poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5004 .



Sclav caut stăpân
scenariu [ ]
Piesă completă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai andrei ]

2010-12-31  |     | 



Teatru

Acțiunea se petrece nici mai mult nici mai puțin la periferia orașului, pentru că acolo este locul tuturor legilor și fără de legilor pe care noi le iubim mai mult sau mai puțin în funcție de implicarea fiecăruia în societate și numai dacă aceasta ar fi singura problemă care ne ține aproape de tot ceea implică viață. Mai mult de-atât vrem ca să facem parte la această societate iar ea ne revendică la masa mare fără pic de respect, vânzându-ne la o adică ca pe orice animal de rând. Credem că am creat arma care ne trebuie, dar nu știm de ce este în stare, ea arma de care se tem toți și care ne pune toată existența la îndoială. Ieșim în față și spunem cu toată tăria că noi suntem cei buni și culmea culmilor este că nu suntem crezuți sub nici o formă. Atunci, nici mai mult, nici mai puțin, vrem să ne batem cu pumnul în piept, dar degeaba… că ardem în propria noastră vatră fără să mai putem face ceva în folosul nostru.
Tot la fel și personajele noastre; fac parte din această societate iremediabilă de consum, fiind prinse la mijloc chiar fără nicio influență din partea unora dintre ele. Contând pe adevărata valoare a omului se constată că aceasta a scăzut trecând printr-un proces de recrudescență mișcătoare ce duce la dezgust total.


PERSONAJE

- Mardare – prieten în coaliție
- Filimon – șeful
- Barmude – patronul Barului, fiul lui Tuti
- Pandele – prieten în coaliție
- Zugravu – prieten în coaliție
- Mariana – menajeră în casa lui Filimon
- Matilada – soția lui Filimon


Actul I

Scena I

Acțiunea se petrece acolo unde toate gurile se deschid cu sau fără lacăt, iar pătrunși până în măduva oaselor de adevăr, căci unde este el mai bine conturat dacă nu în vin, supun la liber ceea ce ar trebui să fie supus undeva mult mai sus. Locul nu este altceva decât o mică Bombă, cu câteva mese, la care stau personajele noastre precum și parte de figurație în jur de 8 persoane.

MARDARE
- Domnilor!... domnilor, nu pot pentru ca să mă exprim mai românește acum decât altă dată! Așa sunt eu… ă… un mitocan care zice că știe ce vrea sau care după cum bine spuneau înaintași noștri a binevoit a fii, dar n-a purces în fruntea…

FILIMON
- Nu, nu… numai puțin… da, dacă-mi dați… voie! Căci eu am fost în ceea ce numiți al de matale v… vâârf… adică m-am cocoțat ceva că mi-a spus și…

MARDARE
- Dacă ne-o spui iar p-aia cu nevasta! (toată adunarea râde de mama focului)

FILIMON
- Uitați-vă la mine! Cum vă, vă… aia… vă uit… adică așa la matale și, și cum mă vedeți… am ajuns… suu…s tare!... că era gata să-mi rup frumusețe de gât, când am venit de-a rosto…golul…

BARMUDE
- Înseamnă c-ai căzut pe neașteptate, precum capetele la ghilotină, pac și lupu’…

MARDARE
- Ce-ai cu omul, lasă că ne dă un rând, pentru cei care nu au fost de la început aici… nu mă bag! Adică… dacă n-ai fost de bun început la oratorie de bună luată de către întreaga adunare aici de față, ai pierdut! Asta e! politica e o curvă…

FILIMON
- Și-ncă una de lux nene! Uite-așa ne duce de nas de parcă am fi prinși cu harponu’ nu alta.

MARDARE
- Bun! Să zicem că mata, nene Filimon, ne spui adevărul! Și că ai fost acolo…

FILIMON
- Șșt! Ia tăceți puțin! Barmude, nu vezi nicio schimbare la domnii aceștia!


BARMUDE
- Ar fi bine dacă v-ați mai schimba și dumneavoastră… ăă… nu, chiar nu simt nimic domnule Filimon! Da ce ar trebui?...

FILIMON
- Da dumneata nu vezi că nu se mai bâlbâie nici măcar unul!

MARDARE
- Asta înseamnă că am luat treaba în serios domnule Filimon!

FILIMON
- Barmude zi-le tu, că mie mi-e rușine! Și-apoi sunt clienții dumitale!

BARMUDE (către sală mai mult)
- Și prietenii dumitale, domnule Filimon, adicătelea suntem chit!

FILIMON (către toți face un gest că ar vrea să înceapă a vorbi după care se duce către Barmude și vorbesc între ei)
- Ã… să le zic așa direct sau să-i las pe ei să priceapă! Așa, ă… de la mama natură!

BARMUDE
- Eu zic să nu-i chinuiți prea tare, spuneți-le adevărul direct! Pe față! Să simtă și ei cum arde… neștiința sau asta ce doriți alde matale să le ziceți!

MARDARE
- Ori ne zici, ori plecăm și gata, ce atâta!...

FILIMON
- Bă! V-ați trezit de-a binelea din beție! Păi dacă nici unul nu se mai bâlbâie, asta e!
(toți rămân mască și nu știu ce să mai spună uitându-se uni la alți după care la un moment de pauză sar într-un râs comun)

MARDARE
- Păi nu ziceai că ne dai de băut ca să ne ții în formă! Adică matale să ne povestești frumos verzi și uscate și noi să fim de acord ca motologii, cum altfel!

PANDELE (personaj care până acum a stat liniștit)
- Domnilor! Aici nu sunt de acord! Nu vă lasă nimeni să stați ca, motologi… pardon de expresie domnule Filimon, da’ eu nu fac parte din această categorie, dacă vreți a mă înțelege!

FILIMON
- Mie mi se pare corect ceea ce zice domnul aci de față. Barmude, bagă-i una mică!
(toți rămân mirați și se uită descumpăniți unii la alții nemaiînțelegând nimic)

BARMUDE
- Corect! Luați vă rog una mică, domnule Pandele!

FILIMON (către Pandele, arătându-l celorlalți ca exemplu)
- Asta înseamnă să nu fii motolog! Poți să bei una mică li-niș-tit!

MARDARE
- Uite domne’ ce-nseamnă să fii…

PANDELE (luându-i vorba din gură)
- Atenție! Eu zic să fii atent ce scoți pe gură că pici în abatere și la următorul rând!

MARDARE (către Filimon)
- Da, ce nene mai dai și…

FILIMON
- Domnule Mardare, există și rândul…

PANDELE
- Motologilor!

FILIMON
- Eu zic să nu-ntindem coarda prea tare…

BARMUDE
- Să mă apuc de treabă direct sau mai așteptăm.
(Filimon face semn către Barmude închizând mâna ca un dirijor reducându-l la tăcere)

FILIMON
- Domnilor, ne așteaptă vremuri grele! Și ca atare! M-am decis să pui de la mine putere, bazele unei mustării… din astea… politice!

MARDARE
- Politica nu mai merge cum mergea, acum nu prea mai ai ce să le promiți la oameni. Omul, vrea să trăiască bine, dar fără muncă dacă se poate și asta de acum e greu de promis!

PANDELE
- Iar te tai de la porție! Treaba dumitale! Să nu zici, că nu ți-am spus!

FILIMON
- Da domnule Mardare ai perfectă dreptate!

PANDELE
- Ei, am glumit și eu!

ZUGRAVU
- Eu zic să-i vopsim pe-afară frumos și după aceea…

BARMUDE
- Bună treabă și înnăuntru pulbere!

PANDELE
- Și dacă explodează!

FILIMON
- Luați-i băutura că explodează!
(toți râd în hohote)

MARDARE
- Domnule Zugravu! Să zicem că am găsit culoarea bună pentru această treabă, murdară de altfel, dar ce facem cu cei care stau pe margine și privesc toată treaba noastră.

ZUGRAVU
- Îi cumpărăm! (arată către Pandele) Și astfel vor fii cu noi!

FILIMON
- E bună, dar are totuși o chichiță pe care eu nu o înțeleg prea bine!

BARMUDE
- Păi ce e atât de greu domnule Filimon! O facem pentru export nu se știe!
(toată lumea se miră ca și cum acum le-a picat fisa auzindu-se printre ei un o lung)

MARDARE
- Bun! Deci dacă înțeleg eu bine noi luăm 90 la sută și le lăsăm privitorilor…



FILIMON
- Nu-i cam mult! Păi nu mă ajuți cu nimic, te las doar cu privitu’ și dumneta îmi iei pielea de pe mine!

PANDELE
- Eu zic că 5 la sută le-ajunge! Atât că pe urmă își iau nasul la purtare domnule!

FILIMON
- Corect! Uite cine ține cu buzunarul nostru, dacă pot să mă exprim așa! Mai bagă-i una mică Barmude, că merită!

BARMUDE
- Una mică la băiatu!

MARDARE (mângâindu-l pe Pandele)
- Mă uimești pe zi ce trece! Domnule Filimon, avem un vopsitor de nădejde aici! Trebuie să fie cineva și la vedere.

ZUGRAVU
- Sunt absolut de acord, dar aici avem nevoie de un meseriaș adevărat.

MARDARE
- Îl vom seconda din umbră! Stați liniștit domnule Pandele, nu vă lăsăm singur.

FILIMOM
- Hai că ne-am domnit destul, dar eu sunt de acord cu domnul Zugravu, aici avem nevoie de un meseriaș bun.

MARDARE
- Corect, dar cine ne mai culege roadele dacă noi le facem pe toate!

FILIMON
- Și asta-i drept!

BARMUDE
- Domilor, eu zic că sunteți pe cale să înfăptuiți un lucru mare, dar ca de fiecare dată trebuie să știți că din foc, întotdeauna castanele se scot de către amatori.

PANDELE
- A, a… dică ce vreți să spuneți!

FILIMON
- Uite o persoană care știe să se exprime corect! Barmude, toarnă-i una mică!

BARMUDE
- Una mică la domnul Pandele!

PANDELE
- Î… în cazul acesta îmi retrag cu… cuvintele și sunt întru… întru… de a… a…

MARDARE
- Lasă că știm noi, nu te mai obosi dumneata! Bun, deci am găsit omul care ne trebuie mai ales că acum este de acord și mai ales că…

FILIMON
- Este de-al nostru domnilor, deci acestea fiind spuse sunteți de acord cu toți aici de față să începem acțiunea.

ZUGRAVU
- Care v-a să zică, dumneata domnule Filimon, tinzi să fii iar vârful, fără ca nimeni aici de față să-și fi dat acordul.

PANDELE
- Având în vedere și luând în considerare, domnilor… vă las să începeți singuri, dar să nu uitați care este partea mea de câștig.

ZUGRAVU
- Domnilor, eu vreau dreptul de autor la toată tărășenia asta! Restul să fie al dumneavoastră, fără deosebire. (toată lumea râde la unison)














Scena II

Aceeași locație la aceeași Bombă, doar că deocamdată cârciuma este goală. Barmude trebăluiește pe lângă bar ștergând pahare sau altele.

BARMUDE
- Numai de-ar ieșii minunea lui Filimon, că n-ai să mai mă vezi pe mine ștergând pahare. Nao!... O să stau bine merci, la masă, ca orice… ei, nici ca nea Pandele, da cine-o să mai stea cu, cu… de-al de… da, numai că ei vor fi cei mai, adică finanțatorii mei, ce să mai așa că… o să stau cu ei! N-am ce face! Ei sunt cei care mă ridică de la… da las’ că le șterg tot eu până la urmă, dacă o veni cine care cum p-aici, nu-și face treaba ca lumea și mai duc acasă ce n-am avut.

PANDELE (intră aproape neobservat)
- Bună ziua la dumneavoastră! N-au apărut…

BARMUDE (ca și cum s-ar speria)
- Ah! (scuipă în jur ca și cum ar fi speriat) Piaza rea!

PANDELE (se uită nedumerit în jur)
- Care-i, unde-i! Arată-mi-o și mie că mor aici Barmude! Barmude, cred c-ai înnebunit! Vezi dacă ai gânduri de îmbogățire!

BARMUDE (către sală)
- Și eu care credeam că e nevinovat! Chiar e priceput, nu glumă! (revine dregându-și glasul) A, nu! Vorbeam cu bietele mele pahare și m-ați tulburat din conversație domnule Pandele.

PANDELE (către sală)
- Ãsta chiar e grav! Și eu care mă gândeam să-i dau o parte din îndatoririle mele! (revine dregându-și glasul la fel ca Barmude) Domnule Barmude, poate una mică!

BARMUDE (către sală)
- Ãsta chiar și-a luat nasul la purtate domnule! Lasă că ți-l aranjez eu! Ba nu, mai bine să vedem ce-i poate… mă rog, ce-o mai avea pe-acolo. (revine dregându-și glasul) Așadar ați început la treabă domnule Pandele!

PANDELE
- Informația costă!



BARMUDE
- Păi nu suntem coo… cum Dumnezeu se zice! Î… împreună! Na, că mă și bâlbâi acum!

PANDELE
- Da suntem, da’ numa’ că eu sunt mai egal decât voi!

BARMUDE
- Stați așa, stați așa! Păi cum! Adicătelea mata ți-ai ales singur soarta și acum eu tre… (către sală) cum să-l iau eu p-ăsta! (revine mult mai calm) Lipsește sponsorul oficial domnule Pandele și… eu sunt singur la nevastă…

PANDELE
- Nevasta e singură acasă.

BARMUDE
- Ei, hai că ți-ai luat nasul la… hai, la treabă, că stă afacerea! La vopsit, ce mama!...

PANDELE
- O! Gata! Gata, am plecat, ce atâta! Dar totuși, una mică! Așa pentru curaj!

BARMUDE
- Nici, u,u… na! Că doar nu-i cârciuma lu’ tata! Chiar a lui dacă era…

PANDELE
- La cum îl cunosc eu pe tatăl dumitale!

FILIMON (intră la fel de neobservat ca și Pandele)
- Ce se întâmplă aici? Stăm rău cu disciplina la locul de muncă!

(cei doi se scuipă în sân aproape speriați de apariția lui Filimon)

BARMUDE
- Cred că se întâmplă ceva domnule, astăzi sunt tare speriat, cred că este…

FILIMON
- Să ies afară și să intru din nou, domnilor!

PANDELE
- Pentru mine e tot una, nu știu…



BARMUDE
- După cum spuneam domnule Filimon, cred că este momentul să aflu cât este de legală afacerea noastră domnule?
(ceilalți râd împreună de mama focului)

PANDELE
- Acum chiar că ar trebui să te vadă tatăl dumitale!

BARMUDE
- Pandele, eu vorbeam cu domnul Filimon, dacă vroiam asistență tehnică la spălatul vaselor, te chemam, crede-mă!

PANDELE
- Îl vedeți șefu’! Îl vedeți, eu v-am spus să nu ne băgăm cu… ne revenea și mai mult!

FILIMON
- Taci, taci! Șșt! Și centru strategic, locație ca aceasta de unde mai găseam noi?!

BARMUDE
- Plus că mai pot veni noi candidați.

PANDELE
- Îl vedeți șefu! Îl…

FILIMON
- Îl vedeți, îl vedeți, toată ziua! Parcă ești o placă stricată Pandele. Normal că-i este frică. Este singurul care a intrat cu material față de noi, care am venit cu mâinile în buzunar și plecăm cu… ce mai apucăm…

BARMUDE
- Știam eu!

PANDELE
- Era și normal…

FILIMON
- Taci Pandele! Mă ocup eu de aici!

PPANDELE
- Cum spuneți dv. Șefu! Eu v-am spus…


FILIMON
- Auzi Barmude, cum Dumnezeu să fie legală o afacere încheiată într-o cârciumă și pe deasupra după toate acestea și noaptea!

BARMUDE
- Dacă află tata, mă omoară!

PANDELE
- Păi nu află, pentru că nu are de unde să afle.

FILIMON
- La cum dai tu cu bidineaua, nu prea cred!

BARMUDE
- Aoleu! Înseamnă că sunt terminat!

FILIMON
- Stai liniștit Barmude. De ce crezi tu că m-ați ales pe mine șef ă, ă?!

PANDELE
- Dacă s-a întâmplat ce cred eu, chiar că suntem terminați!

BARMUDE
- Doar nu vrei să spui că ai încercat să-l… pe tata… fost… că rămân fără aer acum!?

MARDARE (intră în același stil caracteristic de până acum)
- Dacă l-ați băgat pe tatăl lui Barmude!
(toți reacționează ca la ceilalți scuipându-și de zor în sân)

FILIMON
- Vă zic pentru ultima dată, nu sunt probleme!

BARMUDE
- Cu tata, eu zic că v-ați făcut-o cu mâna voastră și când te gândești că vă credeam oameni serioși!

MARDARE
- Eu zic să o facem publică!

PANDELE
- La urma urmei, ce avem de pierdut?
(toți explodează în râs arătându-l cu degetul)

BARMUDE
- Și eu care credeam altceva! Mai bine ar fii să ascultăm ce are de zis domnul Filimon.

MARDARE
- Corect!

FILIMON
- Domnilor, dați-mi voie să vă spun că aici avem de-a face cu tuti di capi!

MARDARE
- Nu se poate!

BARMUDE
- Ați înnebunit de-a binelea! Veți fi mâncați cu fulgi cu tot. E posibil…

MARDARE
- Nu rosti cuvinte care te pot costa bani fiule!

PANDELE
- Sau libertatea, de ce nu!?

FILIMON (mângâindu-l părintește pe cap)
- Uite vezi! De-aia îmi place mie de el, câteodată… le spune Dumnezeiește de frumos. Dă-i una mică, merită! E un băiat de… nota…

PANDELE
- Vezi, tot ai ajuns să-mi dai de băut, puteai s-o faci de la bun început.

BARMUDE
- Acum bei pe banii șefului tău.

PANDELE
- E și șeful tău, nu!

BARMUDE
- Dacă a ajuns la urechile lui tata, deja știu mai bine ca tine cine îmi este șef.

MARDARE
- Are dreptate, plătește Filimon!

FILIMON
- Normal că plătesc, până acum cine crezi că plătea!

PANDELE
- Șefu’, șefu’! Pot să…

FILIMON
- Nu mai poți nimic! Suntem în urmă cu planul Pandele! Cincinalul mă, cincinalul!

PANDELE
- Adică tre… tre… buie să ies la treabă! Chiar dacă nu mai este așa de sigur?

MARDARE
- Cred că de-abia de acum este foarte sigur Pandele.

PANDELE
- În cazul acesta eu am plecat să știți, iar diseară voi depăși planul pe ziua de astăzi, dacă-i vorba p-așa.

FILIMON (pe gânduri)
- Așa să faci copile! Așa să faci!



Scena III

Cadrul este același, numai că de data aceasta personajele noastre apar un pic mai spilcuite. Barul poate fi același numai că de data aceasta trebuiesc puse alte lumini care să pună în evidență părți ce până acum au fost întunecate. Vechea bombă trebuie să prindă viață, să arate altfel decât înainte, să dea impresia unei spoieli făcută din lumini.

ZUGRAVU
- Bună ziua! Da cui să dai… cine a mai pomenit cârciumă goală la ora asta din seară. Ia te uită!? Nici patron, nici nimic! Nu mai sunt patronii de altă dată! Te lua frumos de pe stradă, te așeza pe un loc călduț la sobă iarna, iar vara la răcoare! Te servea frumos cu una mică, iar după aceea te întreba de mâncare, da asta mai târziu așa, ca să-ți revii să te încălzești sau răcorești…

BARMUDE
- Da, și după aceea te întreba de bani!
(Barmude apare din spatele barului îmbrăcat la costum negru și cu papion la gât, de data aceasta numărând câteva bancnote pe care apoi le așează tacticos în vechea casă de marcat)


ZUCRAVU
- Oh! Ce apariție domnule Barmude, cinstit să fiu, mă gândeam…

BARMUDE
- Să fiu undeva într-un colț cu un mop în mână, nu-i șa domnule Zugravu!?

ZUGRAVU
- Noi oamenii, uneori dramatizăm prea tare, poate mai mult decât ar trebui.

BARMUDE
- Nu v-am mai văzut deloc fața pe aici domnule Zugravu.

ZUGRAVU
- Am fost ocupat cu o afacere foarte importantă…

BARMUDE (către sală)
- Foarte importantă da, tocmai de aceea te-ai gândit să mai dai pe aici, dar fără muncă… (revine) tocmai mă gândeam la dv. și ziceam; ce-o fi mai făcând domnul Zugravu, cum s-o descurca el cu afacerile alea ale lui?…

ZUGRAVU
- Trebuie să recunosc că am fost un norocos…

BARMUDE
- Mie-mi spuneți! (către sală) La ce fugă are, nu există controale să-l prindă.

ZUGRAVU
- Acum că m-am mai liniștit, am venit să-mi iau dreptul de autor. Doar v-am spus de la început că dreptul meu de autor trebuie să fie pus deoparte!

BARMUDE
- Sunt absolut de acord cu dumneata.

ZUGRAVU
- Atunci scoate banii! Am văzut că ai de-o ciorbă, numai bună pe foametea asta.

BARMUDE
- După cum spuneam și mai devreme alăturat frumoase-i dumitale povești barmanul este cel care te întreabă la urmă de bani.

ZUGRAVU
- Și tot el, trebuie să facă plățile! Hai mai repede că mă grăbesc!

BARMUDE
- Acolo unde te grăbești dumneata nu închide niciodată.

ZUGRAVU
- Auzi, ia ascultă, eu vă fac arca parcea cât ai clipi din ochi.

BARMUDE (trece la un ton mai serios de data aceasta)
- Auzi, ia ascultă! Privește-mă cu atenție, da cu atenție și spune-mi: am eu moacă de casier!?

ZUGRAVU (îl privește cu interes și totodată încercând să-l intimideze)
- I-adevărat că așa cum te văd acum și așa cum te știam…

MARDARE (intră în viteză nebăgându-l în seamă pe Zugravu)
- Hai să trăiești Barmude! Ai banii ăia?

BARMUDE
- Da, imediat!
(Barmude scoate banii numărați mai devreme și-i dă)

MARDARE
- Cam subțire bătrâne, cam subțire!
(pleacă în acelaș mod fără să-l vadă pe Zugravu)

ZUGRAVU
- Cum ziceai să te privesc?

BARMUDE
- Cu atenție domnule Zugravu! Banii pe care tocmai i-ați văzut nu fac parte din afacerea dumneavoastră.

MARDARE (intră și se oprește stupefiat în fața lui Zugravu, dar vorbește cu Barmude)
- Este chiar domnul Zugravu în persoană? Vezi, ce ți-am spus eu că prima oprire o v-a face chiar la barul dumitale.

ZUGRAVU
- Bună ziua domnule Mardare! Nu știu dacă m-ați observat mai devreme, dar când ați intrat eram în același loc pe care îl ocup și acum.

MARDARE
- Bună ziua! Nu, nu v-am văzut prietene! (către sală) Da de unde, ieah! (revine Eram…

ZUGRAVU
- Ca și mine, în trecere. Tocmai asta îi explicam domnului casier, aici de față, că am multă treabă și doresc să-mi iau partea mea din dreptul de autor așa cum ne-am înțeles, dar el nu înțelege și pace.

MARDARE
- Domnule, ca autor, trebuie să mai scri o pagină două domne, ce mama…

ZUGRAVU
- Dar eu tocmai mi-am făcut o altă impresie. Că afacerea a și plecat de pe loc imediat, la naiba!

MARDARE
- Cum să vă fac eu să înțelegeți domnule Zugravu. Într-adevăr o afacere s-a pus pe picioare, dar cu alt autor și cu alte mijloace. (Barmude face semne disperate)

BARMUDE
- Da, vroiam să zic… cu aceeași oameni, cu mici excepții pe ici pe colo…

FILIMON (intră și la fel se face că nu-l vede pe Zugravu, ceilalți doi fac semne disperate)
- Salut băieții! Tocmai am rămas în pană cu treaba, nu mai are cine să iasă la înaintare Pandele s-a îmbolnăvit, bosul e tare supărat.

MARDARE
- Șefu, mă duc eu și-i iau locul imediat!

FILIMON
- Așa să faci și mai repede, dacă vrei să mâncăm acasă! (în mișcarea nervoasă prin clădire se întâlnește cu Zugravu) Ah! Tu de unde ai mai apărut, parcă erai la Facultate?

ZUGRAVU
- Am fost și la Facultate, tocmai am terminat Dreptul domnilor, dar văd că cineva îmi calcă drepturile bine consfințite în această… (își plimbă ochi de jur împrejur) tot bombă a rămas.

FILIMON (foarte grav)
- Drepturile, dragul meu, ca și noi ca persoane de altfel, ți-au fost cumpărate de tatăl lui, (Barmude face semne disperate) de tatăl lui Barmude.

ZUGRAVU (pune mâna instinctiv la gât)
- Da, (răgușit) n-am știut, și… și… cum s-a îmbolnăvit Pandele!

MARDARE
- Dacă vrei să-i iei locul, se poate aranja domnule Zugravu.

ZUGRAVU
- E, e… este în viață!

BARMUDE
- N-ai dumneata vigoarea lui tata!

ZUGRAVU
- Nu, nu… vorbeam de prietenul nostru Pandele!

FILIMON
- Stai liniștit! Nu e decât o mică răceală care îl ține la pat!

ZUGRAGVU
- Dar cum a răcit, că era un om destul de sănătos!

BARMUDE
- Ei, a dormit o noapte afară atâta tot.

ZUGRAVU
- Păi de ce nu a intrat în casă, ce l-a reținut afară?

MARDARE
- Avea piciorul fracturat…

FILIMON
- Și vreo două coaste, atâta tot! Asta l-a reținut a,afară…

MARDARE
- Mai vrei slujba?

ZUGRAVU
- Pot să mă mai gândesc.

FILIMON
- Cu dreptul de autor…

ZUGRAVU
- A! Nu! Ce drept de autor!? A fost doar așa o mică glumă domnilor.


BARMUDE
- Dacă vă angajați, puteți lua banii direct de la caseria tatei, dumnealui nu a păcălit pe nimeni niciodată. Nu-i așa domnilor?

RÃSPUNS LA UNISON (ducând mâna la gât fiecare instinctiv)
- Evident!

ZUGRAVU
- Eu zic să nu ne grăbim, nici n-am început munca și ne gândim la bani!

MARDARE
- Domnule Zugravu, banii pe care i-ați văzut mai devreme nu erau altceva decât un pariu între mine și domnul Barmude.

BARMUDE
- Și pariul era…

ZUGRAVU
- Nu mai este nevoie sunt sigur că era legat de apariția mea.

FILIMON
- Acum una peste alta, în ce ne-am băgat noi, după ce ai plecat dumneata, nu ne-a fost atât de ușor.

MARDARE
- Putem spune că am dus-o aproape la fel de greu ca dv.

ZUGRAVU
- Domnilor, colegi de suferință carevasăzică, sunt de acord cu dv. și mai ales cu juniorul, Barmude aici de față. Acum în aceste momente grele trebuie să ne unim…

FILIMON
- Unde am mai auzit eu discursuri de-astea?

BARMUDE
- În trecutul dumitale glorios.

ZUGRAVU
- Să nu uităm că toți suntem oameni și avem slăbiciuni așa că…

MARDARE
- Ei na, așa da! Mai vi de-acasă!

FILIMON
- Domnilor, dacă tot ne-a băgat în ceață, lăsați-l să ne arate drumul.

ZUGRAVU
- Eu zic să punem bazele unei colaborări cu partea adversă. Colaborare care să ne avantajeze și pe noi, nu numai pe cei ce exploatează poporul acesta umilit.

BARMUDE
- Și eu care credeam că are scăpare, la început chiar îmi făcusem o impresie foarte bună, crezând că infecția a fost tratată cu mare atenție.

MARDARE
- Domnilor, fiule; nu-i decât o singură metodă de scăpare din toată treaba aceasta…

FILIMON
- Continuarea.



Actul II

Întotdeauna ar trebui să existe o soluție salvatoare care să-i scoată pe oameni din greutățile vieții pe care o parcurg. Cineva ar putea spune că liberul arbitru i-a împins pe un drum greșit și ca atare din aceste noroioase locuri ar trebui să se autosalveze. De cele mai multe ori însă, există o mână salvatoare care stă întinsă, eu zic trimisă de cineva de acolo de sus, care ne trage, iar dacă noi vrem, putem să fim salvați. Uneori însă, e posibil să-ți placă și rămâi inconștient fiind de data aceasta, prins în meandrele acestea neliniștite.

Scena I

De data aceasta scena este prinsă într-un cadru schimbat. O sufragerie de nivel mediu. Luminile sunt blânde ca și cum totul stă într-un echilibru. Este casa lui Filimon, de data aceasta vor intra în scenă și femei nu mai este teritoriul strict bărbătesc pe care l-am întâlnit în primul act. O femeie bine făcută, îmbrăcată în costum de cameristă, însă ceva mai deocheat cu un minijup nu tocmai de cameristă este deja în scenă alergând de colo, colo cu un ștergător de praf în mână.

MARIANA
- Numai unul atât, dacă mi-ar cădea în palmă, l-aș strivi ca pe un șoarece bolnav, fără să-mi pese o secundă de el! Păi ce cred ei, că eu pot așa… să duc în spate ditamai casa cu tot cu…

FILIMON (intră îmbrăcat într-un halat de casă)
- Mariana! Mariana fi te rog amabilă și cheam-o pe doamna!

MARIANA
- Ã, ă… nu mai ține! Marcă banu’ dacă vrei să te distrezi! Păi n-ai venit mata’ adineauri din dormitorul nupțial carevasăzică și taman acu’ vrei să vorbești cu doamnă-ta ă! Nu mai ține păpușel, nu așa se aruncă o femeie în pat.

FILIMON
- Mariana, ai văzut-o pe doamna ieșind din casă!

MARIANA
- N-am văzut-o de aseară domnule.

FILIMON
- Păi și atunci de ce n-o chemi?
MARIANA
- Pentru că nu știu dacă este doamna acolo și nu mai vreau să îi țin locul pe degeaba!

FILIMON (se închină)
- Mariana, ultima oară când ai fost în dormitorul acela nu am fost eu cel cu care te-ai culcat, ci Mardare, după cum bine ți-aduci aminte.

MARIANA
- A, nu! Da, parcă a mai fost cineva…

FILIMON
- Nu te juca cu răbdarea mea!

MARIANA (se duce agale către dormitor)
- Bine, mă duc, dar dacă veniți după mine, o să vă spun doamnei!

FILIMON
- Așa să faci! (către sală) Bună bucată, numai că are un defect, uită cu cine se culcă seara, deoarece nu se scoală niciodată dimineața cu aceeași persoană.

MATILDA (îmbrăcată de asemenea cu un halat de casă)
- Unde arde dragă? De ce m-ai sculat la ora aceasta!

FILIMON
- Ai închis ușa după tine? Vreau să-ți spun ceva important.

MATILDA
- Da, spune repede, Mariana tocmai face patul.

FILIMON
- Draga mea, tocmai m-am gândit să-l invităm pe tatăl lui Barmude la un mic chef aici. O avem și p-asta mică de serviciu, vorba aia… și poate îmi mai mărește leafa un pic și mie.

MATILDA
- La experiența Marianei ar trebui să ți-o dubleze, dar ce vorbesc eu, să ți-o tripleze ca să simt…

FILIMON
- Matilda, draga mea, tocmai vorbeam de salariu nu, de… pentru alte treburi avem prieteni.


MATILDA
- Și prietene, de bună seamă! Că ați amețit-o pe săraca fată, nici nu mai știe cu cine…

FILIMON
- Matilda, eram la petrecere, vorbeam despre șeful meu bineînțeles, nu despre Barmude!

MATILDA
- Barmude, bun băiat!

FILIMON
- Da dragă, numai că ce naște din pisică șoareci mănâncă!

MATILDA
- Adică moșu’ e la fel de bun la pat ca fi-su!?

FILIMON
- Auzi… ști ce, eu te-am întrebat ceva pe tine?

MATILDA
- Dragul meu, oricum tu ești șeful în casa asta, dar dacă vrei să mă bagi în seamă e foarte bine și sunt de acord având în vedere că este vorba de o mărire de salariu, nu! Sper că nu sunt nevoită să fac și alte…

FILIMON
- Dragă, tocmai s-au înființat o grămadă de firme pentru servicii de orice fel, așa că stai liniștită cu…

MATILDA
- Adică ce vrei să-mi zici dragă, că eu nu mai sunt de nasul… păi pițipoancele astea nu au artă în ele dragă, nu au…

FILIMON
- Mă duc să văd ce face Mariana, de nu mai iese o dată de-acolo!

MATILDA
- Stop, dacă vrei să intri peste o doamnă singură…

FILIMON
- Dar e angajata mea și intru peste cine vreau eu, în casa mea!


MATILADA
- Bun, să presupunem că femeia este dezbrăcată și-mi probează vreo rochie pe-acolo iar mătăluță hop cu gura căscată la…

FILIMON
- Da ce suntem noi dragă, casă de modă? Ce, aici facem schimb de haine cu femeia de serviciu?

MATILDA
- Ei, ziceam și eu așa, doar nu te-ai supărat acum!

FILIMON
- Bine, du-te tu de data asta… și spune-i să ne aducă ceva gustări!

MATILDA
- Păi mă duc dragă, că sunt odihnită nu! Cine să mă obosească dacă am servitoare în casă, da las’ că vine șefu’ ăla al tău, dacă nu i-oi spune eu ce faceți voi cu protejata lui, bine!

FILIMON
- Ce, ce? Ia stai… puțin așa, da de unde ști tu că avem un spion în casă și de ce nu m-ai anunțat până acuma mă rog, doamna Filimon?! Nu care cumva ești și mătăluță vreun agent dublu care accede la postul de…

MATILDA
- Ete’ că nu acced la nimic, dacă vrei să ști, numai că asta (arată către intrarea în dormitor) acc… tfuu, că mi se înnoadă limba în gură, cu atâta diplomație în casa asta.

FILIMON
- Cum să… pfu… hai că m-ai bulversat de tot! Adică Mariana… (arată cu degetul către ușa de la dormitor) este agent dintr-ăla…

MATILDA
- Dublu Filimon, că v-a dus pe toți cu zăhărelul!

FILIMON
- Stai că n-am înțeles! Da, pentru cine mai lucrează dumneaei?

MATILDA
- Ã.. pentru puterea… bineînțeles!



FILIMON
- Spune-mi o dată care putere că numai pot! Nu mă mai fierbe atâta, că mor aci pe loc!

MATILDA
- Auzi da… nu mai bine… (la ușă se aude soneria)

FILIMON
- Salvată de clopoțel! Da nu-mi scapi dumneata așa de ușor!

MARIANA (iese în grabă din dormitor îmbrăcată într-o rochie scumpă)
- Deschid eu domnule este treaba mea!

MATILDA și FILIMON
- Nu! Nu te deranja dragă! (Filimon se uită atent la Matilda și aceasta îi face semn să continue el) Poftește înapoi în dormitor și probează alte ținute ale doamnei.

MARIANA (se aude soneria din nou)
- Cred că aveți mari probleme cu libid… Da, nu răspundeți la ușă atunci, ce-ați rămas așa, ca la dentist?

MATILDA
- La tine se referă dragă! Ce, n-ai mai văzut fufă îmbrăcată frumos?!

FILIMON (soneria se aude din nou)
- Ba la tine, pentru că sunt hainele tale!

MARIANA
- Bine, lasă că mă duc eu, asta ca să-mi vedeți și mersul!

FILIMON
- Mamă, dacă știam că arată așa frumos în haine de-astea o reg… (Matilda îi plimbă mâna la ochi)

MATILADA
- Vezi să nu ți s-aplece dragă! Nu mai vezi nimic altceva, îți curg ochi, nu altceva!

FILIMON (Mariana nu a ajuns încă la ușă, soneria sună din nou)
- Nu te grăbi dragă, lasă-i să sune că de-aia e sonerie la casa omului, nu!



MATILDA
- Hai, mai cu viață! Că face infarct domnul și nu mai are cine să ne mai cumpere ținutele astea frumoase.

MARIANA (deschide)
- Poftiți domnule, stăpânul este acasă!

MARDARE
- Sărut mânușițele dumneavoastră! (Mardare se apleacă și sărută mâna lui Mariana fără a se uita prea bine la ea, abia după ce ridică capul vede cui i-a sărutat mâna de fapt) Ptiu… gata să mă duci de nas! (către Filimon) Bună tare asta mică, în țoale de-astea! (către Matilda) Sărut mâna doamnă! Mă scuzați, poate din cauza vitezei! (dă mâna în continuare cu Filimon)

FILIMON
- Bună dimineața! Sau mă rog, ce-o fi la ora asta!

MATILDA
- Bună domnule Mardare! Dar ce vă aduce pe la noi, la o oră atât de matinală!

MARDARE (cu ochii la Mariana)
- Aș vrea eu să vă spun, dar mi-e teamă că vă supărați!

FILIMON
- Hai fetelor, că v-ați amuzat destul pe bietul băiat! Retrageți-vă, avem chestiuni importante din moment ce a venit dumnealui la mine.

MARDARE
- Crede-mă șefule, mai groasă de atât, nu se poate!

FILIMON
- Uite vezi, asta este deosebirea dintre noi doi! Păi dacă mă enervam eu așa la viața mea, eram terminat acum, și-apoi… nu mai eram șeful tău, nu?!

MARDARE
- Șefule…

FILIMON
- Stai liniștit, respiră aer… mă rog… curat și după aceea explică-mi care este situația.



MARADARE
- Auzi, ăă… ia mai scutește-mă cu aerul tău curat și cu toate… țiitoarele tale pe care le priponești în casa ta de… de… mizantrop ce ești! Șeful cel mare a zis că vine p-aici! N-a, că ți-am zis-o!

FILIMON
- Nu trebuia să te enervezi, da în sfârșit! Păi… dacă stau bine să mă gândesc, tocmai vroiam ca eu să-l invit pe la noi, pentru un mic chef, așa!

MARDARE
- Toate ar fi fost bune, dacă mata’ l-ai fi invitat și el ar fi venit. Numai că, tocmai asta este problema, nu știu dacă mata’ știai, adică tu, pentru că vorba aia, nu știu ce m-a apucat așa…

FILIMON
- Nu înțeleg și pace, ce vrei tu să-mi spui?

MARDARE
- E foarte simplu! Șeful cel mare nu vine niciodată în vizită la angajați, iar când o face…

FILIMON (Filimon pune mâna la gât)
- Nu îmi spune, este pentru prima și ultima oară!

MARDARE
- Exact! Asta vroiam să-ți explic, da… mă tot încurcai cu ifosele tale de mare…

FILIMON
- Gata! Să nu care cumva să-mi spui burghez… că… că… nu știu ce-ți fac! Așa cum am luat casa, cu tot cu mobilă… este și acum!

MARADRE (se uită în jur)
- Bună afacere!

FILIMON
- Auzi, parcă-mi vorbeai la persoana I și acum vrei să mă periezi? Nu mai înțeleg nimic! Mai bine mi-ai spune cum ies din toată afacerea asta.

MARADARE (comod)
- Să fiu cinstit, eu o să ies bine, iar dacă mă uit bine la casa aceasta… mî… aproape că mi-ar sta bine în ea, dar numai cu o condiție, să mi-o lași și pe Mariana la pachet.

FILIMON
- Dacă ai vrut să mă sperii, ai fost pe aproape Mardare, numai că ai uitat cine este de fapt șeful!

MARADARE (foarte bucuros)
- Șefule! Te-ai uns Tuti… vine marele bos la închinăciune, dă-mi voie să-ți sărut mâna!

FILIMON
- Nu! Cred că te-ai țăcănit de tot Mardare! Ești împotriva…

MARADARE (foarte calm și serios)
- Auzi Filimoane! Eu zic că ai intrat (se uită la ceas) în criză de timp, mai bine ia-ți fetele și tai-o!

FILIMON
- Și casa, toate acareturile, ce fac cu ele?

MARDARE
- Uite, pentru că ești băiat de treabă, ți-o cumpăr la juma’ de preț! Da, nu mai spunem la nimeni!

FILIMON
- Eu, eu.. cred c-ai înnebunit de-a binelea Mardare, dar tocmai ce am stat de vorbă cu șeful, zilele acestea și era…

MARDARE
- Era foarte calm bineînțeles! Păi, unde ai văzut un Tuti… nervos Filimoane!

FILIMON
- Dar n-am vorbit decât despre…

MARDARE
- Bani, desigur.

FILIMON
- Da, despre o sumă frumușică care…

MARDARE
- Cam lipsește la apelul de seară! Da, că Tutii… de obicei, fac apelul seara!

FILIMON (strigă disperat)
- Matilda! Mariana! Faceți bagajele, plecăm în vacanță!

MARDARE
- Păi n-ai zis că mi-o lași mie p-aia mică!

FILIMON
- Cu tot cu bagaj, Mardare!

MARDARE
- Parcă ne-am înțeles și cu ambalaj!

FILIMON
- Mai lasă-mă, să vedem cât e de groasă și după aceea vorbim.

MARDARE
- Te făceam cu bani de drum, dar dacă ai băgat mâna și ai destui, cu atât mai bine!

FILIMON
- Ai întrecut măsura, așa mă ști tu pe mine! Ia vezi unde este ușa aceea că mai am și altă treabă!

Mardare este condus de către Filimon.



Scena II

Aceeași scenă, acțiunea se petrece în continuare în casa lui Filimon, numai că de data aceasta vom folosi ca și la Bar, lumini pentru a deschide scena și a da valoare locului. În scenă este la fel ca și în precedenta, Mariana îmbrăcată identic, adică sumar și șterge praful. Pe un fotoliu stă Pandele cu un trabuc într-o mână și cu un pahar în cealaltă.

PANDELE (este puțin cherchelit)
- Să ștergi frumos… (sughiță) că vreau să arate perfect casa…

MARIANA
- Când oi’ da-o în primire, de la cine ai luat-o!

PANDELE
- Ã… ce? Mi se pare mie sau n-am auzit bine! E cineva nemulțumit?

MARIANA
- A! Nu domnule Pandele! Sunt perfect mulțumită, mai ales că acuma am doar un singur stăpân, adică ce să mai, adio divertisment!
PANDELE
- Ce-ți mai plăcea, pațachina… (sughiță) să te combini cu toată lumea, să vinzi informația fără filtru! Habar n-ai tu, câte zile de spitalizare mi-am luat ca să învăț toate dedesubturile astea!

MARIANA (către sală)
- Ba habar n-ai tu, câte paturi n-am încălzit, ca să devin o profesionistă adevărată!

PANDELE
- Gata, gata cu prostiile, acum nu mai dispune decât Tuti de tine, atât.

MARIANA
- Ei na! Că pe fi-su îl doare dinții cumva de…

PANDELE
- Pe fi-su, pe Mardare, pe Filimon… pftiu, pftiu, pftiu, să nu vorbim de rău persoanele care…

MARIANA
- Eu bag mâna…

PANDELE (dă să se scoale, dar se așează la loc dezechilibrat)
- Nu mai băga nimic! Gata, ajunge cu… ce ai zis tu mai devreme că nici nu mai știu! Da până la urmă ia lasă-mi-l pe Filimon, ce atâta Filimon în sus, Filimon în jos, că doar nu a stat el la înaintare, colo unde a fost mai greu!

MARIANA
- Sunt aproape sigură că Filimon este nevinovat.

PANDELE (se ridică foarte nervos și sigur pe el)
- Și atunci de ce l-ai dat în gât, că doar nu l-am dat eu!

MARIANA
- Da, nici eu domnule!

PANDELE (se plimbă nervos prin cameră)
- Auzi, parcă ți-am zis ce m-au îmbătrânit pe mine și să nu mai discutăm despre asta. Da nu, că acuma știu! Cred că el era cel care te încălzea și după aceea veneau dulăi tineri să termine treaba.




MARIANA
- Cel mai greu era când nu mai apărea nimeni după aceea și rămâneam cu hormonii în alarmă de gradul I.

PANDELE
- Vezi! Ce ți-am spus eu mai devreme!? (Mariana pune capul în pământ ca și cum ar fi rușinată)

MARIANA
- Da domnule, da… (se aude soneria la ușă)

PANDELE
- Salvată de clopoțel, da las’ că-ți vin eu de hac dumitale, o pața… (soneria sună din nou) Te duci la ușa aia sau mă duc eu și te pun toată noaptea pe coji de nucă, precum ne pedepsea mamaia! (Mariana fuge către ușă) Mariana! Ușor și veselă, doar trăim boierește în casa aceasta!

MARIANA
- Da domnule!

ZUGRAVU
- Bună ziua la dumneavoastră! Sărut mânușițele domnișoara Tutii! Cu o așa frumusețe în casă, nu știu de ce mă mir, că mi-ați deschis așa de greu!

PANDELE
- Hai să trăiești Zugravule! Care mai este viața ta!

ZUGRAVU
- Domnule… Pandele, (nu poate să-și dezlipească ochi de la Mariana) cu așa bucățică îți dispar ideile principale, uite de ce a dispărut Filimon, a fost mâncat domne, ce să mai!

PANDELE (face semn către Mariana)
- Mariana, te rog du-te și caută-ți de lucru în camera vecină!

MARIANA
- Mă duc degeaba, nu mai are niciun farmec!

ZUGRAVU (în același ton)
- Uite dacă vrei, vin eu după tine, să fi cuminte, da! (Mariana pleacă râzând)

PANDELE
- Ia zi care-i buba? Acuma că suntem singuri numai noi doi aici!

ZUGRAVU
- Noi doi și restul microfoanelor domnule!

PANDELE
- Ei na, hai mă Zugravule, principalul microfon a plecat în camera alăturată!

ZUGRAVU
- Acum este la înregistrări cu paharul în mână, mie-mi spui!

PANDELE
- Auzi, da… pân’ la urmă ce Dumnezeu ai să-mi spui așa secret mare, că doar ai venit să te plângi de munca grea și alte tarantele de-astea, pe care poate să le audă chiar și marele Tuti, că doar așa vede și dumnealui greutățile prin care trecem noi, nu!

ZUGRAVU
- Auzi Pandele și eu care credeam că nu-i nimic de capul tău… (Pandele se înfoaie) asta la început mă! Ce, nu mai ști de glumă?!

PANDELE
- Nu este mare lucru de capul nostru, noi suntem de o grămadă de vreme la înaintare.

ZUGRAVU (resemnat)
- Ai dreptate. Auzi Pandele, eu venisem de fapt să-ți zic să-i facem o capcană lui Mardare, prea se dă mare, că face, că drege, că nu știu ce!

PANDELE
- Auzi Zugravule, când ai ieșit de la mititica, cine ți-a întins o mână după ce toți au râs de tine? Mardare a venit frumos la tine și ți-a propus să mă înlocuiești, cu toate că până și eu eram împotriva ta pentru că nu prezentai garanție!

ZUGRAVU
- Cu… cum… și tu! Și eu care credeam că tu ești singurul în care am încredere!

PANDELE
- Hai mă! A fost o metaforă! Păi pe cine puteam să luăm, erai singurul care știai de afacere și nu mai tu puteai să muncești…

ZUGRAVU
- Da știu că le dai cu peria! Ce vrei de la mine? Hai, spune-mi repede! Tot n-am înțeles care-i treaba cu metafora!
PANDEELE
- Mă, da ești culmea! Păi n-ai venit tu cu propunerea aia mai devreme!

ZUGRAVU
- Așa este. Pandele, hai să-i punem…

PANDELE
- Auzi, Zugravule, tu la Facultate ai învățat să pui capcane, dar acolo era înăuntru! Afară însă, este Tuti, care nu-ți face decât o singură vizită! (Zugravu pune mâna automat la gât) Vezi, ce ți-am zis!? Și lui nu-i plac…

ZUGRAVU
- Gata, am înțeles! Mă fac băiat cuminte!

PANDELE
- Tot Tuti, poate recurge la, desființarea afacerii dacă vede că vrem să…

ZUGRAVU
- Asta înseamnă că putem ieși cu toți fără… (pune automat mâna la gât)

PANDELE
- După cum bine spunea marele nostru fost șef… Filimon, nu există decât o singură cale, continuarea. (o spune pe silabe)

ZUGRAVU
- Eu cred că mai sunt și excepții, pentru că dispariția lui Filimon este o dovadă vie, doar este plecat cu întreaga familie, nu?

PANDELE
- Sau dispărut cu întreaga familie! Undeva în subteran!

ZUGRAVU
- Și peșterile sunt frumoase! Am văzut eu una la…

PANDELE
- Timpul a expirat!

ZUGRAVU
- Auzi, de când te-a pus Tuti santinelă la muierea lui ai devenit cam…

PANDELE
- Auzi Zugravule, Zi merci că nu aplic metodele…


ZUGRAVU
- Hai mă lasă glumele, zi te bagi?

PANDELE
- Îți dau răspunsul la cârciumă. Mi-a zis Tuti că vine la fufă diseară și trebuie să plec.

ZUGRAVU
- Păcat că a plecat Filimon! Era singurul care-l cunoștea pe marele…

PANDELE
- Pușchea pe limbă și singurul care a dispărut dintre noi!

ZUGRAVU
- Dacă a băgat mâna… a plecat omu’ de, cu vasele sparte, te cam îneci!

PANDELE
- Dar dacă i-a băgat unu’ ca tine, o capcană de-asta de zici tu?

ZUGRAVU
- Păi eu am rămas la fel de rău ca și până acum!

PANDELE
- Ei tu, doar ce ai venit de la mititica, dar asta nu te împiedică să te gândești la lucruri prea bune… da, da, da…

ZUGRAVU
- Păi eu nu aveam nimic cu șefu’ ce Dumnezeu!

PANDELE
- Bine, fie și ca tine, ne vedem la Barmude.

ZUGRAVU
- Bine bătrâne, te aștept negreșit.

Își fac semne cu mâinile drept salut, iar Zugravu iese!

PANDELE
- Mariana! Poți veni aici dragă!

MARIANA (din dormitor)
- Ba vino tu dragă! Că nu-ți fac nimic!


PANDELE
- Sunt absolut sigur că tu nu!

MARIANA
- Hai vino să mă vezi măcar, doar nu-ți ia capul Tuti pentru atâta lucru!

PANDELE
- Ai dreptate, că până la urmă ai fost a tuturor și-acuma gata… a pus mâna… (pleacă hotărât către dormitor, în ușă) și eu care credeam, hai, ieși afară de-acolo!

MARIANA (râde în hohote, intră în scenă)
- Flăcău, ți-a expirat timpul!

PANDELE
- Auzi, ce zici de Zugravu? Eu zic că nu-i sănătos la cap.

MARIANA
- Nici unul dintre voi nu a fost sănătos la cap când s-a băgat în afacere cu Tuti sau mă rog cum îi spuneți voi acolo!

PANDELE
- Dar nu s-a băgat nimeni în nicio afacere cu… Filimon a fost cel care… da de fapt eu cred sau mai bine, eu sunt aproape sigur că Tuti s-a băgat cu forța peste noi… (rămâne pe gânduri)

MARIANA
- Coordonat de fiul său, de bună seamă.

PANDELE
- Înseamnă că cel care a pus și pune capcane, vorba lui Zugravu, este Barmude.

MARIANA
- Și n-ai nici capul mare!

PANDELE
- Dar ce interes a avut, pentru că până la urmă îl dușmănește la fel de mult ca noi. De exemplu, pentru că-l ține la muncă, în loc să fie băiatul lui tata.

MARIANA
- Asta nu o poți demonstra.


PANDELE
- Doar mi-am trăit jumătate din viață…

MARIANA
- Gata, știu! Lustruind podeaua lui Barmude și stând în Spitale cu oasele rupte de oamenii lui tac-su!

PANDELE
- Ei, nu chiar numai de oameni lui, am mai călcat și în alte străchini.

MARIANA
- Bietul de tine! Hai, nu vrei să facem una mică, la jumătate de preț, moșu’ mă chinuie mai mult?

PANDELE
- Auzi, ști ceva! Te rezolv, dar nu aici, la cum faci tu de urât, nu vreau să ascult înregistrarea înainte de… (pune mâna la gât)

PANDELE
- Da, până la urmă cui îi ești tu devotată Mariana!

MARIANA
- Aceluia care ești și tu.

PANDELE
- Au, (pune mâna la gât) ești sadică rău fetiț-o!

MARIANA (râde)
- Banului mă, fraiere!

PANDELE (râde)
- Auzi, da până la urmă, punem amândoi de-o capcană? Așa, pentru nentu’ Filimon că te încălzea bine!

MARIANA
- Avea și el partea lui bună. Da, până la urmă…

PANDELE
- Cine ar fi rezistat cu o bucățică bună ca tine în casă, fără să o atingă!

MARIANA
- Uite tu de exemplu, acuma.


PANDELE
- Da, numai că atunci erai proprietatea lui Filimon, iar el era un om bun și nu te lăsa cu hormonii neconsumați, pe când Tuti!

MARIANA
- Aproape că m-am hotărât, mai mă gândesc eu la unele detalii și acum pleacă cât mai repede, că trebuie să vină Tuti.

PANDELE
- Da, dacă mă bag eu undeva și stau să văd cine Dumnezeu este Tuti ăsta?

MARIANA
- Așa cum crezi că sunt puse microfoane sau mă rog credea Zugravu, tot la fel de bine ar trebui să crezi că pot fi și camere, de ce nu.

PANDELE
- Ah, ce pervers! Ãsta se filmează singur, în timp ce este cu tine, asta nu o pot crede! Poate are și el nevastă și intră fără să vrea în camera de comandă sau ce-o fi aia, nu… nu pot să cred că-și face el una ca asta și-apoi nici în microfoane nu cred!

MARIANA
- Așa să faci. Eu n-am părăsit casa asta sub nici un stăpân și n-am văzut niciodată să pună cineva vreun microfon.

PANDELE
- Ai drepate, ce rost avea, când te avea pe tine.

MARIANA
- Auzi, dacă intru, casa este a mea, am fost singurul străjer la ea!

PANDELE
- Eu sunt de acord, dar ce facem cu Mardare? Este la fel de calic ca tine.

MARIANA
- Răule, hai ieși prin spate! Prin față nu mai ai nicio șansă.









Scena III

Acelaș aranjament din scena precedentă. Și de data aceasta vom încerca să creăm atmosfera din grila de lumini, încercând la început să dăm un aer de mister și după aceea în funcție de mersul scenei schimbăm atmosfera.

MARIANA (scrie o scrisoare și o concepe cu voce tare)
- Dragă domnule Barmude, acum cum i-o fi spunând lu’ tac-su’ eu scriu cum știu, așa… având în vedere și luând în con…

PANDELE (intră fulger)
- Ce face fata mea? Bună Mariana! Sper că nu te-a… niciun golan p-aci că-i rup picioarele de-ndată ce!...

MARIANA
- Domnule Pandele, ce onoare! Bună seara! (îi întinde mâna spre a fi sărutată)

PANDELE (dă să se aplece către mâna ei, dar numai până la jumătatea cursei)
- Iote-te fir-ai a… de haimana… ai ajuns mare doamnă, ai maniere ai!

MARIANA
- Ah, era cât pe ce! Și ce mă dacă-mi sărutai și mie măna, ce!

PANDELE (ajunge în dreptul filei și o vede)
- Hopa, ei na, ca să vezi, (ia hârtia în mână) ai glume cu fiul marelui Tuti!

MARIANA (încurcată)
- Da… acum crede-mă și tu, este cel mai verde dintre voi!

PANDELE
- Și singurul care ar putea avea acces la poalele tale, cu acordul lui tăticu’ de bună seamă.

MARIANA (se simte salvată din încurcătură)
- Ai dreptate!

PANDELE
- Și cine crezi tu că-i nebunul care-i v-a duce scrisorica domnișoară?



MARIANA
- Ai putea fi chiar și dumneata! De ce nu, doar vrei să fi remarcat nu, iată a venit momentul, să acționezi!

PANDELE
- Frumos discurs! (bate din palme) Nu cumva ești rudă cu șefu’ Filimon, parcă mi se pare că am mai auzit undeva un discurs de genul acesta?

MARIANA
- Auzi Pandelică, ia… gata… ia-ți serviciul în primire și patrulează; că sunt obosită să stau de vorbă cu toți impotenții care… habar n-au de, cu ce se mănâncă asta… de-i zice lumea dragoste!

PANDELE
- Bine! Ei lasă că-ți arăt eu ție! Am crezut că facem vr-o’ ceapă degerată amândoi da… bine!

MARIANA
- Păi dacă-ți pui mintea cu toți pușcăriașii! Cine mama mă-si crezi că te mai bagă în seamă acum?

MARDARE (își bagă capul pe ușa de la intrare, vorbește șoptit)
- Pst! Se înregistrează?

PANDELE (se agită)
- Cine, unde, cum?

MARIANA
- Stai mă Pandelică locului că mă faci de râs, tocmai tu, ditamai gorila! Nu-i decât Mardare al nostru, alt speriat de bombe televizate! (între ei doi) Palmează naibii hârtia aia că mă bagi la belele!

PANDELE (între ei)
- Da, te bagi!

MARIANA
- O să se bage și Mardare că de-asta l-am chemat! (către Mardare) Auzi, dacă mai stai mult acolo răcesc, nu mai poate Tuti să…

MARDARE (intră speriat)
- E totul OK?



PANDELE (se învârte în jurul lui Mardare studiindu-l)
- Da, ce i-ați făcut lu’ ăsta de face așa! Parcă era! Nu cumva… aoleu… Mariano, se pare că ai rămas singura pretendentă la… E boală care se ia?

MARIANA (râde)
- Așa face atunci când vine în contact cu casa aceasta. Se simte nesigur aici.

PANDELE
- Înseamnă că te-ai aranjat! Dă-mi voie să te iau de nevastă, chiar acuma!

MARDARE
- Alo! Păi băi copilu’ adică eu stau cu floarea la nas și vi tu, un papițoi să mi-o iei din ogradă, gata crescută de mine, udată la timp, și alte’ alea?!

PANDELE
- Gata, nu se mai filmează, s-a terminat banda! Și eu care credeam că…

MARDARE (către Mariana)
- Ce i-ai făcut dragă lu’ ăsta? (către Pandele) Auzi Pandelică, păi’ eu când toceam mobila asta p-aici tu…

PANDELE
- Las-o-ncolo de treabă! Eu sunt trup și suflet la toată mișcarea și vouă vă arde de glume. Șefu’ dispare și voi o puneți prin toate colțurile ca…

MARADARE
- Ai zis ceva de șefu’ sau n-am auzit eu bine, aoleu…

MARIANA
- Þi-am zis să-l… ah… abia reușisem să-l aduc aici și tu… el este de altfel un om puternic, dar dispariția…

PANDELE
- Eram gata să pic în plasa voastră! Și așa, Pandelică, ai! Păi de ce nu vi tu să stai cu minorosita pe care ți-ai crescut-o, să simți în fiecare seară la gât…

MARDARE (pune mâna la gât)
- Eu am plecat! Mă simt bine așa întreg cum sunt! Ia-o Pandele, să fiți fericiți…

MARIANA
- Băieții! Este locul cel mai sigur unde putem sta de vorbă omenește, dacă se mai poate vorbi cu niște oameni ca voi. Unul vrea să mă câștige la loterie și altul…
MARDARE
- Ai dreptate Mariana! Lăsând gluma la o parte, cred că ar trebui să-l răzbunăm pe șefu’ la un fel.

PANDELE (către sală)
- Ce întorsătură! Și eu care credeam că-l dăm jos pe… da când colo’ îl dăm pe tac-su!

MARIANA (către Mardare)
- Iartă-l te rog pe Pandele. Eu sunt vinovata pentru că am acceptat să facem ceva, dar n-am fost destul de clară. Pandele te vedea ca dușman, dar sunt sigură că văzând comportarea, mai ales adevărata față cu suferință, v-a ști care este drumul cel bun.

MARDARE (deschide brațele)
- Pandele, iartă-mă am fost un…

PANDELE (deschide la fel brațele și se duce către Mardare îmbrățișându-l)
- Mardare, iartă-mă! Am crezut din totdeauna că fața asta a ta este adevărată, dar astăzi văd o altă față.

MARIANA
- Dacă nu plângeți, n-ați făcut nimica!

PANDELE
- Dă-mi voie să mă bucur, astăzi am câștigat un prieten.

MARIANA
- Și acum scoate hârtia aia de unde ai pus-o, dacă tot am văzut că suntem cu toții…

PANDELE
- Păi stați puțin, dar ce rost mai au toate astea dacă nu mai avem duș… a, nu?! Acolo sus (pune mâna la gât) eu… eu… nu, nu mă bag!

MARIANA
- O luăm de la-nceput!

MARDARE
- Parcă te dădeai mare!

MARIANA
- Pandele! Scoate mai repede hârtia aia, că mă exasperezi!

PANDELE
- Da șefa, imediat! (către Mardare) În definitiv, nu este ea șefa mea, că doar sunt garda ei de corp nu!

MARIANA
- Băieți, uite cum stă treaba! Eu mă gândeam să-i facem o scrisoare lui Tuti, prin care să-l facem curios și în care să-i arătăm că v-a veni să-l controleze un Megatuti.

MARDARE
- Bună treabă! Uite că la asta nu mă gândeam să mă tai.

PAN DELE
- Bună tare! După care-și taie venele pac!... și-am scăpat de el! Auziți mă copii, eu cred că vă uitați prea mult la telenovele. Păi Tuti taie gâtul la… de juri că-i pui și voi spuneți că se sperie de-o scrisorică de-asta!

MARADRE (se scarpină la gât)
- Pandele, aici cam ai dreptate, dar dacă există un Megatuti care îl controlează și pe el!

MARIANA
- Așa vă vreau băieți, gândiți ce mama… că doar am fost o familie excelentă până să vină Tuti ăsta!

PANDELE
- Și mi se pare normal să fie acoperit de cineva de sus pentru toate măgăriile pe care…

MARDARE
- Stop! Mi se pare mie sau ai vrut să pronunți cuvântul noi!

MARIANA
- Păi cine muncește băieți, că doar n-o muncii mamaia!

MARDARE
- Da, numai că astfel ne băgăm și pe noi în aceeași ciorbă descoperind cine este Tuti!

PANDELE și MARIANA
- Alo! Noi vorbeam de un Megatuti!

MARDARE
- A! Da, de un mega…
PANDELE (către Mariana)
- Auzi, zici că… te-ai… adică ai stat în pat cu omul acesta…

MARIANA (către Pandele)
- Da, da parcă nu era așa de tut!

PANDELE (își trece mâna prin fața ochilor lui Mardare)
- Alo! Ești acasă? Deci un Megatuti este tot un Tuti, adică nu este…

MARIANA
- Stop! Nu le pronunța numele în casa mea!

MARDARE
- Iată un motiv pentru care…

PANDELE
- Pentru care merită să te trezești la realitate Mardare. Vom face Scrisoarea către Megatuti, Mariana. Și-i vom arăta că de fapt banii au fost furați de către Tuti și gata.

MARADARE
- Un motiv pentru care… vroiam să spun că de fapt casa este a mea!

MARIANA
- Eu am fost singura care nu a părăsit casa niciodată, așa că este a mea!

MARDARE
- Și eu am fost singurul care a știut toate dedesubturile șefului așa că…

PANDELE
- Dacă ști mai mult decât noi, ar fi cazul să ne spui acum Mardare.

MARIANA
- Eu zic că nu are cine să știe mai multe despre șeful, decât mine!

PANDELE
- Dacă ști unde sunt banii, spune-ne și-i dăm prăpăditului de Tuti și astfel ne reabilităm șeful?

MARDARE
- Bine! Hai că m-ați pus la zid! Să-l reabilităm pe șeful, iar el v-a hotărî după aceea ce și cum.


MARIANA
- Totul e bine când se termină…

PANDELE
- Stop! Da cine semnează scrisoarea?

TOÞI (pun mâna la gât)
- Eu nu!


Dragoș NONCIU
Buzău
25 decembrie 2010.
Dedic această piesă
fiului meu Andrei, care este
un pezevenghi și jumătate.





























.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!