| = ”Sunt cutărică!”...Ești pe dracu’! Nu ești nimic, ai înțeles? | Anda Andrieș [16.Aug.05 11:31] |
| Sã-ți spun cã nu-mi amintesc dacã am respirat sau nu citindu-ți "povestea generalului"?! Nu-ți spun!:) Cred cã acesta este unul dintre cele mai bune texte ale tale, cu o subtilitate a mesajului greu de combãtut (mult adevãr grăit-ai!) si cu o creionare a personajului principal de invidiat. Pentru un moment am avut impresia cã-l văd pe acest erou "responsabil" si (nu stiu de ce) m-am rătãcit o dată cu el.... Astept continuãrile cu nerăbdare! | |
| = ... | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Fără extravaganțe, fără epatări, dar cu mult, mult bun "simț" literar, cu toate ingredientele necesare pentru situația de față. Există un moment de răscruce în care un indicator parșiv îi poate îndemna pe cititori în direcția "Din dragoste" însă ai știut cum să-l maschezi la timp și să ne faci pe toți să ne îndreptăm către ceea ce ai vrut, de fapt, să spui în acest text. "Nu există război, cum nu există nimic altceva care să despartă doi oameni care se iubesc!". Cât de adevărat (teoretic) și totuși, cât de inutil (practic). Bravo! Waitin' for more! :-) | |
| = Anda, Eduard, well come (back) ! | Dănilă Florentina-Loredana [16.Aug.05 16:41] |
| Anda, aseară când am tras tușa finală, m-am îndoit un pic de faptul că am scris ceea ce (și cum) trebuie. Dar, citindu-ți comentariul, m-am mai liniștit. Tu ai fost mereu un critic în care am încredere. Îmi dai curaj, ca și Eddie, să merg mai departe pe acest drum. Eddie, tu fiind un critic mai nou, mi-ai dat multe emoții. Sunt onorată de comentariul pe care mi l-ai făcut. Vezi, exact de răscrucea aceea m-am temut (cât de bine ai punctat!), faptul că am confirmarea că am evitat-o mă liniștește, de asemenea. Vă mulțumesc și bineînțeles vă mai aștept! | |
| = tema reluata | Oprea Valentin [24.Aug.05 11:34] |
| ca si tine, eu, sunt incantat de ideea de a cauta in vietile oamenilor mai in varsta. chiar daca textul de fata este fictiune se vede clar ca tema aceasta, a "navalirii" in trecut, te preocupa. ai si "mana" cu care sa poti pune pe "hartie"... cateodata ma simt un pic grabit, as vrea sa imbatranesc si fizic, ca sa pot fi in locul batranelului care isi varsa visele in poala unui necunoscut, sau cu noroc in bratele nepotului... cam atat.... bafta, astept o continuare, daca ea va exista, bineinteles | |
| = a crede | Elena Albu [24.Aug.05 13:32] |
| Felicitari pentru acest text! Foarte bine realizat din punct de vedere literar. Nu-mi pot stapani curiozitatea, asa ca te intreb: Exista cu adevarat acest om? Pentru ca eu nu mai cred in ,,jumatatea" perfecta care ar exista pe undeva pentru fiecare din noi.E una din povestile care pentru mine au murit.Dar, citindu-te, mai ca-mi vine sa cred iar! | |
| = împletire de real cu imaginar | Dănilă Florentina-Loredana [02.Oct.05 19:06] |
| Valentin, sunt încântată de reapariția ta, de faptul că mă citești și te exprimi. Voi da o fugă prin pagina ta să văd dacă ți-a venit mintea la cap (știi tu la ce mă refer...texte puse, retrase apoi...). Cât despre graba ta, ești primul om pe care-l aud că vrea să îmbătrânească (am înțeles motivul). Amintirile...la vremea lor. Elena, mă bucură nespus aprecierea ta, cât și faptul că am făcut ca povestea să pară reală. Acest om nu există, sau cel puțin nu cel pe care l-am scris eu aici, în formă exactă. Altfel privind, el există...în imaginația mea și poate în dorința multora dintre noi. Totuși el a împrumutat câte ceva de la cineva cunoscut mie...și nu numai. Și eu te citesc, îmi plac poveștile tale cu oameni de zăpadă, pe care eu nu le văd ca pe niște povești pentru copii, ci pentru oameni mari cu suflet de copil. Vă mulțumesc de vizită și cuvinte frumoase! Mai treceți! | |
| = Loredana | Florin Rotaru [16.Dec.05 15:45] |
| Un text excelent desprins parcă dintr-un roman pe care mi-aș dori să-l citesc în întregime. Personajele sunt credibile, vii, creionate atent și subtil. Ai reușit să mă duci acolo. Plăcut mult. | |
| = Florin | Dănilă Florentina-Loredana [16.Dec.05 17:23] |
| Mă bucură faptul că nu m-ai uitat. Dacă personajele mele par vii e poate și pentru că pun suflet în "nașterea" fiecăruia dintre ele. Iar sufletul înseamnă viață. Mulțumesc! | |