| + femeia cui esti ? | Florian Silisteanu [21.Aug.05 01:03] |
| m/am lasat din drumul de timisoara abia sosit. Stau inca pe ganduri cum sa impac marea chiar de azi bag de seama ca este 0.31 si cum sa nu las manifestul roman la marginea ca sa pot descurca aceasta am deschis un plic. stiu ca nu este frumos sa strecori pe sub fusta marii lungi scrisori de dragoste dar pe aceasta am citit chiar eu pana la capat si m-am tulburat putin ca dinspre un barbat incercat. Ai incercat sa scrii poemul si dupa cum bate luna plina chiar se intreprinde o cale frumoasa. ma intreb a cui femeie esti a cui de vreme ce indragostita de barbatul tau al altui val te lasi resemnata in ceasca de cafea pe care singuratatea ti-o aduce in fiecare dimineata la masa. sigur ca textul de fata poate fi jucat pe scena ca un monolog...ori la televizor spus si atunci sa te tii cum femeile dau in plans toata amintirea lor inca tanara. mandos din Rodos am lasat aici un semn. Mi/e teama ca alaturi a sta de tine la drum lung doar STRIGATUL stelutele care se dau uneori pe site sunt din prietenie .aceasta este pentru incurajare spre a nu poticni limbajul ce construieste inca inceputul femeii de tu ca poeta.atat | |
| = Scrisoare? | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Cine ar îndrăzni să se afle la capătul acela de drum? Să rătăcească pe acele "străzi" care "merg în mijlocul fulgerelor"? Dar cine-i femeia care se "colorează în policromia tropicelor"?... O scrisoare ca o avalanșă de sunete misterioase ale depărtărilor veșnic incerte... | |
| = Florian Silișteanu & Ioan Peia | Madalina Maroga [21.Aug.05 02:27] |
| Sile, nu îmi rămâne decât să îți mulțumesc că ți-ai bătut capul cu această scrisoare de drum lung și pentru faptul că "mi-ai amintit" de personajul Mandos din Rodos, îmi este foarte cunoscut. :) semnul tău este emoționant pentru mine, strigătul pe care ai pus accent mă tulbură dar un lucru e cert – îmi dă putere să scriu. promit să încep un nou obicei, să beau cafea și seara... poate cine știe...se mai schimbă un pic... decorul și culoarea :) să ne vedem cu bine la... marea neagră cea... albastră Io, da, scrisoare, ai zis bine. e o scrisoare în loc de drum bun către sufletele rătăcite spre străzile din mijlocul fulgerelor. femeia acesta care are culoarea tropicelor am cunoscut-o într-un sfârșit de iulie, de atunci mă tot întreb despre... iubire... :) nu cred despre depărtări că pot fi mereu incerte, uneori poate nici nu mai contează distanța. știi... un pas (un început) poate spune mai mult decât un milion de km de distanțe. putem fi încrezători în ziua de mâine, nu ne ține nimeni... mulțumesc! cu drag, Madim | |