| = . | Mihai Constantin [15.Aug.09 23:24] |
| ultima strofă e f faină, plecând de-acolo mi-ar plăcea să văd un poem. | |
| = Mihai | Adriana Lisandru [15.Aug.09 23:26] |
| si cine te impiedica sa-l vezi? :)) multumesc de vizita. | |
| = adriana -bun | Nache Mamier Angela [15.Aug.09 23:42] |
| corecteaza "va sufla"... un poem complex,care devine din ce în ce mai interesant ,dupa un început prozaic este o poezie moderna ,de actualitate,un amestec de stiluri care experimenteaza noutatea într-o poezie ,ceea ce nu le reuseste multora rasnim oasele zeilor plutim într-un uer cu peretii de plasma forcepsul zilei limba ne zornaie ca un pumn de monede etc... este un poem-impact ,care incomodeaza prin stilul direct ,vindicativ,coroziv si mai ales dureros,tragic | |
| = re: Angela Nache | Adriana Lisandru [16.Aug.09 14:56] |
| nu știu dacă s-a vrut neapărat un text modern; nu prea mă străduiesc eu întru meritarea unui asemenea calificativ :) dar, dacă tot s-a-ntâmplat, e ok. mulțumesc pentru semnalarea greșelii și pentru impresii. | |
| = Fain poemul Golemilor! | Dragoș Vișan [03.Apr.10 10:40] |
| Bine că ne mai spunem pe nume! Interesant acest poem. Devastări sufletești. Văd parafrazarea primei legi a termodinamicii în versul: "tot ce se pierde vă suflă în ceafă." Mi-a plăcut tonul autoritar al acestui gen de poezie aproape gnomică (dar nu e numai atât, pentru că-i remarc autenticitatea trăirilor, fără nimic livresc) dar și metaforele misterioase - visul fiind râșnit din oasele zeilor sau devenind un pântec cu pereții de plasmă. Chiar că năpârlim de omul cel vechi în vis. Ne învechim în timpul activității, dar ne înnoim în somn, sau lucrând până noaptea târziu! Și eu mă consider un golem neînțeles. | |