| = Cu si despre antieroi | Vasile Rotaru [05.Mar.05 19:39] |
| Un text cu și despre antieroi. Ei sunt cuplul ca reziduu, cuvintele, tăcerea, obsesia indicibilului. Când încearcă să se mărturisească eul se anonimizează „El/cu vârful picioarelor/șuta spre ea viermii pe care trebuia să-i încaseze/acoperită de un clopot complet viermificată/fără să mai poată întinde un braț sau deschide gura” si lasă voit calea deschisă unei dialectici negative, de risipire. Strofa a doua începe printr-o perspectivă de ambiguitate ontologică evoluție între fals și adevărat, între imaginarul negru și imaginarul mort: „Ei i-a trebuit mult timp să fie concepută la început s-au ivit dificultăți la plasarea capului dintr-o eroare de perspectivă s-a trezit așezat în mijlocul burții înspăimântător și fără gram de estetică fason scump din cauza cuțitului care ieșea din pântec astfel că s-a așezat momentan vertical spre a da o idee de creștere” și continua toată strofa a doua după un tipic beckettian deprins din lumea lui „Molloy”. Aici devenirea și absolutul devin aberante, este cautat și, cine știe, găsit, nimicul, marele nimic. Această ambiguitate perpetuă are si ciclurile ei bine definite (!) „restul se va produce în aceeași idee până când sentimentele actuale/vor ajunge să aibă o formă destul de inegală astfel/se vor furniza sentimente par și impar” La început spații de claustrare, spații de anatomie itinerantă în a doua, legate de confuzie și neputință. Trecutul fragmentat, împins într-un prezent ipotetic, viitorul – un proiect deviat, surpriză stupidă. Destul cât să te întrebi, din perspectiva cititorului, „dacă paradisul încă mai reprezintă o mare atracție”! | |
| = Bazil | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| Bazil, de vreo 3-4 zile tot zic sa-l postez. s-a nimerit sa ma trezesc scriind biletul ala care a avut prioritate. acum, daca ce-ai scris e de bine ma bucur, daca nu e, nu e. am citit Molloy cu mai multi ani in urma. in franceza, ce-i drept. antieroii i-ai perceput cum trebuie. si-ti multumesc. nu stiu daca reproduc exact ceva din Molloy: "uneori imi amintesc de existenta mea reala insa ceea ce las sa se vada nu este decat o simpla idee" multam de trecere | |
| = Multumesc | ada cartianu [13.Mar.05 07:51] |
| iti savurez vorbele cu deosebita ardoare, imi daruiesti mistuirea aceea pe care eu nu o am in poezie...:) iti multumesc pentru "nivel" incerc sa nu-ti dezamagesc asteptarile Ada | |