| = Intra muros, Domine! | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Daniele, te înalți în poezie ca într-un sfânt templu, și azi, și mâine. Tăcerea mă roagă să îți rămân într-o vie liniște. Frumos poem, admirația mea. "azi nu ne mai jucăm de-a creația nu ne mai căutăm nici o ană nu o mai îngropăm nu mai avem ziduri nu mai avem aripi nu mai avem trupuri de unde să Te alungăm să ne astăzi ai să începi iar să ni Te zidești templu" (fotografia te copleșește dincolo de orice cuvânt) Drag, Ela | |
| = nu mai avem ziduri | zabet mihai [15.Mar.05 23:48] |
| Poza este cumva din Anglia ? Un satuc mic, am uitat numele. Daca este asa imi amintesc cu nostalgie de castel. Cat despre poezie este o adevarata ruga catre Dumnezeu, un strigat din suflet pentru mantuire. Imi place foarte mult, felicitari pentru text ! | |
| = Mihai | Daniel Dinescu [15.Mar.05 23:52] |
| Este o manastire, Mihai, se numeste Rielvaux, una dintre cele mai vechi manastiri cisterciene din Anglia, dateaza din secolele XII-XIII. Multumesc pentru trecere. Am sa public un articol despre cistercianism, dar in engleza, asa l-am scris si acum inca nu am chef sa il traduc.:) Cu drag, Daniel | |
| = trecător | Ion Diviza [16.Mar.05 09:13] |
| "cu capul în jos și cu ghearele împreunate niciodată pentru rugăciune niciodată pentru niciodată" Potrivit unei credințe populare, șoarecii care mănâncă anafură se transformă în lilieici. Iar liliecii, știm, sunt niște vampiri... Este cutremurătoare ideea că omul, după ce a gustat din sfintele taine, revine la poziția sa inițială "cu capul în jos și ghearele împreunate", uitând sau ignorând în mod deliberat Cerul. Și mai tristă/revoltătoare e trufia sa de Suprem Creator. Creator care își zidește sfărșitul, lăsând să se năruie adevâratele zidiri spirituale. Un poem, care te îndeamnă să cugeți asupra celor trecătoare și netrecătoare... Felicitări, Daniel. P.S. Imaginea n-am putut-o savura la computerul meu subtilizat de pe un tanc T-34. :)) | |
| + luminița | Ion Diviza [16.Mar.05 09:16] |
| Pardon, am uitat să aprind luminița din capătul tunelului. :) | |
| = in sfarsit... | sabina [16.Mar.05 12:41] |
| imi place sa te regasesc... :) si totusi exista oameni care construiesc temple... si inauntru si in afara... in plus, superpoza! | |
| = cu capul în jos și cu ghearele împreunate | Maria Prochipiuc [16.Mar.05 10:45] |
| te ridicăm deasupra noastră, dincolo de noi ne prefacem că te iubim gura mușcă lutul zidirii tale ghiarele frmântă suflete le destramă se înfruptă din necazul aproapelui răstignind hulind trufași apoi ne plângem pe norii cerului ca ne-a părăsit impreunăm palmele spunem a rugăciune prindem în căușul lor cerul din când în când ne mai caută zidurile sunt prea grele suflet de piatră iubirea e mult prea universală Poemul tău ne îndeamnă la meditație, așa am putut comenta eu poemul acesta al tău și mă bucur întru el... steluța o aprind în noaptea Învierii! | |
| = Ciudat intre ziduri aflat | Igor lazar [16.Mar.05 12:38] |
| Vai ce frumos. Are si poza. Cred ca e o poezie religioasa ca sigur nu e vorba despre cei doi arheologi care dau spaga celui de la ministerul culturii in subsolul castelului sa poata sapa mai departe dupa oase si oale. Imi place ca stii cam ce a vrut Dumnezeu sa faca si ce facem noi oamenii. Dar nu stiu cine te-a intrebat despre asta de insisti atat.Crezi ca ne-ar interesa? | |
| = elogiu pentru vesnicie | ioana bolba [16.Mar.05 15:02] |
| m-am intors din drum ca sa scriu cateva cuvinte, cel mult o impresie care m-a pus pe ganduri: ne aflam mereu in fata vesniciei si uitam constienti sau nu?! ca e nevoie de aripi si ziduri sa ne "zidim" sufletele pentru a fi mai aproape de desavarsire.e chiar frumoasa poezia..inedita intre atatea versuri care vorbesc despre cu totul altceva.aici se pare ca e "nevoia" de absolut..poate e teribila constientizare ca azi nu mai sunt Ane si zidari.da "azi nu nemai jucam de-a creatia"... cu incantare, | |
| = Poate zidurile sunt pentru a fi sfărâmate... | Mihai Raluca-Ștefania [16.Mar.05 18:17] |
| prin credință, zeule. Îți mărturisesc că textul tău m-a atins în mod plăcut. Problema e că nu dispun de atât de mult timp pentru a-i putea desluși mai bine înțelesul... promit că te voi mai căuta. În rest, spor la înălțare și mult noroc în... materializarea gândurilor și a sentimentelor. La bună recitire! Cu drag Ralu | |
| = Voua | Daniel Dinescu [17.Mar.05 11:28] |
| Ela, draga mea, iti multumesc pentru trecere si pentru apreciere, ma bucur ca ti-a placut. :) Ioane, iti multumesc pentru lumina, dar cel mai mult ma bucur ca ti-a mers la inima, asta este cel mai important. Mariuca, tu ca intotdeauna, esti o dulce, inca ma bucur ca poemul a biruit si la tine. Ioana, draga, bun venit pe la textele mele. Cred ca problema nu e ca nu mai sunt Ane sau zidari, problema e ca nu mai construim, ci daramam, cel putin asta face lumea Vestica si asta luam si noi de la ei. Multumesc si te mai astept. :) Draga Ralu, multumesc pentru urari, mai ales ca am intrat in post, si te mai astept si mai pe larg ... :) Cu drag, Daniel | |
| = Intre ziduri | Andrei Ionut Sava [10.Dec.18 14:27] |
| Intre zidurile mintii si ale sufletului traim ascunsi intre zidurile lumii, ale universului, ale celorlalte ziduri pe care le zidim, la care contribuim...zidurile celor din jur. Cu toate astea viata este o continua renuntare: "le lăsăm apoi în grija nimănui a soarelui, stelelor, vântului, ploii," Incercam si mergem mai departe indiferent de vremuri, senimente care ne apasa sau poate ne ridica. Imbratranim si zambim impacati cu ceea ce suntem "când mai cade câte o piatră din când în când". "ne spunem trufași în bărbie că, iată, nu ești așa de mare cum credeam casa Ți se dărâmă spre nori și norii cad, cad încet, cad plângând" Dar toate realizarile totusi raman niste ziduri a acelor vremuri care au fost, intre care ne inchidem si pe care ne construim viitorul si nelinistile... Acelasi cerc al vietii revine iari, renaste iar din caramidele cazute. O continua "continuitate" a zidurilor ce se nasc din ziduri, din caramizi pierdute (ganduri, idei) care inspira alte ziduri care la randul lor cresc si se darama si ...de cele mai multe ori iubesc: "astăzi ai să începi iar să ni Te zidești templu" Templul vietii si al iubirii sta mai presus de orice zid si orice caramida. Sta intre ziduri, in sufletul si in inimile noastre, ale celor care plangem si zambim dupa creatie, dupa realizari, dupa ganduri... | |
| = invitație la Virtualia | Alina Manole [22.Apr.05 04:29] |
| Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași. | |
| = Noi, templele Domnului! | Preoteasa Marinela [30.Aug.05 18:20] |
| Un discurs poetic frumos și un final super: "astăzi ai să începi iar să ni Te zidești templu" Eu aș zice mai pe șleau: Noi, templele Domnului! | |