| = De parca numai Nichita? | Gabi Schuster Cărărușă [13.Jun.05 16:42] |
| De cate ori nu ni se intampla. Citim, ne lasam patrunsi, ni se pare ca suntem noi insine. Dimineata cruda pune adevarata semnatura inapoi. | |
| = vis | Alina T. (Manole) [13.Jun.05 16:45] |
| Un vis fantastic, asta a fost. Un vis care ma urmareste de doua zile. Si nu citeam, nu-l mai citeam, pana cand un prieten mi-a amintit de el prin "evocare" Ea era frumoasă ca umbra unei idei, - a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigat dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda și plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospete de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ | |
| = subscriu | Mihaela Merchez [13.Jun.05 23:50] |
| ciudat, azi am "gandit" toata ziua in citate din Nichita. trebuia sa imi amintesc mai mult se pare... | |