| = riscurile calatoriei pe c.f.l. | Florina - Daniela Bordieanu [20.Jan.05 13:31] |
| nervoasa apriga subiectiva zgomotoasa viguroasa masculina orgolioasa calda (ceva de genul "de-abia plecasesi, te-am rugat sa pleci/te urmaream de-a lungul molatecii poteci [...] voiam sa pleci voiam sa si ramai") ne-resemnare abandon si inca "cineva". "cineva" care "a mestecat în galaxii ca într-o înghețată" D. | |
| = O excursie intr-o statiune galactica, unde schiem pe partia deschisa intre doua | razvan rachieriu [02.Oct.05 19:06] |
| Daca ar exista o cale ferata de la pamant la calea lactee, atunci am alerga "pe picoare mai rapid si mai personal decat oricare cometa sau sageata albastra". Din momentul nasterii imbatranim aspirand secundele , "accelerandu-ne nemiscarea infinita". Singuratatea aude "falfait de disperare",dar isi astupa urechile cu sinele si isi creeaza o carapace indestructibila din carti;dincolo de lumea lor nu mai exista nimeni si nimic;numai constiinta noastra exista ,care isi extrage esentele din gandirea altor singuratici. In goana luminica printre spatiile infinite ale ratiunii noastre ,depasim uneori viteza legala si "ne urmaresc toate radarele galactice". Schiem printre "venele speriate" ,iar "mestecand in galaxii ca intr-o inghetata" ne ramane intre dinti cate-o stea. | |
| = Erata sau despre spatiul limitat care devora cuvintele | razvan rachieriu [20.Jan.05 16:34] |
| Concluzia completa era:"O excursie intr-o statiune galactica ,unde schiem pe partia deschisa intre doua constelatii" PS:Si eu as vrea sa gust un soare,doar pentru a-mi multiplica la infinit dimensiunea corporala. | |
| = Dana, Răzvan | Vasile Munteanu [20.Jan.05 15:22] |
| Dana, oedipian: mama; hamletian: tata; în realitate, "limba înseamnă un fel de vrăjitorie evocatoare" (C. Baudelaire). De ce? Pentru că parcă tot el zicea: "viața mișună de tot soiul de monștri nevinovați.". Evident ("ne-resemnare"). Mulțumesc pentr răgaz. Răzvan, comentariul tău face textul meu să pălească. Mulțumesc. | |
| + te las, ma duc | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| incerci, oarecum, sa-ti pui gandurile aflate intr-o stare imperfecta in concordanta cu realul, ganduri imperecheate cu tot felul de figuri. asta nu inseamna ca lumea lor nu este posibila. sub imperiul emotiilor ai emis tot felul de idei mai mult sau mai putin accesibile. e ca si cum ai spune ca incerci sa privesti tot ceea ce ti s-a incredintat prin unghiul satisfactiei personale. mi-a placut tare mult. "am fost toate, dar nimic nu are pret" | |
| = nascut in-ger | Anca Pepelea [20.Jan.05 23:38] |
| inca din titlu pari ca te joci cu cuvintele. sarutul e pentru un inger? sau este realizat intr-un ger? cine sa stie? asa ca se continua cu poezia... primul vers e calm desi ruptura crucii precis s-a facut cu zgomot. intreaga poezia devine apoi o alergare, care e in fapt, o nastere. mama "impinge, impinge". copilul vine aducand cu el un suflet inchegat in universul stelar. apropierea de pamant, determina o frica ciudata, e forta gravitationala a firescului ce incepe deja sa il imbrace. si-atunci, credinta ce pana acum i-a fost aripa, devine talpa. finalul apare atat de rece, incat te determina sa il mai recitesti imediat, parca o prea mare liniste se asterne altfel... iata, omul...usor imbatranit, dar inca alergand spre ale lui... | |
| + "cei care au mers cu trenul știu cum se aude un stâlp" | ioana cheregi [21.Jan.05 01:09] |
| "mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" eu vad acest poem gravitand in jurul acestui vers, alergand pe sinele unui sens subinteles-sensul unic al existentei ce imi pare cumva circular; in paranteze ni se dau detalii esentiale si uneori interioare "(cei care au mers cu trenul știu cum se aude un stâlp)" "(aș vrea să gust un soare dar sunt transpirat)" ceea da naturaletea, firescul si creste confortul cititorului, calator in acest tren cu traseu ametitor care e propria ta existenta. finalul e intr-adevar masculin...cred ca ai treaba; te las. ...si te felicit! | |
| = Sa nu treci fulger | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| felicit trenul tau fulger-gind, inger-sarutind gerul si nastere impingind pe schiuri venele... Vijelios, alegro, vibratii inalte, scene trecind mai ceva ca un gind, vigoare, intrucitva cautare de tine, statii de paranteze de unde nu ai mai vrea sa iesi: "as vrea sa gust un soare dar sunt transpirat" sau "cei care au mers cu trenul stiu cum se aude un stilp"... sa nu treci fulger prin sarut de inger... Felicitare dar nu din soare, caci ai deja atita inspirare pe dupa transpirare! Binete tie, Ela | |
| = Nia, Anca, Ioana, Ela | Vasile Munteanu [22.Jan.05 00:20] |
| Nia, treci tu rar (cel puțin vizibil...), dar și când treci răscolești totul...; mulțumesc mult pentru mesaj. Anca, îți mulțumesc pentru re-venire pe la textele mele atât de "tăcute"; ce pot să spun, nu știu dacă am scris eu atât de frumos pe cât ai comentat tu. Ioana, nu știu cum se întâmplă, dar tu apari tocmai atunci când te aștept mai puțin (sau, din cauză că nu ți-am răspuns niciodată, sunt convins că nu o să mai spui nimic); știu că nu spun ceva nemaipomenit, însă m-aș bucura dacă ai putea auzi de câte ori ți-am mulțumit. cu mult drag. Ela, soarele este totdeauna prea mare pentru un om; am văzut că s-a simțit destul de bine și între pereții tăi albi; erau atât de albi încât singurul soare de acolo erai tu; cu mulțumire și cu apreciere reciprocă. | |
| = ma duc | Cristiana Miu [22.Jan.05 17:51] |
| Sunetul acela, al stalpilor de pe marginea cailor noastre, e zgomotul asurzitor al singuratatii fiecaruia. Eu il aud cand trenurile sunt departe, cand sunt numai eu si tacerea mea-sora. Nu mai sunt atat de ratacita in zilele din urma, dar tot ma incearca suflul parasirilor de demult. Si cand mai ajung la pagina ta, flamanda de vers, ametita de vorbe, gasesc fara-ndoiala o poezie in care imi regasesc cele mai adanci temeri si nebunii. Multumesc. Ma duc sa-mi vad de singuratatile mele intarziate. | |
| = mai stai | Vasile Munteanu [22.Jan.05 20:03] |
| uneori, pentru a putea auzi acei stâlpi, oricât de singuri am fi, este nevoie de cineva care să îi "înșire" matematic de-a lungul "căii ferate lactee" pe care mergi numai tu; așadar, du-te, dar mai rămâi. cu drag, | |