| = o stea de la mine. | neaga victor emanuel [03.Feb.05 01:58] |
| am vazut poemul de la inceput ca o reusita, evident datorita versului de introducere, cu care textul abia incepe sa respire: "mama își spărgea în mine viața ca o sticlă de coniac împuțită" sa stii ca amplitudinea nu scade pe parcurs ba devine constanta. piper si sare am gasit in cuvintele tale: "îi înfigeam diminețile mele în ochi o spălam cu săpunul meu oana o lăsam să plângă pe mine și uitam uitam să n-o mai iubesc" imi place mult de tot poemul tau.ii dau o stea :) (sper sa fie si altcineva de parerea aceasta si sa aprecieze textul la justa valoare) titlul "lin" in cursivitate cu primele rinduri alcatuieste partea cea mai efectiva pentru ca din acel moment textului i se lipeste atmosfera si forta evident fara nici un fel de obiectivism :) place o zi buna. | |
| + Mae | Geta Adam [03.Feb.05 14:50] |
| Te patrunde pana la radacina oaselor, faptul ca te-ai folosit de repetitii ii confera o forta aparte, nu oboseste, ci incanta, atrage. Un ritm puternic si constant. MI-a placut tare mult. | |
| + puternica emotie | Nicole Pottier [03.Feb.05 17:58] |
| Un text de o emotie relevanta, in care elementele copilariei revin in memoria copilei, conturand lupta pentru afectiunea si dragostea materna. Dirugerea acestei copilarii care fug ca printr-o fereastra deschizandu-i alte orizonturi, alta lume care-i ofera dragoste si refugiu. Da, Dumnezeu iarta, pentru ca El este dragoste. Imagini foarte bine exprimate, un vocabular in forta incepand cu debutul poeziei "mama îsi spargea în mine viata ca o sticla de coniac împutita".O progresie semnificativa in analiza valorilor pana la finalul poemului "îmi va fura ochii îi va închide în ochii ei închisă voi fi în ea" Mucha emoción, Elena... :) | |
| + Chip trist | Daniel Dinescu [03.Feb.05 18:07] |
| O mama ce-si uita maternitatea, o fiica ce i-o restituie sfioasa. O familie ce-si arde 'scrumul' incet, o copilarie ce se urca pe scaun pentru a ajunge mai repede la maturitate. Fortat. Lacrimi merita textul tau, Mae, este cea mai buna poezie - si cea mai emotionanta - pe care o citesc in ultimul timp pe site. Pot sa spun ca mi-a placut tare mult 'scenariul' parca scos din dramele hollywood-iene. Imaginile sunt izbitor de dureroase si de adevarate, mustesc a realitate, emana durere. Si cum spunea Nicole mai sus, cum sa nu iertam noi, chip al Lui Dumnezeu, Cele ce ne este iubire? Iti multumesc pentru inca o poezie. Cu drag si lumina, Daniel | |
| = Felicitari | Anghelina Andreea [03.Feb.05 18:13] |
| Stiam eu ca textul asta e de stelute...:) felicitari, Mae, sunt meritate...si inca mai e loc...:) | |
| = Erata | Daniel Dinescu [03.Feb.05 18:31] |
| Scuze - 'Cel', nu 'Cele'. :) | |
| = multumesc | Mae Stanescu [03.Feb.05 20:55] |
va multumesc fiecaruia in parte, va citesc la fel de constant si cu acelasi interes; as zice mai multe, dar am obosit:) | |