| = Drama intelectualului nu e doar o lecție în manuale! | Ioan Jorz [16.Sep.09 20:31] |
| Ioan Peia, m-a impresionat poemul tău. E așa o stare de sfârșeală, de abandon, de tristețe lucidă, acolo! Aproape că înțeleg acea "Câtă luciditate, atâta dramă!" - a lui Camil Petrescu. Strofa mea preferată este: poate că „mîinele”-i doar un cuvînt cu mațele scoase dintr-un leș părăsit pe un pat de zăpadă Cu amiciție, Ioan J | |
| = Ioan Jorz, | ioan peia [17.Sep.09 10:00] |
| A fi lucid înseamnă a nu mai avea bucurii. A fi lucid înseamnă a ști că aproape totul în jurul tău este, fie fals, fie trucat. A fi lucid înseamnă a nu mai crede în "nici o istorie cu oameni și fapte". A fi lucid înseamnă a muri puțin cîte puțin. | |
| = parere | alexandru moga [17.Sep.09 13:05] |
| si totusi exista speranta in luciditatea asta dureros de reala cum spunea petre tutea "se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul" a fi lucid insemna sa te judeci singur :) | |
| = hmm | cezara răducu [17.Sep.09 13:28] |
| regăsesc din ce în ce mai des în scrieri asocierea adevărului personal cu întunericul, cu luciditatea de marmură.devine certitudine până la urmă. există momente când trebuie să te opreștii și să fii atent la istoria care vine după tine în urmă. atunci afli că ,,nu există zvîcnet de inimă pe aici nu există ochi și membrane" ca un duș rece a fost poemul dvs. devin mai atentă de acum la trucajele din jurul meu rara | |
| = istorie...poate un alt nume.... | Cantoriu Alex [17.Sep.09 15:05] |
| La inceput am crezut ca e vreo poveste din istorie, si chiar am ocolit sa citesc. Dar acum ma bucur ca am facut-o. Cu respect, Alex | |
| = paranteze | nastia muresan [17.Sep.09 15:29] |
| (permiteti speculatiile, d-le peia? cred ca exercitiul nostru de luciditate ia sfirsit, in fiecare zi, odata ce deschidem ochii si acceptam provocarea de a parcurge, pe lumina, un traseu al sperantei.si reincepe odata cu lasarea intunericului, absenta luminii ne obliga la luciditati monstruoase. deci...cine are nevoie de luciditate? si la ce foloseste ea? ma feresc, din instinct, de luciditati. slava Domnului, instinctul meu are abilitati de sofer de bucuresti) | |
| = R: | ioan peia [17.Sep.09 16:45] |
| Alexandre, Cînd obosești crîncen, urmare a repetatelor condamnări la care te supun propriile-ți instanțe și cînd penitențele pe care ești nevoit să le accepți devin obositoare, nu mai ai decît o alternativă: icriminarea circumstanțelor în care o statistică absurdă te-a implantat pe o fantă aleatorie de timpului și spațiu. Puteai să nu fii – o, ce sublimă eventualitate! Cezara, Oricît de atentă ai fi, jocul întîmplării și implacabilul fatalității te vor duce tot acolo. Nu știu dacă-i vorba de destin, dar sigur lucrurile evoluează din rău în mai rău. Numai inconștienții ludici și imbecilii entuziaști au traiectorii de amibe victorioase. False, desigur. Alex, Orice titlu – fie și nobiliar – este o prejudecată: un fel de inscripții pe uși, în spatele căreia se poate ascunde orice. Fie surprize revelatorii. Fie locuri comune. Trebuie să intri ca să poți distinge amănuntele. Nastia, Un șofer de București nu este lucid, ci doar atent la traseu. Un șofer lucid nu și-ar fi luat nicicînd carnet de conducere. Și nu s-ar fi numit șofer. Ci înțelept. Pe un segment de realitate! Iar luciditatea nu este o caracteristică a temporalității. Poți fi lucid în miezul nopții, dar și în plină amiază. În orice context, adică. Poți fi lucid și cu lampa anchetatorului în ochi. Dacă te țin curelele! | |
| = err | ioan peia [17.Sep.09 17:00] |
| "...timpului și spațiului" și "în spatele cărora", desigur. inevitabilele mici neatenții... | |
| + mâinele | Alina Manole [17.Sep.09 17:50] |
| Este un poem impresionant, încă de la prima citire, mi-a rămas gândul la câteva imagini cu adevărat întunecate și nu voit, prin penița (tastatura) autorului. Acest Mâine al poemului mi-a adus în minte versurile lui Carl Sandburg: "printre verigile-i dese ... nimeni nu va pătrunde - doar Moartea și Ploaia și puternicul Mâine". Însă, aici, cineva l-a ucis pe Mâine. Mâine e deja istorie. Viitorul e Ieri. E un poem scris pentru ca să Fie, dincolo de stările poetului sau ale comunității. | |
| = alina, | ioan peia [17.Sep.09 22:09] |
| viitorul din trecut nu este tocmai o sintagmă nevinovată. nu-i vorba numai de amintire, ca modalitate sentimentală de evocare a unei lumi pierdute, ci chiar de probabilitatea, deloc imposibilă, de înfășurare a temporalității pe o axă statică, percepută de acel "brici de fosfor al minții", care poate concepe trecutul, prezentul și viitorul într-o istorie fără fapte. mulțumesc pentru evidențiere! ...asemenea și redactorului care a acordat credit de reprezentare textului de mai sus. | |
| = istorie?... | ioana matei [18.Sep.09 05:26] |
| un poem pe care putem sa-l auzim (aproape) peste... tot?...intr-o forma sau alta?...m-am cam plictisit, in ciuda oricarui fel de... rafinament al exprimarii...si cred ca...faptuitorul are legatura cu...fapta!... | |
| = ioana, | ioan peia [18.Sep.09 20:00] |
| ar însemna să supralicitezi importanața textului de mai sus, dacă î-l consideri panprozodic. plictiseala este un drept indescriptibil al ființei, așa că nu te împiedică nimeni să te lași copleșită de starea asta. făptuitorul are legătură cu fapta Sa, nu cu a altuia - e necesar să precizăm. dar nu am reușit să pricep legătura acestei sapienții cu scrierea de față. și nici rostul punctelor de suspensie. dar poate că e vorba de un rafinament al cărui sens nu-l pot pătrunde... | |
| = err | ioan peia [18.Sep.09 20:16] |
| "îl..."!!! | |
| = Corecție | Sorin Olariu [29.Mar.20 21:08] |
| "dacă î-l consideri panprozodic?" Corect se scrie â-l... ;) | |