agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2629 .



Aceeași lună peste sat
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florinel ]

2004-08-26  |     | 



Nu mai e nici moara-n sat, biserica, cu sfinții decolorați de vreme, își așteaptă enoriașii care-au plecat demult, iar străzile-s prea goale ca să mai poarte nume.
Doar cimitirul însoțește singurătatea puținilor bătrâni rămași, străjuind măreț de pe deal. Crucile veghează liniștea celor tăcuți, flăcăi și fete cândva, înlănțuiți în horă. Nici horă, nici lăutari nu mai sunt. Doar porțile se vaită, amintind vioara. În colbul din stradă, copii nu se mai joacă, lunca tânjește după chiotele lor. Caii au murit de bătrânețe, câinii de plictiseală.
Fântânile au secat, casele zac într-o rână, cu hornuri schiloade prin care nu mai iese fum.
La șezători, nu mai merge nimeni. Și nici după oameni, pe ultimul drum. Doar vreun câine mai scheaună trist într-un cortegiu sărac.
Bătrânii ies rar pe la porți - doar vântul le mai deschide - să schimbe aceleași vorbe despre „odată”. Nu mai așteaptă pe nimeni. Se uită pierduți, fără țintă, în lungul străzii.
Măcar vreun străin de-ar veni să le spună cum se mai trăiește pe la oraș!
Veteranul satului, uitat de Dumnezeu, a adormit pe prispă. Își visează tinerețea trecută prin gloanțe. Un glonte vine spre el, din ce în ce mai aproape. Eh, bine c-a nimerit piciorul, putea să fie inima, sau ochiul. Ce-ar fi zis fata care-l așteaptă s-o facă mireasă la toamnă? Care toamnă, c-au trecut mai multe...Păi, cum era să-l aștepte atâtea toamne? N-are nimic, o ia pe Maria, ce dacă n-o iubește, parcă nu-i spusese lui bunicul..
Luna-și face loc timid printre doi nori, arătându-se plină. Aceeași lună peste sat. Undeva, o bufniță își strigă neliniștea. Un câine răgușit urlă a nimic, răspunzând poate chemării unui stăpân imaginar. Un altul îi răspunde din celălalt capăt al satului.
Pomii își foșnesc a nepăsare frunzele jumătate îngălbenite, lepădându-le rând pe rând.
Vântul atinge clopotul, smulgându-i un vaiet.
Într-o odaie, la lumina mică a unei lămpi, o bătrână numără toamnele…

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!