| = sola singura | Cîrjan Cristian Dragoș [28.Jul.05 00:06] |
| I. Prima strofa denota... da impresia unei singurtati crunte... cred din cauza neglijentei si nepasarii...? II. Strofa a doua, ma chinui sa o inteleg... un fel de continuitate ce se deruleaza intr-un cerc temporal... mereu aceeasi stare alaturata unei tendinte de inapoi. III. Magazinul de antichitati de care spui tu capata o forma sufleteasca, o forma ce acapareaza trairile altora (reprezentate prin zestre); si mai mult... nu e niciodata capabil de nepasare. IV. Scena a vietii... acel "ele" se refera trairi, cred... "ce neglijentă deșir acum / singurele perle rămase în noapte" Imi sugereaza un fel de parcurgere alandala printre scanteile arzatoare (provenite din Iad :P) ale trairilor Ultimile doua versuletze sunt destul de greu de comentat... sunt doar implicite :P O privire de ansamblu... oare cand reusesti sa ajungi atat de singur... oare putem? Ne citim (cu cel mai mare interes). Cuvinte de lauda, ca intotdeuna :P. Drag, Dor | |
| = la lumina lumânării | Madalina Maroga [28.Jul.05 00:20] |
| Dora, Nu știu din ce motiv am impresia că această poezie a fost scrisă la lumina lumânării, așa pare, într-o liniște deplină, unde exact ca un simplu spectator al unei scenete dintr-o altă viață, developezi imagini trăite și simțite cumva dincolo de orice închipuire. Sempre, așa ai intitulat poemul tău de azi, adică, mereu, ca o mărturisire a unui lucru pe depin cunoscut. Ca în mai toate fanteziile tale, fac aici referire și la poezia cu același nume, Fantezie, găsesc, deși nu prea ușor semnificația titlului printre rânduri. Deci, este o fantezie, la fel ca cealaltă căreia nu-i mai lipsește practic nimic doar oglindirea realității care este mult mai departe decât aceste trăiri. Este o căutare a unui decor, așa cum spui încă din primul vers, căutare izvorând dintr-o nepăsare forțată, impusă chiar, în care nu mai încape decât o singură neglijență, aceea a deconectării temporare de la celelalte preocupări și gânduri care te surprind în această stare. Desprinzi singurătatea precum un copil în fața primei lui năzbâtii, cu teamă pentru a nu te răni ea, o zgârii, ba chiar o rupi de tine. Un vis care mereu se repetă, revine, o cetate zidită, asemenei vechilor carcere în care erau aruncați și cei care nu ar fi trebuit să se afle acolo. Pare de altfel și o cochilie de melc, un fel de cetate a apărarii, în care mă întorc un pas înainte mereu înapoi . Această trecere are un fond muzical, o altă cutie fără balerină, diferită de cea pe care o aveai probabil într-un alt vis. În decorul acesta intervin, deși sunt mereu acolo și alte personaje antiques și princesse , sunt ca o zestre insuportabilă din cauza cărora ai impresia că nu mai ai loc pentru ultima nepăsare. O stare de indiferență, ca ultima liniște dorită în momentele de maximă tăcere. Ultima strofă dezleagă misterul acestei stări de nepăsare, vine ca o undă de șoc, pentru că în minte există mereu o altă scenă disponibilă, ca un colac de salvare mereu | |
| = revin | Madalina Maroga [28.Jul.05 00:22] |
| revin... Ultima strofă dezleagă misterul acestei stări de nepăsare, vine ca o undă de șoc, pentru că în minte există mereu o altă scenă disponibilă, ca un colac de salvare mereu | |
| = tag si continuarea | Madalina Maroga [28.Jul.05 00:26] |
| Ultima strofă dezleagă misterul acestei stări de nepăsare, vine ca o undă de șoc, pentru că în minte există mereu o altă scenă disponibilă, ca un colac de salvare mereu să facă miracole. Nu pentru mult timp, pentru că în final, se deșiră ultimele perle, la fel ca ultimele gânduri, ultimele cuvinte, dar sempre sola - sempre, mereu singură în decorul prea trist al singurătății ca o cetate a sufletului, în preajma unui vis . Madim | |
| = nopți pustii | Monica Mihaela Pop [28.Jul.05 08:31] |
Am regăsit aici o stare cunoscută mie, de atâtea ori deșirând și eu stele de pe cerul nopților fără somn. Amintirile te cotropesc în astfel de seri, revin cu insistența unor obsesii și mușcă mâna care le alungă. Cu drag, Monica! | |
| = Dor, Madim | Dora Violet [28.Jul.05 08:33] |
| Dor, ai luat fiecare strofa, ele toate se interfereaza si intorc una spre cealalta, singurattaea in felurite aparitii, iar ceea ce nepasarea ar fi, ar necesita un alt decor. Iar ceea ce este o ultima neglijenta face ca desirarea trairilor din boutique-ul de antichitati al sufletului sa lase loc aceleiasi sau altei singuratati. Intrebarea ta> depinde cum simti singuratatea, fiindca aici, asa cum este in versuri, nu este loc nici macar de ea, mereu antques, mereu ceilalti ocupa spatiile. :) Multumesc mult pentru felul in care te-ai asezat pe canapeua roasa a poeziei mele. Madim, e un talent anume sa poti lua un poem si sa il simti in tine, sa te lasi in cuvintul celui ce l-aa scris, sa iei sensurile adinc, sa poti imbina si explora trairile, sa poti descilci fire si sa redai in alte cuvinte ideile, imaginile, simtirile autorului. Felicitari pentru acest comentariu in 3 timpi, cred ca aici au fost perturbari de trimitere. Sempre este scris nici macar la lumina luminarii, in si mai intuneric. Intre un vis care mereu se repeta si singuratatea din el, intre mereu alt decor caci fiece om care imi relateaza propria istorie, vine cu al sau magazin de antichitati si ramine in mine, pina cind se inmterfereaza, se suprapun vieti interioare, intre cutia muyicala fara balerina si unica scena in care se mai poate dansa, exista o singura legatura:cetatea. Iar firul care din utlima neglijenta se desira ajungind la aceeasi singuratate, sau alta, este un alt fir de la o alta poveste. Frumos mi-ai descifrat fiecare cuvint, esti unul din talmacii mei. Uneori las poate "neglijent" les antiques in vitrina. Drag, D | |
| = Dor, Madim | Dora Violet [28.Jul.05 08:33] |
| Dor, ai luat fiecare strofa, ele toate se interfereaza si intorc una spre cealalta, singurattaea in felurite aparitii, iar ceea ce nepasarea ar fi, ar necesita un alt decor. Iar ceea ce este o ultima neglijenta face ca desirarea trairilor din boutique-ul de antichitati al sufletului sa lase loc aceleiasi sau altei singuratati. Intrebarea ta> depinde cum simti singuratatea, fiindca aici, asa cum este in versuri, nu este loc nici macar de ea, mereu antques, mereu ceilalti ocupa spatiile. :) Multumesc mult pentru felul in care te-ai asezat pe canapeua roasa a poeziei mele. Madim, e un talent anume sa poti lua un poem si sa il simti in tine, sa te lasi in cuvintul celui ce l-aa scris, sa iei sensurile adinc, sa poti imbina si explora trairile, sa poti descilci fire si sa redai in alte cuvinte ideile, imaginile, simtirile autorului. Felicitari pentru acest comentariu in 3 timpi, cred ca aici au fost perturbari de trimitere. Sempre este scris nici macar la lumina luminarii, in si mai intuneric. Intre un vis care mereu se repeta si singuratatea din el, intre mereu alt decor caci fiece om care imi relateaza propria istorie, vine cu al sau magazin de antichitati si ramine in mine, pina cind se inmterfereaza, se suprapun vieti interioare, intre cutia muyicala fara balerina si unica scena in care se mai poate dansa, exista o singura legatura:cetatea. Iar firul care din utlima neglijenta se desira ajungind la aceeasi singuratate, sau alta, este un alt fir de la o alta poveste. Frumos mi-ai descifrat fiecare cuvint, esti unul din talmacii mei. Uneori las poate "neglijent" les antiques in vitrina. Drag, D | |
| = Trandafiras | Dora Violet [28.Jul.05 08:47] |
| Trandafiras este aici un fior fara de care in magazinul meu de antichitati de la intrarea in cetate nu s-ar putea trai. Fara ele, amintirile noastre toate, nu am mai fi. Unele singuratati sunt vii, altele nu. Pustiul, nu. Doar uneori prea plin. Sau prea departe. Sau alt decor. Privind in tine, descoperi alte nuante. Ca si trandafirii. Multam pentru empatie, te astept cu drag cind simti ca poti lasa un semn. Drag, D | |
| = . | Claudiu Banu [02.Oct.05 19:06] |
| Dora, textul tau e legat de diana navarro - sola? Madim, inchide tag-ul de 2 (doua)ori... Capisici? :) | |
| = Claudiu | Dora Violet [28.Jul.05 09:43] |
| Nu, nici nu cunosc. E legat de ceea ce am scris mai sus in comentarii, si de inca ceva ce transpare din versuri. Dar trimiterea ta ma intereseaza acum, sa vad ce si cum se poate intersecta. Multumesc pentru cuvinte. Drag, D | |
| + taine, revelari, "sempre" | Daniel Bratu [28.Jul.05 15:26] |
| strofele sunt cutii muzicale, in care sunetul isi masoara amplitudinea cu metrul antic, obsesiv secolele se strecoara si se topesc printre ferestrele singuratati dublate, oglinzi cu "aramuri" amprente, cuvintele se infasoara dansand pe firul de lumina, cutii muzicale, da, cetati in care starile se inchid si ingheata, ca o spirala de imagini, unele din altele curgatoare candva, cutii in cutii, ca daruri ale nuntirii cu singuratatea, "sempre" e condensare de memorii si analiza, bol zvarlit, cochiliile, coaja de perle, iar noaptea, ca dubla frontiera dar si revelare simplu, dar in adanc, tulburator | |
| = caut în jur alt decor pentru nepăsările mele | Corneliu Traian Atanasiu [28.Jul.05 15:52] |
| Poate nu cauți doar alt decor. Poate cauți dincolo de măștile prea vetuste cu care te-ai confundat atîta vreme: insuportabilă zestre a altora duc în mine și nu mai am loc pentru ultima nepăsare Altă scenă, alt scenariu... Vreo schimbare de zodie? Poate se coace ceva în cenușa nepăsării!? | |
| = Dedal | Dora Violet [28.Jul.05 20:19] |
| Cutii muzicale, cintec ce abia se aude, in adinc tulburator de vis, relitate si amintire, de timpuri si chipuir, mereu acelasi decor, nimci nu este aici neglijent sau nepasare, de aceea pentru ele, acetsea, caut alt decor. Insa uneori diminetile imi ingheata la intre-ferestre, caci dinoclo de ce mi se rosteste, unii ochi privesc in alta parte. Si imi ascund. Si atunci siragul de perle se rupe iarasi. Mereu exista un spatiu unde nu este loc de mine. Alt decor in acre cineva paseste cu neglijenta. Sempre. Multumesc, aceasta steluta va ramine mereu aici, nu? Drag, D | |
| = Corneliu | Dora Violet [29.Jul.05 00:10] |
| Se cauta intai dupa primele o mie de straturi, apoi dupa urmatoarele masti, apoi dupa multe alte prafuiri de ani si ani. Si ce gasim poate nici celalalt nu stie, nu constientizeaza ca poarta in el. Antichitatile. Alta scena mereu. Nu stiu daca sa ma las in yodii, eu sunt din cealalta perspectiva, atfel de privire, stii bine. :) Mă bucură întâlnirea pe această scenă, acolo unde cuvintele au duh. Pe curând, D | |