| = dezabuzare | Vasile Munteanu [17.Jun.09 12:03] |
| interesant cum, de la nivelul meu de interpretare, eroticul derivă din etic și dobândește valențe de estetic prin transfigurarea unui real convențional, ipocritic (dacă mi se permite); în definitiv, nu modurile de exprimare ne diferențiază de animale, nici măcar modul în care iubim (pentru că și acestea iubesc), mai degrabă modul în care tăcem, știm să acoperim fizic, real distanțele supradimensionate ale dezamăgirii; nu știm ce este adevărul, dar știm că întâmplările disparate trebuie ca, în final, într-un mod bizar, să se potrivească unele cu celelalte - acest final nu s-a petrecut încă ("să...", "am fi..."), dar sau este pe cale să se întâmple, sau ne aflăm în plin proces de limpezire (motivul apei) a conștiinței (care, asemenea sepiei, își scrie trecerea cu sine). o lectură plăcută | |
| = Un text | Liviu-Ioan Muresan [17.Jun.09 13:37] |
| bine scris, poate atenția aranjării cuvintelor nu a fost intenționată, însă cititorul o simte și o gustă. Figuri de stil suficiente, fără să apese, necesare însă configurării poetice. Scris lejer însă profund în expresie. Am citit cu plăcere. LIM. | |
| = mai bine singuri... | Teodor Dume [17.Jun.09 13:58] |
| un text reușit cu pornire din titlu, superb dealtfel, care face o incizie în viața , uneori, mizeră, și acoperă trăirile până la final unde profunzimea naște sensuri și e bine să fie așa, pentru ca fiecare să putem respira din propria trăire. *să călătorim mai bine singuri fiecare în vagonul rezervat numai noaptea am fi frumoși ca peștii în acvariu un solipsism confortabil și ne-am despărți fără cruzimea sepiei de mare * cu sinceritate, teodor dume, | |
| = ai fi putut iubi | Corina Gina Papouis [17.Jun.09 16:18] |
| 'cel care a plecat este mai mult decât un ucigaș din imprudență dar nu poate plăti la nesfârșit același voiaj' acest fragment a fost decupat si pastrat intr-un loc special. din cind in cind, numai la ocazii speciale, va fi citat.. (just to let you know!) x | |
| = mie mi-a placut | Cantoriu Alexandru [17.Jun.09 22:55] |
| din nou,dau de poezia ta cand am uitat ce bine scri. | |
| = Povestea lui Cain și Abel | Bot Eugen [17.Jun.09 21:31] |
| Dincolo de discursul acestui poem, chiar de la prima lectură, intusem că e vorba de invidia ucigătoare-a lui Cain. De cele mai multe ori, omul ucide cu premeditare și fără scrupul, urmărindu-și interesele, și mult mai rar din imprudență. În prima strofă, versurile "iar trenul mușcă evidența unei desprinderi" mi se par forțate, artificiale. Ultima strofă mi-a plăcut cel mai mult, pt. că nimeni și niciodată nu pleacă pentru totdeauna. Cu plăcerea lecturii, Eugen Bot | |
| = ca o roua pe sina... | Burlacu Ioan [18.Jun.09 11:46] |
| Un text de un naturalism aproape barbatesc, cum numai pescarii si navetistii credeam ca stiu a/l cunoaste! Doar finalul ca o calatorie initiatica si initiala ne readuce spre lirismul si izolarea uneori atat de necesara traiului acestor vremi. | |
| = cu scuze, revin... | Burlacu Ioan [19.Jun.09 15:59] |
| Mi/a placut mult poemul si din graba de a raspunde rapid, am gresit! De fapt trebuia "...credeam ca stiu a/i cunoaste atmosfera!" | |
| = re: acvariul din 21 iunie | Ela Victoria Luca [21.Jun.09 16:22] |
| ted, pe mine mă uimește încă, de fiecare dată frumos surprinsă, când văd cum interpretul-ochi al tău vede firul de dincolo de convențional sau de manifest și nu doar că merge în sensul lui, ci aduce o mai clară privire în ochiul originar al scriiturii. liviu, sperăm să nu mai apese încărcăturile purtate de cuvinte, este nevoie uneori de aerare, de volatil chiar, ceva care să planeze în noi, în spațiul textului. teodor, nici singuri nu rămânem singuri, fiindcă sunt mereu ceilalți din noi, cei care ne compun-descompun-recompun sufletul, le suntem "vagon", uneori chiar tren, uneori acvariu sau pur și simplu e bine că el suntem ceva esențial. corry, decupezi și tu exact punctul critic al cuvântului, cel în care prețul unui loc/obiect/om este nu pentru a fi plătit, ci ptr a fi bine pus, bine păstrat. uof. alexandru, eu mă încrunt la fiecare text al meu, la majoritatea chiar rău mă încrunt, și nu mă voi împăca prea curând. eugen, poate fi și în cheia asta de interpretare citit, omul-frate, omul-alături, omul-celălalt, însoțitorul care poate trăda iar "crima" lui este cu atât mai greu de îndurat decât a oricui altcuiva. acele 2 versuri, în logica mea, nu sutn forțate, fiindcă așa am simțit de fiecare dată când am văzut un tren plecând: cum mușcă locomotiva aia din evidența unei despărțiri. ion, nu știu cum ar scrie un navetist sau un pescar un astfel de text, dar știu că am în mine un suflet tare călător, tare hoinar și rătăcitor, și pesemne și cel ce facenaveta ani și ani, și pescarul pasionat care trăiește astfel o viață, știu ei ce înseamnă călătoriile cestea. mulțumesc frumos tuturor, ela | |
| = Merită atenția | Alexandru Mărchidan [28.Jun.09 13:06] |
| Merită atenția textul - mai ales ultima strofă! Felicitări! | |