| = Iubirea oamenilor e asa departe de iubirea lui Dumnezeu! | Pop Mariana [20.Sep.09 18:59] |
| Foarte sugestiv! De ce, intotdeauna, iubire= tradare? Cu tradarea nu sunt de acord! O fi o pseudoiubire? Sau e doar viata in continua schimbare? | |
| = Întins | Călin Sămărghițan [20.Sep.09 22:25] |
| Vă citesc de fiecare dată poezia cu plăcere, nu-mi scapă nici una. Mai las doar semn din când în când. Perspectivele deschise de cea de aici sunt generoase, iar imaginile plastice sunt puternice. Titlul e excepțional, iar primele două strofe au un foarte bun contur poetic. La a treia citire mi-a sunat puțin "strâmb" repetiția "deplin" / "plini". Finalul conchide tranșant și mă lasă ușor neîmpacat, nu sunt sigur dacă e rău sau bine. | |
| = Mariana, Călin, | vasile salisteanu [21.Sep.09 09:22] |
| Mariana, îți mulțumesc pentru trecere și pentru că ai înțeles sensurile mesajului meu (întrebărilor mele). Abia aștept să-ți urmăresc evoluția. În tine există un filon poetic, nu mă înșel. Succes și mai vorbim. Călin, vă sunt recunoscător pentru atenția pe care mi-o acordați. Aveți dreptate, am îndreptat unde mi-ați zis, iar finalul, special l-am făcut așa. Poate se vrea ironic, amar.... Creșterea mea în ale poeziei(dacă există) se datorează și dumneavoastră, în măsură foarte mare. Mulțumesc amândurora! | |
| = cine știe... | ioana matei [21.Sep.09 14:07] |
| poate că aici trădarea este chiar taina, inefabilul iubirii...ce nu poate fi prinsă...pe panza...creatorului...poate de aici "amărăciunea" ... "Întinși peste păsări" citesc și mă gandesc la un fel de *cădere* a forței creatoare a iubirii În... materie...sau nu... | |
| = întinși peste păsări | Mihaela Roxana Boboc [21.Sep.09 15:37] |
| Despre trădare, ca un element ce completează sau nu portretul iubirii. Iubirea umană, trădată de slăbiciunile ei. Subliniez: iar marginea nopții mușca palmele noastre ca niște pahare de vin. ca cele mai reușite versuri ale poeziei, forță, mister, expresivitate. | |