Comentariile membrilor:

 =  .
alexandru moga
[22.Sep.09 10:28]
opinia mea despre ionesco si opera lui este influentata de perioada razboiului rece
ionesco este un produs al acestui razboi intr-o perioada cand toata intelectualitatea europei era marxista el monica lovinescu paul goma faceau nota discordanta

opinia mea este ca operele lui sunt indisolubil legate de acea perioada

ionesco nu ar fi existat ca scriitor in 2009
asa cum nici paul goma nu

personal ionesco nu-mi place foloseste o simbolistica ermetica desfasurata pe mai multe registre dar cu toate astea nu reuseste sa ma faca sa il simt "aproape"

nu stiu de ce il banui de un pic de ipocrizie poate din cauza rezistentei esentei care nu se vrea relevata

despre recenzie sunt subiectiv ca de obicei:)
imi place zung

 =  .
nica mădălina
[22.Sep.09 10:32]
te pripești cu ermetismul și simbolistica.
rezistența lui ionesco este măcar certă, într-un context cultural în care, după cum e știut, aproape toți au cedat, cu sau fără îndreptățirilor de rigoare, avântului extremist.

dacă l-ai citit pe ionesco, nu doar teatru, posibil să fi remarcat și fluiditatea și transparența, directețea cu care livrează. toată nebunia cu absurdul, ca termen care să-l definească, e un construct al interpreților în principal francezi. din nevoia de a atașa un adjectiv așa zis comprehensiv.

ar fi multe de discutat.

cartea de față este însă sprintenă și deloc simbolizantă sau ermetică. or, despre carte am încercat să spun. și nicidecum să-l "rezolv" pe ionesco.

mersi de trecere. contează. că doar e anul ionesco și pe agonia încă nu am văzut nimic să se înscrie în asta până acum.

 =  Anul Ionesco
iscru adrian
[22.Sep.09 14:04]
Am auzit - nu sînt sigur că fiica lui E.Ionesco
ar fi interzis orice manifestare/comemorare...
Mai ales dacă acesta ar veni din partea românilor.

Cu stimă

 =  Plăcerea lecturii
Ioan Jorz
[22.Sep.09 20:54]
Eseul mi-a plăcut, peste poate. Are o finețe a înțepăturii, candidă și șugubeață, în același timp, o finețe a mirării ce nu caută răspunsuri. Domnul Coutin avea și el un plan de discuții, un plan al cărții ce trebuia predată editurii, că la ei nu e de joacă, de unde și "conservele". Mai era și vârsta venerabilului, și fiica... Cu amiciție,

Ioan J

P.S. E drept că și Ionesco a devenit mai vizibil ca și anti-comunist, după ce, prin 1974, stângismul intelectualist francez, al lui Georges Marchais și François Mitterrand - care se clătina, de ani buni - era înfrânt în alegeri, la mustață, de Valéry Giscard d'Estaing. Tot cam de pe-atunci, că tot apăruse "Arhipelagul Gulag"(L'Archipel du Goulag) - critica literară l-a "redescoperit" pe Ionescu, dramaturg al absurdului, academician și anti-comunist - nu pe motive de "trecut".

 =  Mădălina, am să dau un răspuns la început...
marius nițov
[22.Sep.09 20:55]
Mădălina, am să dau un răspuns la început lui Adrian Iscru, nu are cum să interzică așa ceva, mă refer la manifestare-comemorare, doar Ionesco aparține și publicului român sau mai ales, nu știu de unde s-a auzit o asemenea aiureală! Referitor la cartea prezentată de tine, îmi place Ionesco, imaginea lui apare chiar așa cum era, sincer prin negarea subtilă, în stare să facă din dialog un mic joc de scenă în care, în felul lui, să sporească neînțelesurile conform "încăpățânării" de a afirma că nimic nu înțelege din lume. E remarcabilă detașarea de totalitarism, o particularitate ruptă din contextul perioadei în concepția sa, poate chiar să-i determine reacția: "nimic nu are sens, adică nu pentru mine". Eseul are toate condimentele de a deschide pofta de lectură.

 =  P.S.2
Ioan Jorz
[22.Sep.09 20:56]
Dar cum, până una, alta, omul piere, opera rămâne și mai e și anul centenarului nașterii scriitorului, trecem peste negațiile de toate felurile și ne bucurăm că a fost și român.

 =  excelent eseu. mă scoate din sărite!
Adrian Firica
[23.Sep.09 00:19]
"Inclusiv în aruncarea orzului către gâște sau tăierea frunzelor pentru comunitari." mi-a tăiat răsuflarea.

nu cred eu că e chiar așa: "Mă trezesc cu Ionesco și mă stabilizează.", dar, mie unul, îmi convine, pentru că te deconspiră.

interesant eseu.
interesant!; "Și eludez grațios contactul cu încă viii care mai scriu.".

nu mi-ar fi trecut prin cap că Ionesco poa' să fie colac de salvare până la Rinocerii - asta așa, ca aviz amatorilor ... mai sus semnatari, și mai jos semnatarului.

 =  Anul Ionesco (II)
iscru adrian
[23.Sep.09 12:10]
M-am interesat...nu este o aiureală.
Acea interdicție de comemorare este reală.
Despre ea au vorbit la o emisiune "Evenimentele zilei"(B1)
Nicolae Manolescu și George Banu.

Cu stimă

 =  Bun, atunci e interzis anul Ionesco..
marius nițov
[23.Sep.09 13:58]
Bun, atunci e interzis anul Ionesco, doar e o manifestare-comemorare, n-avem voie în biblioteci, instituții de cultură să discutăm despre personalitatea și opera lui?! Păi, ne strângem la o cafea, găsim o terasă, lângă Operă e chiar fain, și tăifăsuim despre Ionesco să nu deranjăm pe cineva. Cum funcționează interdicția? O scenă din teatrul absurdului, doar Ionesco a înțeles destul de bine anormalitatea lumii, să închei într-un fel tot așa: "ca să descoperim ceea ce oricum gândim profund, e nevoie de mult timp, destul ca să uităm ce aveam de spus și să admitem că ăsta era lucrul cel mai important."


 =  .
nica mădălina
[23.Sep.09 16:40]
iscru adrian, e o bucurie individuală, personală, să fi citit această carte și să semnalez astfel existența ei.

ioan, nu-i de joacă, dar nici la așa lipsă de imaginație a întrebărilor nu mă așteptam. pare conceput ca o încercare de jurnalism, și nu de convorbire cu un literat foarte vioi la spirit, ca ionesco. cât despre precizările referitoare la politică, intuiam că se vor isca, cât timp am ales să menționez și despre ismele cu privire la care a fost întrebat întrebatul.

marius nițov, chiar sper că ați citit măcar câteva pagini din ionesco.

adrian, m-ar bucura să fie fără glumă ce ai spus.

vă mulțumesc pentru răgazul aici.

 =  Mădălina, chiar am citit mai multe pagini de Ionesco...
marius nițov
[23.Sep.09 17:10]
Mădălina, chiar am citit mai multe pagini de Ionesco și recitesc Rinocerii, sunt aici :BERENGER: Nu sînt deloc de acord cu ce spui. JEAN (răsuflînd cu zgomot): Eu vreau să respir. BERENGER: Bine, dar gîndește-te: nu-ți dai seama că noi avem o
filosofie de viață pe care animalele astea n-o au, un sistem cu
totul aparte de valori? Un sistem construit de omenire de-a
lungul unor veacuri întregi!...
JEAN (din baie): Trebuie dărîmat, așa va fi mult mai bine. BIIRENGER: NU, zău, eu cred că glumești. Nu te pot lua în serios,
tu faci poezie...

 =  .
nica mădălina
[23.Sep.09 17:11]
foarte bine, mă bucur să aflu. și spor în continuare.


 =  mici corecturi
Călin Sămărghițan
[28.Sep.09 11:57]
Câteva mici corecturi:

- "așa de larg pe cât..."
- termenii literari presupuși de un eseu sunt "aceasta/acestea" și nu "ăsta/astea" (paragraful 1 și 3)
- "n-a scăpat ocazie..." exprimare greșită, trebuie revăzut
- termenul ionescian e "rinocerizare/rinocerită" și nu "rinocenizare"
- genitivul se formează de la forma de plural + i, deci "grijii", nu "grijei" (tot penultimul paragraf)
- în ceea ce privește "aiurisant", s-ar deschide o întreagă polemică, este un termen inventat, adoptat mai nou de jurnaliști "cool" ce vor să epateze, așadar trec cu vederea (și nu se pune, rămâne doar semnalarea)
- întrucât ați trecut la alt paragraf (ultimul), deci altă idee, trebuia specificat că acel "le" se referă la întrebările francezului (probabil). Nu e clar, iar eseul autentic e puțin mai pretențios la logica discursului.
- e contraindicat să încheiați un eseu, care presupune afirmarea unor idei personale, cu un citat, dar desigur, nu e interzis.

 =  .
nica mădălina
[28.Sep.09 12:08]
am un typo la rinocerizare, intr-adevar. si unul la grijii.
in rest, nu suntem de acord asupra a ceea ce este un eseu, domnule samarghitan.
as simple as that.
e amuzant sa vad termenul autentic folosit de dvs., oricum. drept care va multumesc.

 =  Eseu?
Tudor Cristea
[20.Oct.09 09:28]
Textul de mai sus nu este, evident, un eseu. E vorba doar de niște note de lectură sau, mai bine, de niște impresii. Sprintene, agreabil formulate, dar nu mai mult. Ele ar putea deschide, totuși, până la urmă, drumul către eseul propriu-zis...Pe de altă parte, însă, nu e obligatoriu ca toată lumea să scrie eseuri. E nevoie și de texte precum acesta, mai ales în lumea noastră grăbită.

 =  .
nica mădălina
[28.Oct.09 23:15]
nu stiu care va sunt criteriile pentru a statua ca un text este sau nu eseu. prin raportare la sensul cel putin etimologic al termenului eseu, aceste impresii de lectura fac cat o incercare de expunere.
apoi, raportat la alte rigori, mai precise, specifice genului numit eseu, nu ma pronunt, cata vreme nu stim daca sunt aceleasi si pentru dvs., si pentru mine.
cred insa ca scurtimea si fluenta unei incercari de asezare in text nu trebuie confundate cu lejeritatea in sens de subtirime, de lipsa de substanta a sa (in caz ca asa ceva ati avut in vedere cand ati statuat ca aici nu este un eseu).

multumesc oricum pentru oprire. daca sunteti curios despre felul in care concep eseuri in general, ele sunt deja vizibile in acest spatiu.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !