| = Chiar te intreb... | Atropa Belladona [16.Jun.05 20:06] |
| Chiar te intreb...poate imi dai si mie reteta...e atat de frumos aici, in randurile tale...asta inseamna ca si in sufletul tau...si inima asta, niciodata trista...niciodata?!...povara altei zile...si altei zile...si... de ce aici nu ma pot juca?! | |
| = în zorii zilei mi-am propus să visez și poate să te visez | Maria Prochipiuc [17.Jun.05 08:59] |
| Belladona – rețeta deja ai găsit-o, dacă te-ai oprit aici, cât de frumos sau de… este, asta mai rămâne de văzut, ei sufletul ăsta bate-l vina el e mereu fericit, dar mai are niște unghere întunecoase și da, povoara unei zile, intră și încearcă să numeri și vei vedea că totul pare altfel. | |
| = Fericită | Posogan Horea [17.Jun.05 14:51] |
| Prima parte a poeziei descrie un univers magic, un univers care mai exista doar in memorie si in suflet. Metaforele concluzie de la sfarsitul versurilor au o valoare regenerativa, te resusciteaza parca. In schimb ultima strofa te poarta prin Infernul cotidianului, atat de monoton, atat de lipsit. Cu drag Horea | |
| = siret din versuri | Marinescu Victor [17.Jun.05 09:58] |
| vis pierdut in realitate si invers. ai legat doua lumi frante de cei nu mai sunt copii cu un siret din versuri ce se topesc daca inveti sa numeri intr'o joaca de copil. invata'ma sa tin numaratoarea in maini, s'adun "strugure mustind a lapte dulce", "îngerul cu aripi de argint ", "chemare a inimii niciodată tristă ", rasete printre bilute frumos colorate insirate in "șaptesprezece ani–număr magic cred", din care sa scad "nici un soare nici o pasăre nici un prieten nici o fericire" doar asa raman un copil fara "povoara unei zile" invatam sa numaram impreuna cu tine. | |
| = o nouă zi și un început de vis | Maria Prochipiuc [17.Jun.05 10:41] |
| Victor – e greu uneori să numeri de unul singur, dacă vrei aici sunt frânturi dintr-un vis propus, și poate imagina în real, un vis ce poate deveni realitate, iar acea liniuță care desparte versurile ca o concluzie are o semnificație aparte, poate acolo e numărul magic, numărul care ne descrie fiecare zi trăită, mai mult sau mai puțin cu folos. Învățam! | |
| = Amintire | Posogan Horea [17.Jun.05 17:11] |
| Prima parte a poeziei ne introduce parca intr-un univers magic, pierdut pe culoarele amintirii. Metaforele concluzie de la sfarsitul versurilor au o forta sugestiva extraordinara. In schimb in partea a doua poezia trece intr-un registru grav, al uitarii, al grijilor, al haosului ce se numeste cotidian. Cu drag, Horea! | |
| = numărăm împreună | simionescu adriana-marilena [17.Jun.05 17:09] |
| Prima condiție a fericirii se află în noi înșine, mustește viața de atâtea nebănuite miresme în versul tău, încărcare intensă a imaginilor dincolo de magia cuvintelor, orice zi este o existență în miniatură căci tocmai în imperfecțiunea naturii umane rezidă perfecțiunea ei. sunt fericită pentru că mă simt bine în fiecare vers pentru că nu uit niciodată copilul din mine dar nici înțeleptul ce-ar vrea să se nască sunt fericită pentru că în fiecare zi am încărcătura mirării pentru că nu vreau să mai iau viața în tragic pentru că măștile oamenilor sunt joc vesel de carnaval pentru că iubesc dar am renunțat la toate atașamentele sunt fericită pentru că pot să mă bucur de fiecare dată când altcineva este cu mult mai fericit decât mine zmeu înălțat de hârtie avântând vesel spre cer Mulțumesc Maria, pentru poemul tău care a făcut ca aceste versuri să se nască în mine devenind într-o altă zi, poate, un alt fel de poveste, poezie reflectând trăirile anotimpurilor din noi. Frumos început de vară mi-ai oferit! Amadriada | |
| = ce faci? | Ion Diviza [17.Jun.05 17:34] |
| Eu nu prea cred în vise (poate doar în unele dintre cele mai poetice), însă tu le răstălmăcești atât de bine aici încât începi să mă convertești :) | |
| = strugure mustind a lapte dulce – adevăr și longevitate | Maria Prochipiuc [18.Jun.05 09:49] |
Horea – ai intuit correct, e un univers închipui și asta o spun cele două versuri de la început, ai intuit correct și despre concluzii e de fapt un fel de sexplicatie a visului, iar apoi visul se destramă și ajungem în cotidianul zilei așa cum bine ai intuit. Să știi că am dus lipsa palmelor aici :) Adriana-Marilena –asta mi-am dorit să se simtă mustul vieții acolo, că viața trebuie trăită așa cum este ea, și frumos spui tu că fiecare zi este o existență în miniatură. Mulțumesc pentru versurile dăruite și sigur că fiecare numărăm , zilele, nopțile și una și alta, uneori anii și câte nu mai avem… Ion - tu mă întrebi ce faaaaaac? Nici eu nu cred decât în adevăruri, dar de multe ori visele pot deveni realitate! Mă feresc de convertiri e periculos, nu știi? | |