| = potcovit cu doruri străine | zabet mihai [12.Mar.05 20:06] |
| Un poem trist. Atat de putine cuvinte si atat de multe sentimente. Cred ca gandurile se surprind cu ganduri. | |
| = despre tristete si despre libertate | Nicoleta Tase [12.Mar.05 22:18] |
| Multumesc de trecere. E adevarat ca e un poem trist, dar pe undeva exista si o nebunie a intrezaririi libertatii ca descatusare. A trecerii dincolo de cuvinte... numai la ganduri, cum zici tu. Te mai astept. | |
| = Am mai trecut pe-aici | Viorel C.Phoenix [13.Mar.05 17:51] |
| Deja mi-ai scris,a ta scrisoare, chiar a ajuns.."raze de soare" In sufletu-mi cel pustiit, Si niciodata odihnit. Acel calut negru lucios, Ce imblanzit fara de voie, Sa fie oare-un "Fat Frumos?" Sau poate Arca ta..lui Noe, Salvarea ta speranta ta, Putere-n ceata si necaz, Sa "te agati" cumva de ea, Sa ai curaj..de inca-un pas. Ti-am incadrat in niste versuri, Doar sentimentele-ti,dorinte, Am incercat in niste randuri, S-arunc sperante "in seminte" Post scriptum:"un ochi format" descopera cu adevarat ceea ce vreau sa spun.Spre uimirea viitoare a colegilor iti mai dedic inca o incercare de poezie,tie Nicoleta Tase. Cu drag.... | |
| = multumesc | Nicoleta Tase [17.Mar.05 17:39] |
| Multumesc, Viorel. Nu stiu ce pot sa mai spun. Le-ai spus tu pe toate. Ma simt coplesita. Multumesc. | |