| = Lacul oglindeste cerul lui Narcis inotand | Dinis Adrian [14.Aug.05 19:26] |
| Versurile remarcabile ,, colorând un infirm/ și-a îngropat brațele pe pânza veșnic albă" completeaza poezia, fiind partea lipsa din puzzle-ul mesajului, retusul angelic al culorilor care-ti zugravesc tabloul. Pamantul isi vrea portretul terminat in oglinda cerului, deocamdata avand doar o schita si isi ingroapa mortii. Asta numesc eu transpunerea evidentului prin legare de poetic. Poemul isi urmareste starea din final, pe care parca doar o pregateste. Ultimul vers, omonim titlului, ,, în oglinda cerului rătăcește un infirm" pune in lumina binecuvantarea si blestemul infirmului. Utilizarea nonsensului un infirm fara brate cu dorința de a îmbrățișa viața, pictandu-si panza vesnic alba aduce farmec poeziei. Aceasta duce la interpretari nespus de poetice- incercare de-a incerca, talent in ciuda handicapului si cate si mai cate. Citit si placut. | |
| = Adrian, | Marinescu Victor [02.Oct.05 19:06] |
| multumesc mult pentru comentariul facut. ai calcat cu atentie printre versuri pentru a decupa imaginea lasata de mine. am fost inteles si am reusit sa transmit o stare pe care am incercat-o, iar asta-mi aduce multa bucurie. multumesc de trecere. Victor | |
| = pictorului | haloiu roxana [15.Aug.05 16:11] |
| incepand de la titlu,superb,nu prea ma cred in stare sa fac un comentariu,multe simboluri,expresii mai mult decat sugestive:"tabloul a lasat culori ude pe degetele viitorului neinteles"...imi vei mai gasii franturi de fraze pe la subsol... | |
| = despre un tablou ce-și vrea pictorul înapoi | Elia Ghinescu [15.Aug.05 21:21] |
| Poezia ta m-a duc cu gîndul la o lume înghețată, privită invers, de pe cer. "m-am trezit pictor fără șevalet ținând pe genunchi pământ" - aici mi se pare trezirea la realitate. Chiar cu pămînt pe genunchi, pămînt rămas în urma rugilor îngenuncheate.Ca atunci cînd...oricît ai încerca să redai pe pînză (pe pagina albă, în cîntec, în sculptură) trăirea, ea rămîne îngropată in albul de inceput. | |
| = zborul omului tinand pe genunchi pamant! | carmen mihaela visalon [15.Aug.05 21:49] |
| Las un semn de carte pe cerul plin de pamant lichefiat- foc! P.S: de ce oare imi amintesc de mersul pe apa, dar si de un celebru personaj ce a spus: "daca nu au paine sa manance cozonaci!". | |
| = va multumesc | Marinescu Victor [17.Aug.05 10:37] |
Roxana, ma bucur ca ti-a placut poezia si te mai astept, chiar daca comentariul tau nu-mi va fi pe plac. :) Elia, bucuros de vizita. esti binevenita oricand si te rog sa ma scuturi atunci cand plutesc in directii gresite. azi am reusit sa te trezesc la realitate, poate maine ma trezesti tu. cineva sa fure trairea pe care culoarea a ingropat-o in albul de inceput. am nevoie de ea. cred ca tu ai putea. ai trecut frumos printre versuri. multumesc Mihaela, ti-am gasit semnul si am sa-l pastrez. poate vei mai lasa un altul pentru o mica colectie. :) te mai astept cu briose :) | |