| = marea liniște a cuvintelor nerostite | Madalina Maroga [13.Aug.05 18:27] |
| Dragoș, Am poposit și eu la această masă a tăcerii, mi-am luat toate visele într-un plic și am început să pun timbre, cu mâinile deschise trimiteam la rând fiecărei adieri de gând câte o iluzie... Mi-a plăcut în mod deosebit această strofă - În linistea de mormânt dintre noi, timpul a devenit subit a treia persoană la masa rotundă a tăcerii... Ne luptăm în tăcere căci săbiile ni le-am rupt amândoi demult, cănd am ucis fărâmele de cuvinte și furiile coborâte cascade! Tăcerea ta are un alt fel de liniște, un mormânt al gândurilor dintre două ființe strâs legate prin vise, timpul își face loc, o a treia persoană la masa rotundă. Masa aceasta pare să se învărtească, ca un ceas pe limbile căruia stă scris iubire. Mai rămân... Doi pioni în liniștea neschimbată a unui univers pe care nimeni dintre cei vii, cu adevarăt, nu știu să-l asculte... Am știut să ascult, am luat loc pe scaun, am privit înainte spre marea liniște a cuvintelor nerostite... Cu drag, Madim | |
| = ușa deschisă | Madalina Maroga [13.Aug.05 18:28] |
| ...din nou am uitat deschisă ușa tăcerii, să nu fac prea mult zgomot, o inchid... Madim | |
| = ......... | Ionescu Dragoș Alexandru [13.Aug.05 18:34] |
| ma las mai departe prada tacerii... linistea dintre stresinile de piatra... linistea dintre cuvintele atat de nespuse... am sa perturb tacerea cu un sincer, multumesc, ca apoi sa ma intorc in tacere la aceasta masa infernala... Drag, Dor | |
| = Glasul Tacerii deschis la masa rotunda | Dinis Adrian [13.Aug.05 23:04] |
| Un poem tacerii si iubirii care iti induce o stare de amorteala simtind melancolie, dor si regret dupa timpul pierdut, dupa tacerile irosite. Este o tacere nelinistitoare caci pastreaza raspunsul iubitei in mister, raspuns care poate ar conta. Timpul este al treilea reprezentant al mesei rotunde a tacerii... Frumoasa ideea. Finalul ne prezinta o tacere neauzita de creaturile vii. Poezie scrisa in vers liber care trebuie citita cu atentie si cate as mai spune, dar as scrie prea mult. ,, Poetul aude Glasul Tacerii/ inalta valurile marii/ coboara cerul" In nota cu poemul am sa raspund prin tacere. | |
| = ....................... | Ionescu Dragoș Alexandru [13.Aug.05 23:40] |
| dorul si durerea tacerii... iz de moarte... duere si iar tacere... cotinuu sa raspund prin tacere... Multumesc Adrian, Drag, Dor | |
| = două lumânări reci | Mușat Dana [15.Aug.05 17:57] |
| Dragos, mie nici nu trebuie sa-mi raspunzi, iti respect tacerea...e superba. tocmai am citit un text de care am ramas atinsa, daca pot sa zic asa, venind aici m-a coplesit tacerea ta, care mi se pare perfecta. "Îți simt mâiniile înfipte în gâtul meu, cu dorința nestăpânită de a strânge - te las; Te las căci nu am putut lupta niciodată, Dar tu în schimb te arunci la gura mea spre sărutul otrăvitor - ni-l dăm unul altuia cu foame, ca apoi să reluăm masa tăcerii...". Se observa dorinta nestapanita de dragoste, o sensibilitate ce trece de orice frontiera a gandului sau a ratiunii. mi-a placut mult, asa ca o sa "fur" poezia asta si, ca si alte frumoase texte, o inchid in cutiuta mea neagra cu valori si spun ca e a mea. drag de tine, dana | |
| = Nu aștept... un răspuns... nu are să vină niciodată... | Ionescu Dragoș Alexandru [15.Aug.05 20:21] |
| Dulce Danuca, ma bucur ca ai inteles povestea mea... ma bucur ca ai inteles dragostea bebuna ce se ascunde dupa randurile acestea... pentru tine... macar un cuvant, oricand :P Drag, Dor | |
| = să reluăm masa tăcerii | Elia Ghinescu [15.Aug.05 21:10] |
| Doru, găsesc aici una dintre cele mai bune poeme ale tale. Are mișcare, are imaginație, are nerv, are .. de toate. Am remarcat lipsa vorbelor - "Niciodată vocea... vocea a rămas undeva în fundal" - aici mi se pare mie a fi esența poeziei tale. Pornind de la titlu, aici, în versul citat mai sus, stă deznodămintul. Frumos... | |