| = :) | Loredana [11.Jul.05 23:06] |
| Eu ma tot gandesc ca seva cuvintelor este data si de fapte.........ehh, in orice caz...frumos, placut mult:) cu simpatie, Lory | |
| = Lory | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Seva cuvintelor este esenta a ceea ce le face sa fiinteze in noi, de la nasterea in gind la infaptuire. Mă bucură că ți-a plăcut, ai trecut dincolo de scoarță. Drag, Ela | |
| = copacul | Elia Ghinescu [11.Jul.05 23:45] |
| În antiteză strofele, dau de înțles că, deși putem fi miez al unui copac, nu putem fi niciodată sevă de cuvinte. Niciodata nu se poate exprima simțirea în litere. Poate de aceea scriem mereu, căutînd cuvinte, silabe, sentimente care să pară că nu au mai fost traite. Să pară o revelație. Înteleg foarte bine lucrul acesta, Ela, lecția aceasta îmi e aproape de suflet. Însă...căutăm copacul căruia să-i fim sevă... Drag, Elia | |
| = Elia | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Copacul cuvintelor noastre, unde la inceputurile sufletelor, cind seva ii era spiritul creator. Frumos ar fi sa ne amintim unde isi au radacinile zoate cuvintele noastre si sa resimtim traind in noi. Multumesc pentru ca te-ai lăsat lor. Drag, Ela | |
| = Frumos final pentru cei hrăniți cu scoarță de copac! | erika eugenia keller [02.Oct.05 19:06] |
| În poezia ta, sufletul și înțelepciunea dau seva cuvintelor, a unei rațiuni elevate scrise de o nobilă inimă. "ce triști suntem și goi fără scoarța vitală a copacilor născători dintre noi " Frumos final pentru cei hrăniți cu scoarță de copac! | |
| = miezul cuvintelor, inima copacilor | Bogdan Groza [12.Jul.05 08:43] |
| Un text in care se ascund multe nostalgii. De multe ori am cautat si eu inima cuvintelor, nu doar scoarta lor, de prea putine ori am reusit sa simt ca inima lor pulsa in mine dand nastere la alte cuvinte, noi, pure, cuvinte care nu s-au mai rostit niciodata. Ce e aceasta scoarta a cuvintelor? e doar o aliniere inteligibila a unor litere care sa formeze un cuvant. Si de asta tu spui, cu perfecta dreptate " ne amăgim că le simțim seva/le adunăm coroanele în iluzii /le pipăim în pântec rădăcinile..." Cu atat mai meritoriu este efortul celui care citeste printre randuri, celui care gaseste seva cuvintelor si le da noi intelesuri, noi sensuri, noi utilitati. Strofa a doua e o etapa superioara a evolutiei. Acum nu mai scrijelim in scoarta cuvintelor ci in cea a copacilor. Or, copacii, prin prelucrare, da hartia, pe care se poate scrie cuvinte, da lemnul, pe care se poate sculpta ori incrusta, de asemenea, cuvinte. Copacul, este, practic, seva cuvintelor, inima lor. Iar faptul ca si pe scoarta copacilor scrijelim la intamplare inimioare ori cuvinte, tine tot de superficialitatea de a simti trairea si simtirea launtrica a unui copac. De aceea spui tu, la sfarsitul poemului tau, ca suntem tristi si goi fara scoarta vitala a copacilor nascatori dintre noi. In momentul in care esenta vitala a copacilor existenti in noi o simtim, se va produce o regenerare a eului nostru launtric si astfel vom putea cunoaste limbajul inefabil al naturii. Numai printr-o xilogeneza omul se impaca definitiv cu suflul universal, cu natura, si atunci in loc de tristi si goi vom fi veseli si incarcati pana la refuz de iubire si de intelepciune. | |
| = Erika, Bogdan | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Frumos ai simtit cuvintele mele inradacinate in spiritul timpului, noi oamenii culegindu-le ca pe roade in panerul vietii noastre. Multumesc mult. Bogdan, tu iei din cuvinte suflul, il simti, il lasi sa reverbereze in tine, auzi radacinile, cauti fosnetul lui, din oameni, inspre alti aomeni, culegi fiecare inteles ca pe fructele paradisului si metamorfozezi fiecare sunet ascultind dincolo de scoarta fiecarui timp al cuvintelor. Multumesc pentru aceasta fina interpretare si rezonanta cu simplele mele cuvinte. Drag voua, Ela | |
| = scoarță | Miruna Dima [12.Jul.05 10:11] |
| O poezie... personală. Pentru că eu o văd ca poezie. Și am să folosesc un singur argument: citită cu voce tare are ritm, suflu, sonanță. Încercăm să acultăm cuvintele răsărite în noi, încercăm să le aducem în astă lume, dar mereu le trădăm, mereu atingem doar scoarța... | |
| = Miruna | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Multe din poeziile mele vor fi la personale. Alegerea imi apartine, fiindca simt ca au uneori cuvintele nuante de trairi sau de viata a oamenilor intilniti. Si de aceea este onest asa. Si mai sunt si alte motive, cu radacini mai adinci, in taceri. De multe ori atingem doar scoarta, da... Multam ca ai inteles regretul ascuns in aceste versuri. Drag, Ela | |
| = cuvant | Bianca Iulia Goean [12.Jul.05 11:57] |
| Ela, oamenii se apropie de creatie prin cuvant, "dam nume" celor create de Dumnezeu, este o imensa responsabilitate, iar noi mult prea adesea nu ne invrednicim... ramanem la suprafata sensurilor, ba chiar... dar tu stii, ai trecut prin povestea mea de cuvinte, ce nou as putea eu sa-ti mai spun... Intr-adevar, poezia se adanceste prin final, "copacii nascatori dintre noi"... extraordinar, Ela. | |
| = Dalba | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ceva nou cu fiece inviere a cuvintelor, ceva inedit cu fiece traire aparte a inlantuirii lor de sensuri, asta imi poti aduce tu, la umbra povestilor tale si astfel lumina creatiei se facu rod. Multumesc pentru cum ai trait finalul poemului. Drag, Ela | |
| = suflet crestat de cuvant | Marinescu Victor [12.Jul.05 14:44] |
| cu razuri din cuvinte cioplim suflete pana la ultimul oftat durere scrijelim la întâmplare crezând că poate așa le pipăim în pântec rădăcinile fără scoarța vitală a copacilor născători dintre noi uscati de sufelte ciopartite pana la ultimul oftat ce triști suntem și goi am incercat sa gasesc cuvantul ascuns | |
| = nascut in deriva | Lucian Preda [12.Jul.05 16:39] |
| "Sa renastem din scoarta proprie si sa domnim peste pacea intregului neam" Am levitat si eu asupra textului tau. doi | |
| = Victor, Lucian | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Victor, atit de mult imi plac imbinarile de cuvinte intre doi oameni, un dialog al spiritelor in acord, ca atunci cind este cintata la patru maini o partitura. Multam ca te poti acorda simplu, fara stradanii cuvintelor mele. Lucian, in levitatia ta uite cum te-au cules versurile asternindu-te in pacea cuvintelor. Frumos ai adaugit cele doua frinturi de poem. te mai astept. Multumesc voua, Ela | |
| = dedicatie | marlena braester [12.Jul.05 17:55] |
| uneori poeziile comunica intre ele, in timp si spatiu: iata, iti dedic aici cateva randuri dintr-o poezie a mea mai veche, publicata in Franta (in volumul Oublier en avant): "...sèves et laves qui avancent mesurant l'intensité du silence et leur avenir mémoire au futur se précipiter dans le courants au-dessous des sèves et laves" | |
| = Marlena | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Recunoastinta mea simpla pentru asemenea bucurie a poemelor ce rezoneaza, legate parca de fire invizibile, ca si sufletele. Mi-ar placea sa pot privi cartea ta pe indelete si daca soarta fi-va prielnica, intimpla-se asemenea intilniri. Intensitatea tacerii, aproape de Jumiege, o abatie in care nimic nu poate cinta mai inalt. Multumesc mult pentru deosebita ta trecere prin seva cuvintelor nerostite. Drag, Ela | |