| = semn | Cantoriu Alex [21.Sep.09 00:10] |
| Hmmm... E ca un fel de povestioara. Foarte usor de citit. Probabil asta a fost si intentia Cu respect, Alex C | |
| = Scuze, dar așa răspuns ai cerut, sancționatoarea mea dragă | Preoteasa Marinela [10.Dec.18 14:27] |
| Mulțumesc, Alex. Ai dreptate, chiar așa am gândit.Cuvintele simple fac o poezie mare; neologismele și "broderiile" îi scad valoarea. De la o vreme, sunt foarte mulți creatori care se consideră că pot să dea și lecții de poezie, cam în acest fel, cum a făcut și cu acest poem. Mie mi se părea normal să explice editoarea care a pus ștampila "Atelier" ( că sigur e o editoare, sau un editor? ) și de ce a făcut acest lucru. Până și condamnatul la moarte are niște drepturi! Observ că această editoare/editor are plăcerea înjunghierii pe la spate! Pentru editori nu există oare depunctări? sau nu funcționează în cazul lor! Dreptatea așa se face mai nou, probabil, doar este democrație ...dar nu și pentru căței! Întreb și eu așa, că e tare urât să dai omului în cap, pe la spate! La două comportări din acestea, aș sugera să i se retragă acest rang! și cred că ar mai fi și alți membri de acord cu această propunere a mea. SOLICIT SÃ FIE INTERZISÃ TRECEREA TEXTELOR LA ATELIER, FÃRÃ EXPLICAȚIA ACELUI EDITOR CARE FACE ACEST LUCRU! dacă mai procedează așa , să i se ia această sarcină grea și să i se permită doar comentarii critice! | |
| = părere la cerere | Laurențiu Orășanu [22.Sep.09 07:15] |
| Am vrut să evit obișnuitele tale valuri, de aceea n-am comentat. Niciodată nu accepți criticile, n-o să o faci nici acum. Ai multe texte slabe, nu este primul. Dar, pentru că o ceri imperios, uite: Trec peste lipsa de modestie din "De la o vreme, sunt foarte mulți creatori care se consideră că pot să dea și lecții de poezie, cam în acest fel, cum a făcut și cu acest poem" - formulare de altfel stângace, în care vrei să ne convingi că tu ești printre puținii care pot da lecții de poezie. Cred că nici Nichita Stănescu nu spunea asta. Eminescu era și mai umil ("Iară noi, noi epigonii...). Pe aici, ca să ne apropiem de obiect, se dau sfaturi, se exprimă păreri, n-am prea văzut colegi urcându-se (singuri) pe piedestal. Trec. Aș comenta doar că textul este un anti-exemplu. O anti-lecție. Revin. Trec peste siguranța contradictorie pe care o afișezi ("că sigur e o editoare, sau un editor?). Siguranța (că știi totul, că poți da lecții de poezie...) ucide. Un text considerat slab este trecut la Atelier. Așa prevede regulamentul. Faptul că tu sari la cel care face această apreciere nu schimbă textul tău. Cu nimic. Tu comentezi off-topic (întregul tău comentariu e off-topic, și a fost lăsat acolo), asta pe de o parte. Editorul e regulamentar, are menirea să țină în pagina principală numai textele care merită. Astfel că trec peste atacul (nejustificat de un astfel de text), menționând doar rolul Atelierului. O încadrare greșită poate fi schimbată, un text trecut acolo poate fi citit, comentat. Cei care vor să progreseze - beneficiază. La text: Mă ierți, dar discursul tău poetic poate fi considerat ca un exercițiu la lecția "Pronumele": "Noi, ne" - peste tot. Nu numai că tu nu încerci să-l eviți, dar îl cauți, supra-încarci. Iar finalul covârșește, trimite direct la vârsta tânără, chiar foarte tânără: "Ce mult ne iubește mama! Noi o iubim și mai mult. Asta ca stil. Textul e neverosimil. Ca să intre în zi, copiii (acei "noi") nu trebuie să bea cafea. Poate cafea cu lapte. Ce caută Cupidon la vârsta asta? Doar ca să arunce săgețile cu miros de cafea? Găselniță doar, nesusținând construcția poeziei. "Ne privim fericiți și flămânzi de iubire" - clișeu de toată frumusețea. Sute ca acestea pot fi întânite în textele de la Atelier. Două încercări de alambicare a discursului - una eșuează brodând prețios("Ca un dușman al indiferenței zilei față de noi"), cealaltă ("Ziua este doar la început și mai avem destul timp/Până cerul se va instela") încălcând "unitatea de timp și spațiu" printr-un panseu banal, livrat stilistic printr-o imagine super-uzată (cerul înstelat - clișeu). Momentul ales este expus prin mijloace inapropriate și, astfel, deși știm despre ce e vorba (momentul cafelei) mesajul trece pe lângă "noi", cititorii. Ascultă și alte păreri, dacă poți. Ai cerut-o pe a mea, o ai aici. Sigur, poți să alegi să rezolvi problema acestui text prin propuneri de mazilire, scrise cu majuscule, prin vorbe mari despre înjunghieri și altele, dar acestea nu vor schimba textul tău cu nimic. Cam aceasta ar fi părerea mea. | |
| = Laurențiu Orășanu, am citit, . Mulțumesc! | Preoteasa Marinela [06.Oct.09 23:58] |
| Laurențiu Orășanu, citesc cu întârziere aceste rânduri. Placa de baza a calculatorului personal m-a tinut o vreme departe de internet. Am citit punctele tale de vedere, dar deși nu sunt de acord cu foarte multe lucruri scrise de tine aici, este părerea ta și mă bucur că te-ai exprimat. Nu mi se pare normal sa se acționeze "din umbră" ca atunci cand se iau masuri radicale, cum ai făcut dumneata aici, cred că autorul merită măcar să știe de cine este cosmetizat). Gusturile nu se discută și este loc pentru toți sub soare. Eu te citesc cu plăcere și curiozitate pentru cum scrii și pentru cum gânești; ai trăit în locuri și civilizații total diferite de cele din Romania, chiar dacă nu prea sunt de acord cu câte ceva, nu intervin că sunt sigură că mă vei contrazice, e ceva normal, fiecare autor își iubește creația ca pe un copil, este copilul său spiritual. Sincer, iți zic că trebuie să dispară obișnuința aplicării unor măsuri "de corecție", fără explicații. | |