| = >IQ | iulian cimpoeșu [21.Jul.05 01:11] |
| mărtursesc, cu sinceritate, că dacă n-ai fi avut vreun șarm în a-ți atrage victimile/cititorii, nu știu dacă te-aș fi citit. ... și, dacă te-am văzut tăind în carne vie, autorotunjindu-te în atoatesatisfăcător(ule), deși, ispita spune, dacă te-ai fi respectat (măcar tu!!!), biografia nu te-ar fi ascuns, ci ni te-ar fi dăruit. cred că, dincolo de ceea ce scrii, intrând într-o comunitate, trebuie nu numai să o respecți, ci și să aduci argumentele încrecării de a o defăima. iulian ps: știu că sunt mulți autori care-și dublează/triplează ramurile pe agonia... deocamdată te comporți cel puțin ca o dublură. mai vorbim. despre scrieri... | |
| = castig sau nu pariul? | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Acelasi lucru i l-am spus si eu in alt comentariu. Aici voi adauga atat.... un stil foarte interesant...o combinatie intre cyber-ul lui Gibson si lacatele carnivore ale lui Brussolo. M-a arunca la un pariu ca scrii S.F Ce este frumos este frumos | |
| = reflectarea și schimbarea | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Mihai, eu intru dor tiptil să îți arată - cum fac și cu mine, și cu alții - mici greșeli (tocmai fiindcă văd că ești un om exigent și corijibil): 1. de typpo: a 2-a strofă - începatorului 2: de sintagme: "chiar când" din ultima strofă 3: stil: forțezi suprarealismul și lași loc la prea mult crud (nu în sens de necopt) - uite prima strofă aproape toată are astfel de mesaje (alegerea ta, desigur, tu ești cel ce vrea să le evacueze, să transmită, să se elibereze): "sinucigașii se tăvălesc în praful alb al uitării se sparg conducte cu disperare naufragiază pe buza paharului jumate golit trenul intră în gara de vineri leviatan scrâșnind înfometat în fața porției de navetiști miros acru iluzii trezite câini gălbejiți" În celelalte să zicem că ești mai mult aluziv decât expresiv în aceeași oglindă a idelilor, și totuși... Tare cred că merită să lași din tine poezia pe hârtie și în alte dimensiuni lirice. O părere simplă. Ela | |
| + iluzii trezite | Florina Daniela Bordieanu [21.Jul.05 09:13] |
| exceptand faza cu sinucigasii (nitel cam patetica si oarecum predictibila fata de restul textului), poemul e "rotund",lectura a curs (era sa scriu ca l-am citit cu placere, dar as fi fost ipocrita, l-am citit cu un soi de "patima" logica, rationala :), asa ca m-am straduit sa gasesc un inlocuitor la clasica expresie cu placutul). e un vers viguros si care vrea sa comunice informatii despre o stare de lancezeala acra a "iluziilor trezite". si chiar a depasit faza de intentie. din punctul meu de vedere a comunicat, cata vreme eu, cititor, am auzit cuvintele. ce mi-a mai placut? partea asta, chiar mult: "în vinerea uitării descifrez și eu cu ochii începatorului o partitură care nu mi-a fost destinată". P.S.habar nu am cine esti si daca ai mai fost au ba pe aici. am lipsit o vremne si doar am citit poezia. poti fi si dusmanul sau prietenul meu, nu-mi pasa. am citit un text care in dimineata asta mi s-a potrivit ca o manusa. desi e luni, nu vineri. si-atat. cu bine, dana | |
| = o.t. - Daniela Bordeianu :) | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "desi e luni, nu vineri. si-atat." Dana, azi este joi, nici luni cum ai scris, nici vineri ca în poezie... (Și, da, ai simțit bine, patima la acest autor e rațională.) | |
| = sorry | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| sorry pt bolduire neinchisa, rog pe cineva sa poata inchida, mie nu mi-a reusit ela | |
| = daniela, sorry ca m-ai citit ad litteram. | Florina Daniela Bordieanu [21.Jul.05 09:44] |
| Daniela, daca asa am scris, atunci asa e pentru mine AZI: E LUNI. Tot asa cum pentru autor, cand a postat textul, nu a fost vineri. sorry, nu voiam sa fiu citita ad litteram. | |
| = o.t. Dana | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| ad ars poetica stiu :) doar ti-am dat binețe... într-un fel, pentru mine este mereu joi.. :) drag | |
| = chiar off topic. need help de la un editor. multumesc | Florina Daniela Bordieanu [21.Jul.05 10:04] |
mai daniela, mai. Aici e un spatiu pentru comentarii la text. Nu la comentariu la comentariu la comentariu. Esti un membrui suficient de vechi ca sa stii asta. Ce-o sa creada nou venitul Vogoride? Ca suntem niste babe la podet, mancand seminte in zi de sarbatoare? Te rog mult, opreste-te. si, daniela, fara a avea nimic personal cu nimeni pe aici, multumesc anticipat, Dana | |
| + Vinerea uitarii | Geta Adam [21.Jul.05 12:53] |
| Poemele tale sunt partial triste, partial ironice, parca ai vrea sa scoti in evidenta toata obscuritatea si toate erorile care te-au inlantuit in ultima vreme. Scrisul e sigur, mana nu tremura. Imaginile se insira frumos, se completeaza. Ma bucur, deci, ca te-am vazut:-) Bun venit! | |
| = multumiri | Mihai Vogoride [21.Jul.05 13:06] |
| Multumesc pentru aprecieri Florina si Geta. Ce sa spun ? Ma simt coplesit si ma bucur ca am intrat in comunitatea www.poezie.ro. | |
| = "Obosit" | Negru Vladimir [21.Jul.05 14:05] |
| Mihai imi asum riscul ca acest comentariu sa fie interpretat gresit de tine sau de altii in sensul ca s-ar vrea un soi de replica la cuvintele lasate in pagina mea... departe de mine acest gand.... de fapt am citit ceea ce ai postat si am ales totusi acest poem pentru ca este intr-adevar varful a ceea ce ne-ai aratat pana acum. La o prima citire titlul ar fi o posibila cheie de interpretare, in sensul ca ai vrut sa te proiectezi in lume pentru a te putea privi/intelege... un gest cat se poate de nobil; cam asta facem de obicei si atunci cand postam poeziile si asteptam reactii... situarea exacta in ziua de vineri a starii pe care o vrei transmisa si "invocarea" lui Dumnezeu ma duce cu gandul la vinerea patimilor; probabil nu ai vrut sa faci recurs la perspectiva pagana a unei vineri ca zi a Venerei. "Atipirea" lui Dumnezeu o pot intelege ca retragere din lume, dar imaginea nu-mi place deloc... ce este Dumnezeu atipit? Este Strainul caruia nu-i mai pasa de creatie? Este Iisus care-si da duhul in mainile Tatalui? Urmatoarele versuri... "sinucigașii se tăvălesc în praful alb al uitării se sparg conducte cu disperare" desi vor sa redea o perspectiva apocaliptica si poate reusesc intr-o anumita masura, sunt golite de continut, nu au forta necesara pentru a sustine o astfel de imagine. "miros acru", "buza paharului", "caini galbejiti" etc sunt formulari deja "abuzate" poetic si nu mai trezesc nici o emotie. Scindarea pe care mizeaza poemul intre subiect si obiect, expresie a mintii care percepe realul capata contururi banale in masura in care "taietura" de referinta este una prea exacta, chirurgicala, masura ce nu face casa buna cu starea creaturala a omului marcat de imperfectiune. Partii acesteia ii pot intelege sensul ("textul acesta e obscur și conține erori suprapuneri confuzii ai să-mi spui"), fiecare dintre noi simtim nevoia de a ne inventa o prezenta similara, in cazul acesta umana, dar asta nu salveaza nimic din facilul raportarii si scade gradul de tragic pe care l-ai vrut probabil sugerat. In loc de "jumate" as fi utilizat totusi "jumatate" desi ambele forme sunt admise... parca e mai rotunda exprimarea in a doua ipostaza. Formularea "chiar când" suna aiurea... incearca sa iti citesti cu voce tare poemele, uneori e chiar instructiv. Finalul e bun, determina intr-un mod pragmatic mutatia profunda care marcheaza fiinta umana dupa aceasta mahapralaya cotidiana, ii ascute simturile ramase valide si, cel mai important, ii ofera altele noi. Mai remarc drept fragmente ale unei posibile poezii: "trenul intră în gara de vineri leviatan scrâșnind înfometat în fața porției de navetiști" "nimic un orizont scindat un accident o neregularitate o groapă comună un bazin de formol" Totusi cu referire la ultimul fragment citat ma cam impiedic de "nimicul" acela care sta ca un purice in fruntea saracului si dat fiind faptul ca am un respect aparte pentru acest concept ce nu suporta determinatii. nu prea vad sensul sa-l utilizezi aici. Suparatoare si frecventa folosire in acelasi fragment a lui "un" si "o". Desi colegii mei au fost generosi in a remarca acest text, raman la parerea ca el mai trebuie lucrat, pe aceeasi schema ideatica si poate ar trebui pus mai mult accent pe procesul transformarii/reactiei omului intr-o situatie care-i excede experienta decat pe "produsul final". Cu respect, Vladimir | |
| = clipa de atipeala divina | Bogdan Groza [21.Jul.05 14:17] |
| da, ai scris bine ca "după amiaza Dumnezeu ațipește pe când" deoarece in orele amiezii Dumnezeu doarme putin, si tot universul lucreaza fara el pentru o clipa. poate ca abia atunci si sinucigasii se pot tavali in praful alb al uitarii fara sa dea la nimeni socoteala. Apoi descrii evenimentele in acele nanosecunde cand Dumnezeu atipeste : "se sparg conducte cu disperare", sunt naufragii, trenuri intra in gara scrasnind etc etc. Un text cu multe simboluri, bine construit. | |
| = adancime a perspectivei | marlena braester [02.Oct.05 19:06] |
| Ca prima reactie - am senzatia ca oglinda in care te privesti e propriul tau text care invita insinuant la confuzie, la distorsionare. De fapt, si formal, si in inlantuirea sensurilor, ai construit ideea de oglindire insasi (ma refer la simetria formala a versurilor: primul vers constituit dintr-un singur cuvant, urmat de cateva versuri lungi, structura ce se repeta si creeaza si o imagine vizuala care persista). De fapt e mai mult de o dedublare a privirii - te privesti scriind textul, dar te vezi si ca obiect al privirii altora. Efect de adancime a perspectivei. | |
| = frumos | diana geacăr [02.Oct.05 19:06] |
| senzatie de plutire inafara corpului...finalul e deschis, starea de semitrezie nu s-a imprastiat....clipa sinucigasului devenita eternitate (in absenta lui dumnezeu). de cate ori citesc poemul gasesc si mai multe semnificatii. frumos....nu pot sa fiu fata rea, oricat as cauta :) numai bine | |
| = uite dublura, nu e dublura! | liviu dascalu [25.Jul.05 13:06] |
| Cica ai fi dublura mea. Primul comentariu pe care ti l-am citit a fost cel de aici, in care spuneai ca esti mandru de a fi parte din comunitatea poezie.ro, si am inceput sa am mari nedumeriri: cum poate fi confundat cu mine? Dar celelalte comentarii sunt ok. In fine, poate mai povestim pe messenger (e la moda printre poezisti sa faca schimb de id, asa ca...). | |
| = ecce dublura | Andu Moldovean [26.Jul.05 00:54] |
| Asemanari cu Magister nu-s la acest personaj, cine sa fi nascocit asemenea grozavie? Intai ca Liviu are prostul obicei sa scrie poezie (chiar daca nu intotdeauna) dar aici nu gasesc asa ceva, desi mi-am pus ochelarii de vedere, parol. Vinerea se repeta de "once too many times" pana reuseste (ceea ce nu e usor) sa se auto-mutileze. Singurul fapt pozitiv pe care il identific este ca Liviu Dascalu se simte oarecum atras de acest text (sau de autor, Doamne feri!), este o palpaire slaba dar e mai mult decat nimic. O fi stiind el ceva. De pe messenger, desigur, ca tot e la moda printre poezisti. Bobadil. | |