agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1998 .



Într-o lume nouă, noi vom fi primii aleși s-o înțelegem
proză [ ]
Începuturile-capII

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lican Tropp ]

2006-10-25  |     | 



Începuturile


Alb! Atât de alb! Sunt ca un nor de vreme frumoasă care își pictează cerul împins de vânt.

Fără nimic care să împingă liniștea, locul ăsta pare nemișcat de milioane de ani. Ar putea fi sufletul unei lumi neîncepute. Þi-ai putea imagina un univers de suflete care plutesc într-un continuu alb. Ar putea fi prima imagine pe care aparatul tău a ratat-o de-alungul călătoriei. Nu te obosi să-l lovești! Tu nu exiști.
E ca și cum toate ar porni dintr-un umăr de femeie frumoasă și undeva în afara serenității se decupează un cer. Din el coboară primul făuritor și umbra lui. Dimensiunea se umple de gânduri. Ecourile a milioane de oameni nenăscuți îi acoperă imensitatea. Își spun încă de acum istoria și vor ști când să coboare din brațele timpului. Fiecare are un nume și va umbla pe partea sa de lume. Cei din umbră vor fi umbra și restul se vor întinde spre cer. Vor fi legați de pământ, iar lumina va fi liantul dintre sufletele lor. Totul a început când fauritorul a lipit ultimul colț de albastru și a tras umbra peste urme.

Rămași singuri am mers prin frumos întunecați și am lăsat albul nedescoperit. Am făcut totul pentru a alerga spre ultima frontieră și am așteptat răspunsuri pe care nu le-am primit, sau poate că n-am știut unde să ne oprim.

Am trecut. Ce a rămas?


Ușa se crăpase de câteva ore. Puteai privi dincolo de ea făpturi care semănau cu ceasurile elvețiene. Se opreau din când în când și își potriveau cheile pe marginea unei pietre cu formă ciudată. Unii se întorceau alții nu. Purtau veșminte grele până-n pământ, cusute cu rădăcini noduroase. Uneori își schimbau poziția și deveneau mai vizibile în funcție de stralucirea pietrei, alteori pareau a fi timpul.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!