| = :) | Diana Iordache [02.Oct.05 19:06] |
| Interesant cum toate "sunt" pentru tine, totusi imi da impresia ca poate "sunt" de curand. Sau de curand le-ai descoperit tu... Si, e ceva cu dezacordul de la finalul poeziei, dar nu pot sa explic ce e.. suna si rau si bine in acelasi timp... cred ca pur si simplu, "e", corect?! | |
| = iedera | dana popa [15.Jan.05 21:11] |
| Diana, eu te pot asigura ca nu e un dezacord :) Bogdan, bobitele acelea sunt albastre sau mov. Dar eu ma uit la ele si le vad verzi.. | |
| = Dana, Bogdan | Diana Iordache [16.Jan.05 21:55] |
| Dana, iti multumesc pentru lamurire, dar pentru mine(presupun ca tie ti-a fost explicata constructia) ramane ceva neinteles... dar totusi frumos. Oricum, Bogdan, cred ca vei mai progresa... vei adauga mai mult lirism poeziilor tare. Asta as zice eu ca le lipseste... | |
| = diana | Popa Bogdan [18.Jan.05 19:52] |
| merci pentru sfat o sa-l masor si s-ar putea sa il aplic te invit sa mai citesti din textele mele | |
| = despre existenta | Dan Gest [23.Jan.05 01:55] |
| acum doua seri scriam de zor la un comentariu pentru acest text dar care cuprindea referiri si la celelalte. in acelasi timp discutam pe messenger cu o colega de site, care vazandu-se cam 'neglijata' imi cere url-u tau ca sa vada ce e mai important decat ea ... dupa alte 5 minute imi sparge urechile cu cateva 'buzzuri' si se rasteste la mine :"ce faci ma? iti comentezi propriile texte?" eu "...???" ea:"e evident, nu mai face pe prostu'..", eu:"...??? ...???" ea:"bogdan asta e o clona ta" eu(profund incurcat, amuzat si curios): "... si cum ai ajuns la concluzia asta?" ea:"abordarea sa seamana mult cu felul tau de a reprezenta anumite aspecte..." etc mi-a dat ea ceva argumente iar eu m-am jurat pe tastele mele fermecate ca nu e adevarata banuiala ei. nu comentez 'intamplarea' si nu spun decat ca trebuie sa mai lucrezi la lirism (parca mai spusese cineva) si sa exagerezi repetitiile pentru ca huruie! comentariul s-a pierdut atunci dar esenta lui era ca nu-mi displace felul tau de a scrie. totusi sunt sigur ca poti ceva mai mult. chiar mult mai mult pa | |
| = un comentariu folositor | Popa Bogdan [23.Jan.05 10:34] |
| Multumesc pentru sfaturi, dar cred ca in poezia de fata, lirismul e neglijat tocmai pentru ca nu e locul lui aici. Intr-adevar, majoritatea textelor mele duc putin lipsa de poetic, dar hey eu scriu cum imim pica. Voi mai lucra. | |
| = jocul de-a baba oarba | Anca Pepelea [23.Jan.05 12:33] |
| da, poezia imi pare un joc. si e chiar haios. incep sa te amuze la un moment dat "e"-urile si jocul te acapareaza tocmai pentru a vedea pana unde se intinde acest "e". si la final, nu stii de sa te bucuri sau nu cand descoperi ca "totul e". cineva spunea candva ca daca toti suntem rasisti nimeni nu este. parafrazand as spune daca totul e, atunci nimic nu este. si uite cum stau, la final de poezie privind ciudat spre litere... si incepand cumva, instinctiv, sa caut un "e" negativ. si iata, ca desi nu exista negatia, care ar determina o lipsa, o nemultumire, finalul aduce un regret... acel "eu...e" aratand cumva neconcordanta sinelui cu lumea, unde fiecare "eu" se alatura lui "sunt". iar acel "totul e" surprinde o dezamagire. prea sunt toate si nimic sa fie al tau. iar acest prezent pare ca nu iti apartine. acum, referitor la partea tehnica as indrazni sa iti arat cum am citit eu poezia. "e" pentru ca farasul din fata mea e matura de langa el e mizeria din camera e sacii atarna in noaptea care e si sacii sunt pentru ca zidul de iedera e, acoperisul ei e. e, indiferent daca ma urc pe el sau nu pentru ca pe cartea verde e o floare ce se uita prin geam langa carte e un lichid rosu nu a fost, nu va fi, e ! pentru ca telefonul nu suna, e rosul e si albastru verdele e si albastru albastrul e si rosu si verde pentru ca ea e, el e, eu e totul e ### cu ingaduinta ta, | |
| = draga anca | Popa Bogdan [24.Jan.05 18:00] |
| Iti multumesc pentru de departe cel mai amplu comentariu la vreun text de-al meu. Nu e neaparat o dezamagire ca nimic nu e al meu. Imi pare chiar bine, pentru ca imi insusesc ce vreau atunci cand vreau. Daca as avea ceva al meu, la un moment dat m-as plictisi de acel ceva. Acestea fiind spuse la nivelul superficial al poeziei (si al meu), exista si o dimensiune mai profunda a poeziei, si anume armonia, pe care eu o gasesc in toate, si modul in care o gasesc este mai al meu decat orice altceva (fizic sau nu) as avea. esti invitata sa revii, si, daca nu e prea mult, sa comentezi, pentru ca am nevoie de parerea ta. | |