| = Pansament pentru un anotimp | Călin Sămărghițan [16.Sep.09 22:08] |
| Aceeași desfătare să citesc despre "lumina întoarsă", "luntrea bolnavă", "apa obosită de cer", deși acestea nu sunt decât "pansamente". La Viorel Păcală metafora nu moare niciodată și deseori e surprinzător de strălucitoare. | |
| = Silviu Viorel P., toamna... | Murza Narcis Ioel [17.Sep.09 13:42] |
| ... se numără bobocii.și clipele de fericire de-odinioară. de unde sentimentul de singurătate.mi se pare că eul liric are și el nevoie de-un asemenea pansament... cum ar fi, să curgă două inimi una într-alta puțin trist , dar resemnant acel "semn că n-am să te mai caut printre frunze " oricum, citit, plăcut,se armonizează bine cu anotimpul, cu prietenie, Narcis | |
| = Călin | silviu viorel păcală [17.Sep.09 17:20] |
| mulțam de trecere bătrâne, m-a cuprins un gând tomnatic și m-am lăsar pradă. Dacă mișcă ceva precum un vânticel e de bine! Cu stimă! | |
| = Ioel | silviu viorel păcală [17.Sep.09 17:24] |
| toamna deja bobocii sunt bătrâni, dar alți boboci se nasc atunci și speranța, care va să zică nu moare. Cu stimă! | |