| = Cel Șapte Taine | Alexandru Dan-Alexandru [06.Jun.05 20:15] |
| maria, textul tau a mers mai mult spre mintea decat spre sufletul meu...incerc sa il gandesc cu mintea pt ca n-am trait niciodata poemul tau. incerc sa simulez mental trairea lui. cu siguranta il voi mai citi de cateva ori....chiar daca oboseala imi curge pe gene... | |
| = cea mai convingatoare dovada... | dumitru cioaca-genuneanu [06.Jun.05 21:13] |
| Maria, am degustat ca de obicei poemul tau pe care l-am simtzit nu ca Alexandru Dan-Alexandru in minte sau suflet ci in toate celulele corpului meu plin de pacate... (Ce-o fi cu tinerutul de azi de a ajuns asha de nevoiashi la simtzirile care ar trebuii sa fie cele mai patrunzatoare?!) Insa cand unui barbat ii place ceva, cea mai buna dovada ca nu mimeaza placerea este sa intre din nou in pacat lucru care cu mine Maria s-a intamplat, asha cum vei vedea... | |
| = incercă să simulez mental trairea lui | Maria Prochipiuc [06.Jun.05 20:48] |
| Dan – Alexandru – se pare că este greoi, dar dacă ti-aș face o singură trimitere să citești și celelate texte de la învăț să număr – într-o joacă de copil! până la acesta sunt sigură că vei înțelege despre ce este vorba, am încercat să concentrez în puține cuvinte, nu știu cât am reușit. Voi veni cu explicați dacă este nevoie, dar nu aici , poate vor mai fi cititori si … nu vreau să le stric plăcerea interpretării. | |
| = cred ca este | florin bratu [06.Jun.05 21:29] |
| cea mai criptica poezie pe care o regasesc in paginile tale. doar o mica greseala typo, greu observabila in versul 6 (cred ca era spirituala). eu citesc cred nuntirea aceea de la mijloc, frumos sculpatata prin infinit. frumos | |
| = schimbarile tale | Florina Daniela Bordieanu [07.Jun.05 08:31] |
| ceva ti s-a intamplat de la cenaclu incoace, maria, caci descopar in fiecare text nou postat de tine un alt unghi. subtiezi, feliezi, ermetizezi, rastorni balastul vorbelor din carul acesta al ideilor, lasandu-l usor si sincer, ma impresioneaza toata aceasta metamorfoza. sa fi trecut un prag, sa fi lasat o lume in urma sau pur si simplu e un alt moment pe care il parcurgi? intrebare retorica. citesc si recitesc si te re-cunosc. | |
| = semn! | Sorin DespoT [07.Jun.05 15:27] |
| ufff... las si eu semn aici, dar chiar aici! semn ca tu nu ai cum sa-mi auzi palma lovindu-se zgomotos de frunte, semn ca nu poti vedea cum imi strang parul puternic in pumni. semn de zambet inlacrimat (motiv rasuflat dar atat si atat de expresiv). semn de durere infundata, semn de efect aproape organic al poemei tale asupra mea (mai rar!). drag, DeSpOt. | |
| = barbat si femeie | Bogdan Groza [07.Jun.05 15:43] |
| numai la orele amiezii marele Pan adoarme, lasand lumea vreme de o clipa pe seama ingerilor. Caile misterioase prin care ne implinim viata de har le parcurgim zilnic, uneori constient, alteori inconstient. si, intr-o nastere spirituala a mirului, fruntea e cea care ii confera noblete si vesnicie, de aceea, in numele infinitului, ne scufundam, adica ne "botezam" intr-o apa nevazuta dar mereu simtita, pana devenim barbat si femeie, cu suflet de copil | |
| = ne împlinim viața de har urmând căi misterioase | Maria Prochipiuc [07.Jun.05 18:08] |
| Dragă domnule Dumitru- în timp ce eu mă chinuiam să-ți răspund la epigramă, când mă întorc te regăsesc din nou aici, ce-am avut de spus am spus acolo la dedicația care mi-ai facut-o. Florin – mulțumesc pentru vizarea greșelii, e și o nuntire aici frumos cum spui tu dusă spre infinit, am încercat după cum i-am spus și lui Alexandru să concentrez foarte mult, da fiecare cuvânt ascunde in el o frază. Florina – cu Maria nu s-a întâmplat nika să știi, ci doar după cum am spus în prima postare de acest gen învăț să număr într-o joacă de copil, e poate, poate spun, o terapie a numerelor, a zilelor- cu pragurile ai dreptate, fiecare zi e un prag după ce le lași în urmă cum zici tu îți dai seama de momentul parcurs – număr zilele! Sorin – îmi ești atât de cunoscut încât tot ce ai spus aici mi se derulează sub priviri, ai spus atât de multe, încât mă face să cred că ai trăit cu adevărat ce-am scris aici, ai deslușit asunzișurile cuvintelor, știu eu poate te-a influențat imaginea ceea ce nu doream, o doream doar o continuitate de la ultimul vers încolo… Bogdan – gata mă predau jumătate de ființa ai fost aici, am rămas surprinsă de descifrarea numelui infinitului în acea scufundare numită botez și mai este ceva, tu te-ai gândit la fruntea care primește taina, e bine și așa eu nu mă gândisem așa de sus- mă bucură interpretarea ta. | |