă mai lovesc de ea la ușă la baie. Hai să mai luăm una.
- Nu, că ce-i mult nu-i puțin ... dar să știi că-mi pare bine că te-am întâlnit! O să le spun și băieților că am stat de vorbă cu tine, că o duci bine la generalul Munteanu ...
- Pe cuvânt că e bine acolo!
- Mă, dar totuși, nu-mi vine să cred că nu sunt și de-ăia ciudați pe la voi.
- Am zis eu că nu sunt? Stai liniștit, că avem și noi tot felul de poame, Numai că eu nu mă frec de ei. Stau la mine în atelier, și slavă Domnului, n-am timp să mă plictisesc. Știi cum zice Munteanu? Cică a plouat într-o noapte cu stele și toți ăia care s-au nimerit atunci pe-afară s-au pomenit cu ele pe umeri. Au ajuns ofițeri superiori niște ăia care nu știu nici să scrie, dar au un dosar bun, că alde ta-su erau bețivii satului ...
- Mă, Petrică, tu te-ai îmbătat, sau ce vrei? Vrei să te-audă cineva să te dea pe mâna ălora de la C.I.?
- Nu, nea Lambe, pe cuvânt că așa e. Să vezi cum dau unii ordine, râd soldații de ei și cu fundu’ ... ferească Dumnezeu să fie nevoie de armată, că ne înghit rușii ăștia nemestecați ...
- Tovarășu sergent-major, vă salut, spuse brusc Talabă, ridicându-se de la masă.
- Nea Lambe, stai domne, unde fugi așa? Ce-o avea ăsta, frate, a plecat de parcă l-ar fi văzut pe ... Mareșalul, își spuse Tuteașcă ... Mare caraghios, m-a invitat la cârciumă și m-a lăsat tot pe mine să plătesc. A, păi ce, altă dată mă mai prinde?