| = Despre cum să nu scrii doar ca să te afli în treabă | Călin Sămărghițan [01.Oct.09 23:46] |
| Dacă s-a spus "stai", mi-am spus să stau. Hai să-l citesc și eu o dată pe Vasilievici, mi-am zis. Și mă bucur că am făcut-o. Remarc dintru început folosirea semnului exclamării la imperativ! Dar altfel, e un text destul de haotic, ce pare scris la întâmplare, lipsit de orice noimă ori miză poetică, de un prozaism înfiorător. E drept că e la modă așa ceva, dar nu cred că e o crimă să pronunți și o altă părere. Discursivitatea e prezentă încă din prima strofă: O propoziție fără sens încearcă să construiască oareșice, "Din mine nu se vede" dar nu reușește să închege nimic. Apoi, acolo unde se vor contraste probabil, acestea eșuează lamentabil: "Fierb [...] pentru a îngheța" - e jenant; "mișcarea crește spre nemișcare" - e o construcție găunoasă; apoi alte truisme asemenea, fără căpătâi, pe care nici nu le mai amintim. Neinteresant. La un moment dat apare o "fotografie" care rupe puțin plictiseala dezvoltată de text până acum. Se vrea un paradox, dar acesta e fals (n-ar trebui să mai insist, dar ca să fie clar, orice fotograf își poate fotografia aparatul în oglindă). Astfel, încercarea dă greș. După paranteză autorul încearcă un textualism mai coerent. Semnul cu pălăria (unde sau semnul sau pălărie e verde, glumesc desigur) cred că se vrea ceva distinct, inedit coloristic și poate chiar simbolic. Dar gestul se situează departe totuși de ceea ce ar putea fi numit, chiar și cu mare îngăduință, poezie. N-are orizont și nici viziune. Doar ultima strofă reușește să închege ceva, deși "carnea de praf" e o invenție destul de neinspirată și lipsită de câmp logic ori speculativ, dacă nu prăfuită de-a binelea. Asemănarea omului cu un cactus prinde ceva contur, se poate spune că are substanță, dar asemănarea țepi/degete nu se susține imagistic, iar translația spre "alt om" se dovedește un gest gratuit. Nu am reușit să aleg nimic din textul de mai sus, când eu chiar speram să găsesc ceva consistent la un autor despre care acum am aflat că e atât de bine văzut și blazonat. Totodată se prea poate să fie greșeala mea, căci propria-mi receptivitate este deschisă spre un cu totul alt tip de poezie. Dar mi-am spus că merită să spun și eu o dată o părere en passant, eu fiind un simplu pion, desigur. Deci nu mă luați în seamă prea tare. Oricum, promit să nu mai deranjez, căci m-am lămurit. | |