poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 489 .



Franturi de jurnal...
scenariu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Felix Latus ]

2005-04-14  |     | 



Am o stare tare ciudata. Sunt ametit, ingretosat si asta poate din cauza faptului
ca nu m-am odihnit bine azinoapte.
Aseara am fost nevoit datorita unei sigurante
stricate sa pribegesc de unul singur prin Bucuresti. Ce a fost ciudat ar fi ca
in ora aceea jumatate de plimbat, m-am simtit impacat cu mine, cu viata si poate
chiar cu D-zeu. De mult , mult timp nu m-am simtit asa "fericit" strabatand
Bucurestiul. Ma gindeam atunci, la faptul ca, daca doresti intradevar sa intrevezi
o umbra de inutilitate, de nerost ar trebui sa te duci intr-un loc din care
poti observa bine oamenii. Acolo, iti vei da seama de ce D-zeu nu se
plictiseste niciodata, iti vei da seama de prostia ta , de propria
limitare, traind alaturi de asemenea oameni. Ma gindeam, ca fiecare om pe care-l
intilneam ascunde sub protectia unei masti propria lui tragedie, drama daca
vrei. In mintea lor n-am putut sa vad decat vidul ridicat la rang de
existenta. Sunt agatati ,toti, de viata in virtutea unui scop: "acela de a se
incapatina sa fie, sa supravietuiasca." Cum poti sa-l condamni pe D-zeu in
conditiile astea?
Oare de ce nu putem fi fiinte solitare, raportindu-ne mereu la altii. Ne lasam
intoxicati de altii, sau mai bine ii intoxicam noi pe altii din dorinta cronica
de a scapa din ghearele blazarii propriului eu. Chestia ar fi ca suntem
disperati de propria tragedie (comedie) si atunci ne simtim oarecum mai
bine, complacandu-ne chiar daca pt o scurta perioada de timp, in personajele
periferice ale altor filme, scufundate la rindul lor in alte filme. Si ce se-n
timpla dupa aceea? Vom murii zi de zi, vom muri fata de orice dorinta, fata de
orice experienta, fata de trecut! Si-atunci iti propui sa nu aspiri la nimic, sa
te topesti in inertia dulce a delasarii propiului eu, sa-i lasi pe altii sa
viseze la impliniri gaunoase de viermi verticali.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!