| = copil cu inima nepotrivită de timp | Maria Prochipiuc [19.Aug.05 01:47] |
| cine nu știe că de cele mai multe ori se face prea mult zgomot pentru nimic - un adevăr spus fără nici un fel de frică că vei fi luată la întrebări, ce-i cu simplitatea asta?, poate de aici pornește poemul tău, de aici își are sigur punctul de plecare. Fiindcă nu ți-ai propus nici o schemă de poem , ci doar încerci să redai starile pe care le parcurgi și cred că acum la miez de început de altă zi. Nici măcar nu te interesează ce vor zice cei din jurul tău: și ce dacă nu mai suporți? Desprind din acest poem o înlănțuire de portrete care au ca punct de plecare banalitatea pusă la început de poem. e un fel de autobiografie sau poate o radiografie a clipei care te parcurge. La acest poem nu fac anliza pe strofe ci vreau să mă refer la întreg, care mi se desfășoară în mod gradat, nuanțat în culori simple, neîngroșate, cu linii fine aproape invizibile. ..și cum iubirea face parte din această clipă nu e uitată nici ea, apare așa nesemnificativ un fel de întrebare, dar care te fascineaza, cum prin atîtea clișee se face auzită și iubirea- las comentariu neterminat, fiindcă nu vreau să rup din perspectiva de semnificații și a altor cititori... după povestea de noapte poate adorm... | |
| = Maria | Madalina Maroga [19.Aug.05 14:03] |
| Maria, mulțumesc pentru semn. este așa cum ai spus, o radiografie a clipei cu o mică problemă de pronunție :)... un stil divers de cel de până acum, un fel de întrebare pentru unele portrete din timpul unei zile banale. clișee ale timpului unde se face auzită și problema de noroc. cu drag, Madim | |