| = Ei dorm drept într-un pat strâmb | Călin Sămărghițan [19.Sep.09 09:59] |
| Nu mă întrebați de ce intervin aici. Probabil că atunci când viața te face martorul trădării unor oameni în care ți-ai pus încredere, arta te face să scrii așa ceva. Nu blestemi, nu injuri, îți este în primul rând ciudă pe tine și lehamite de ei. Deci nu blestemi, în primul rând, asta e foarte important pentru tine însuți, ci le acorzi "dreptul la spaimă". Umbra aceea "înjughiată", este a lui, a celui care trădează, și atât timp cât va fi soare, o vor avea pe urme. Laolaltă cu "sudoarea rece" de pe frunte. "E nevoie de fapte noi" descoperă Victor Potra, și mai ales că trădătorul are nevoie de "somnifere" pentru a trage pleoapa peste "retina holbată". Interesant rechizitoriu moral transmis într-o formă lirică. Problema este însă alta, Victor Potra: tipul trădătorului de care vorbești este unul care deja începe să se întdrepte, începând să SIMTÃ lucrurile acestea. Te asigur că trădătorul autentic doarme liniștit, convins că el nu a săvârșit decât ceea ce este drept. El continuă să doarmă drept într-un pat strâmb (cu tot ceea ce implică aceasta). De aceea pentru a "compensa", pentru a îndrepta lucrurile e nevoie de suferința inocenților. Cine sunt ei? Pe prea puțini dintre ei îi știm. Astfel Victor Potra descoperă legile nescrise ale unei instanțe pe care încă nu și-o poate explica. | |
| = somnul de prunc al trădătorului | Victor Potra [19.Sep.09 11:13] |
| Călin, încep prin a reflecta la sfârșitul intervenției tale. Și spun că uneori a numi, a da ființă în grai legilor, nu relevă începutul descoperirii, ci al înțelegerii. Poate că este cazul și în scrierea de mai sus. Încă de la Dostoievski știm că fapta ajunge pe făptuitor. Vei spune că știm cu mult mai dinainte... Nu contest, fiecare își găsește drumul spre învățare. Dar nu pot crede în somnul de prunc al trădătorului. Nu la infinit, și nu atât timp cât am credința într-o justiție imanentă. Trecutul înlănțuie viitorul, nu poți fugi, dar poți face întregul acceptabil. Dacă nu te "bălăcești", dacă ai prospețimea necesară unor "fapte noi". Și pot spune că, parțial măcar, aceasta este o credință adânc înrădăcinată în mine. Mulțumesc pentru intervenție, Călin, Victor | |