| = un 10 cristal | gena gurau [08.Jun.09 15:52] |
| super!! matematica simplificată a plutirii, calculînd factorii de risc și de amortizare a ...posibilei amerizării.. crystal clear, întocmai pe matricea sufletului meu. | |
| = Ai surprins esența, și asta e admirabil | George Ene [08.Jun.09 20:06] |
Mă simt flatat, dragă Gena. Ai exprimat esența textului meu, mult mai bine decât aș fi făcut-o eu însumi. Or, asta înseamnă că ai calitatea rară de a surprinde esențele. Să știi că am trecut și eu pe la tine, și-am constatat nu doar că surprinzi esențele ci reușești și să le redai, ceea ce e admirabil. Ai acolo, la poezia ta, „Rugul atingerilor mele” și un comentator, care a scris că… Nu-l crede! Ceea ce scrii tu acolo reprezintă o însăilare de stări intime, profunde, foarte bine centrate pe temă… Ei, dar voi merge la textul tău să-ți explic ceea ce aș face eu, dac-aș fi în locul tău, desigur. Până la revederea pe textul tău, îți mulțumesc încă o dată și te mai aștept, te rog chiar… | |
| = meditație asupra înălțării | Plopeanu Petrache [08.Jun.09 20:54] |
| Într-o sănătoasă notă ironică, problematica zborului trezește substraturile metafizicii și trece ușor de la parte la întreg, de la zbor ca stare de înălțare fizică la zbor ca stare de înălțare sublimă! George are înăscuta abilitate poetică de a ne aduce acolo unde vrea el, pe terenul marilor întrebări, dar inițial nu dorește să ne sperie, iar în final nu mai e loc de sperietură ci de adânci meditații asupra înălțării! Un poem de zile mari! Felicitări Cu stimă PP | |
| = Cunoașterea de sine prin ceea ce spun colegii… | George Ene [08.Jun.09 21:14] |
Dragă PePe, ai reușit să mă emoționezi. Așa cum știi, fiecare dintre noi se înțelege pe sine nu neapărat prin introspecția propusă de psihiatria apuseană, cât mai ales prin ceea ce spune cel din fața noastră despre noi și lucrările noastre – reușite, când sunt reușite, și mai puțin reușite, când sunt tributare unor deficiențe. Zborul e, cum să-ți spun, rodul unor reflecții. Probabil că despre zbor s-ar putea vorbi în fel și chip. Importantă e deschiderea subiectului. Fiecare dintre colegi îl poate trata mai aproape sau mai departe de ceea ce el reprezintă, în esență. Eu atâta am putut face, deocamdată. Dacă voi relua tema, probabil că aș aprofunda-o, deși mă feresc de atare treabă pentru că tot ceea ce e muncit prea mult, dincolo de spontaneitatea primei exprimări, devine caduc, dacă nu cumva chiar grotesc. Numai Eminescu era în stare de asemenea stăruințe, întotdeauna reușite. Noi, mai vedem… Cu prețuire pentru comentariile tale inteligente, | |