Comentariile membrilor:

=  SUBLIMINAL...	ioana matei [09.Oct.09 00:01]
un poem spectaculos...ce îndeamnă la actiune...dncolo de orice aparenta!...SI...OARE CINE ACTIONEAZA AICI? FELICITARI, cALIN!
=  .	Petru Teodor [09.Oct.09 00:23]
este o întrebare... la fiecare pas am presimțit-o dar totuși... am citit acest text fără ea fără întrebarea aceea ce ne bântuie amintirile ce ne arde la fiecare respirație buzele dar nu dacă se poate nu voi alege să nu ci ceva mai departe mai mult un pas cât să răstoarne pământul într-o zi... domnule B.!,... cu respect, pt.
=  "într-o zi voi avea de ales"	Maria-Gabriela Dobrescu [09.Oct.09 00:46]
Călin, pentru că tot a fost vorba astăzi despre întrebări și răspunsuri, chiar, care e diferența? Sau mai bine zis cine face diferența? Domnul B? Finalul mi s-a părut... dar prefer să nu. Un lucru e sigur. Într-o zi vom avea de ales. Mi-a plăcut. prinsă printre întrebări, maria
=  Am scris numele acum	Călin Sămărghițan [09.Oct.09 02:47]
Mulțumesc pentru îndrăzneală. Am scris acum numele întreg (inițial era doar "domnule B."), ca să fie mai clar. Acum poate să fie. Ioana, mi-ar plăcea să cred că e spectaculos. Petru Teodor, "întrebarea finală" e ultima, "cât să răstoarne". Mi-a plăcut cum ați spus. E pur și simplu o opțiune. Maria, așa cum am zis, întrebările adevărate nu au răspuns, deci spun "nu știu". Și apoi, alegem puțin câte puțin, de fiecare dată.
=  pace	Stefan Doru Dancus [09.Oct.09 04:44]
Coane, am impresia ca la mine se refera. "Bărbatul va iubi aceeași femeie sau o alta. Fără vreo preferință." Ti-am trezit filonul creatiei cu moda mea nestapanita de-a face moda veche la Cisnadioara. Poemul e bine scris. Despre cartea pe care mi-ai dat-o, numai de bine - te anunt cand sciu despre ea si unde. Sa ai pace, Dancus
+ would prefer not to.	Adriana Lisandru [09.Oct.09 04:56]
Calin, pesemne ca eu trec printr-o perioada "bartelbyana", dar iata ca poemul tau, ivit in fata ochilor mei ca o oglinda de a carei existenta habar nu aveam, a reusit sa ma scoata din apatie. ei bine, intrebarea aceea din final este si argunemtul non-actiunii, pana la urma... intr-o lume unde orice poate fi inlocuit, "care e diferenta"? felicitari pentru modul in care ai reusit sa divulgi motivatia domnului B. si pentru toata bijuteria asta, de fapt.
=  erata	Adriana Lisandru [09.Oct.09 05:26]
"bartlebyana". scuze, Calin, nesomnul.
=  servici?	Carmen-Manuela Macelaru [09.Oct.09 08:12]
în acest poem este o îmbunătățire vizibilă a scrierii, este un poem de idee, presărat atât cât trebuie cu metafore. ce nu înțeleg - "servici" - este vreo licență poetică, am observat mai nou cum se fac greșeli și se pune paravanul "era licență domnule", oricum trebuie să corectezi că repeți de două ori cuvântul. parcă merge mai bine finalul fără întrebarea din final. mcm
=  Bună dimineața, doamne și domni, altă viață! Sau nu?	Călin Sămărghițan [09.Oct.09 09:47]
Scriu și eu acum cu soarele deasupra capului, nu cu noaptea, deci reiau. Ioana, bine întrebi "cine acționează aici", sau "ce". Dar, oare, într-adevăr acționează ceva? Totul e aparent și în locul a ceva poate fi foarte bine orice altceva. Petru Teodor, ați sesizat că întrebarea e esențială. Problema aceasta a alegerii, a opțiunii pe ce se fundamentează până la urmă? E vreo diferență? Am încercat să merg până la capăt ca să răspund, poate că așa a făcut și personajul. Nu știu. Maria, există o singură instanță care face diferența. Sau mai bine spus una și jumătate. Jumătatea suntem noi. Rămâne să alegem. Deci, din nou, opțiunea e esențială. E o încercare de-a pătrunde rațiunea unui personagiu, nu opțiunea mea. Coane Dorule cisnădiorule, pace să fie! La toți se referă, dar "aș prefera să nu". Cu cartea, dacă ai stare și chef, scrie și spune-mi, dacă nu, las-o pentru o bere a dății viitoare. Credeam că numai eu nu dorm la ora aia, dar ui că nici tu, nici Adriana. Adriana, steaua ta e foarte onorantă pentru mine, iar dacă ți-a așezat o oglindă, e tot ce putea face mai mult. În întrebarea finală am încercat, într-adevăr, să presupun argumentul nonacțiunii personajului respectiv, să-i găsesc o motivație. Dacă crezi că se susține, înseamnă că ceasul a fost unul bun. Carmen, bucuros de trecere. Nu o văd defel ca pe o îmbunătățire a scrierii, ci e o cu totul altă perspectivă de abordare a ei, lipsită total de orice urmă de metaforizare, limpede, rece și deschisă, căci subiectul impunea așa ceva. Ca să nu cad în prozaism am strecurat alte elemente acolo, care văd că se susțin și la lumina zilei. Dacă crezi că pe undeva are iz de metaforă te-aș ruga să-mi semnalezi, căci va trebui s-o evit cumva. Rămâne "servici", așa spune toată lumea, e limbajul comun și chiar nu am vrut prețiozități gratuite pe aici și, dealtfel, NODEX-ul îl consemnează și în această formă. Mulțumesc de trecere, să știi că te citesc constant. Știu că n-am lăsat semne. Am preferat să nu.
=  Mai întîi, răgazul de-a fi optimist: "Într-o zi voi avea de ales"	iarina copuzaru [09.Oct.09 10:27]
Această inacțiune este însăși o categorie a acțiunii. Poezia se desfășoară ca o scenetă de teatru, întrebarea din final întregind "un anume fel de absurd" care locuiște în natura noastră înainte ca noi să ne fi adresat astfel de întrebări. Inacțiunea și refuzul lui „prefer să nu” se ridică dincolo de libertatea ce ne este atribuită, emanînd dorința de-a rupe cercul prestabilit -în interiorul căruia existăm. Forța cu care domnul B. rostește refuzul celebru capătă aici o înfățișare poematică demnă de apreciat prin idee și prin construcție.
=  Expressive...	Danut Gradinaru [09.Oct.09 11:22]
Am rămas perplex... nu mai am cuvinte! Oare ce-aș putea să mai spun? " Într-o zi ... " rutina nu va mai fi rutină sau poate că mă-nșel; ce voi avea de ales, cine știe? Voi găsi răspunsul corect într-o rimă! Felicitările mele, domnule Călin!
=  Calin,	Silvia Bitere [09.Oct.09 11:54]
m-am simțit sufocată cu grație de următoarele versuri: "Oamenii vor merge pe jos" - minunat redat mersul, foarte important pentru vers acel "jos" "Bărbatul va iubi aceeași femeie" - care femeie? ACEEAȘI... "femeia pe tocuri" - simbolul feminin prins în TOCURI "Secunda"- versul fără vers dar cu atâta vers - se nasc orele, întotdeauna orele Virginiei Woolf, Călin... Felicitări, Silvia
=  Herminei și însoritului	Călin Sămărghițan [09.Oct.09 12:02]
Iarina, înainte de a-ți mulțumi pentru intervenție îți mărturisesc că de cele două zile mă învârt în jurul "lesei" tale (pentru conformitate: "Cînd port ceva în lesă trebuie să mă dezleg pe mine") pentru că am găsit pe-acolo lucruri pe care le-am provocat la rândul meu și abordări care mi-au părut că-mi seamănă. Dar nu-mi găseam starea și formula. "Răgazul" amintit e deosebit de generos. Inacțiunea - un călduros șal din blană de hermină. Aproape că nici nu mai trebuie să ai curajul de a rosti refuzul. Mă înclin din întunericul trăsurii și-ți mulțumesc în sfârșit pentru semn. Dănuț, însoritule italian, văd că ai găsit rutina de a ieși din rutină. Cert este că întotdeauna ne-nșelăm, iar când nu, e numai din nimereală. Și-mi vine acum în minte, în altă ordine de idei, că față de tine însuți îți poți exprima oricând refuzul. Față de alții e foarte complicat, în anumite împrejurări se întoarce crunt împotriva ta. Însă merită tocmai pentru a-ți demonstra că așa ar fi și trebuit să faci. Uf! M-am complicat. Mulțumesc pentru consemnare.
=  Orele acestea, Silvia!	Călin Sămărghițan [09.Oct.09 12:06]
Oo, Silvia, nu m-ai uitat! Da, "mersul pe jos", știi tu de ce. Ai văzut și versul care nu e vers. M-ai prins în pioneze și-acum stau atârnat. Așa-mi trebuie dacă mă apuc să scriu chestii de-astea. Mulțumesc.
+ Domnule ...	Adrian Firica [09.Oct.09 16:05]
uite ce zice Cortazar ... când n-are de lucru!: “De la o vreme nu mai fac dragoste cu cuvintele. Le folosesc mai departe, ca tine și ca toată lumea, dar le perii cu multă grijă înainte de a mi le spune.” ... zis și făcut!: / ... / "Voi putea alege secunda în care inspir, / secunda în care voi deschide ochii, / secunda în care. / ... /"
=  daca nu esti hamlet esti duhul lui hamlet	alexandru moga [09.Oct.09 18:19]
daca ar fi sa ma iau dupa conasul firica as alege pessoa sau alberto caeiro ricardo reis alvaro de campos dar eu nu sunt conasul firica dupa parerea mea umila poezia ar fi trebuit sa se numeasca "jurnalul unui cabotin" care aduna la un loc poza teatrala romantica permutarea elementelor de recuzita flasneta barbatul cu ochelari puteai sa adaugi si un baston un papion niste pantofi lacuiti ca tot aia iesea o poema insipida fara sare si piper fara nicio profunzime un soi de ritm de verset biblic e tot ce poate autorul imi pare rau ca sunt in dezacord cu totalitatea antecomentatorilor mei dar eu cel putin incerc sa raman cat se poate de obiectiv poema este surda la zgomotul epocii insensbila la forfota lumii moderne si colac peste pupaza nici macar vintage nu e daca era scrisa prin anii '60 avea aceeasi soarta atelier
+ și mergea mai bine cum era inițial cu B. Just B. Oricum nu te aude	alice drogoreanu [09.Oct.09 16:51]
aș putea spune că textul ăsta nu e despre alegerea de a nu sau de a da ci despre momentul în care poți să spui: azi nu sau nu pur și simplu momentul în care poți, în general într-o anume zi aș putea spune prefer să nu azi pot Căline să nu-ți spun că eu aș scoate ceva sau orice altă chestie de gen- deși merge comprimabil - pentru că ăsta ești tu - aici ești tu dezosat oarecum
=  dexonline:	serban georgescu? [09.Oct.09 17:04]
Cuvântul "servici" nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate: serici | service | serviciu
=  calin!	Andrei - Tiberiu Măjeri [09.Oct.09 18:20]
frumos poem! imi place invitatia aceasta la alegere! la fel ca serban g. spun ca ar trebui sa modifici acel "servici" cu stima, andrei
=  +	Mâncu Gabriela [09.Oct.09 17:25]
ma deranjeaza putin partea cu "intr-o zi unul va prefera..." pentru ca am impresia ca folosind antiteza cumva imi explici si imi diminuezi astfel din efectul final. Dar pentru inceputul textului si in special pentru finalul "miserupist" cumva... as da si eu o stea. Placut mult! Mai trec.
=  ă?	laurentiu ion [09.Oct.09 17:52]
Într-o zi voi avea de ales. Oamenii vor merge pe jos la același servici insipid, în colț aceeași flașnetă, un bucătar va găti plictisit același meniu. Bărbatul cu ochelari va invita o femeie pe tocuri - indiferent care - la cină. Bărbatul va iubi aceeași femeie sau o alta. Fără vreo preferință. Nu mă voi putea împotrivi ploii dar voi putea alege dacă să deschid umbrela sau nu. Voi putea alege secunda în care inspir, secunda în care voi deschide ochii, secunda în care. Într-o zi unul va prefera să nu mai meargă la servici, altul să nu mai iubească, să nu mai mănânce. Să nu mai deschidă umbrela deloc. Într-o zi voi putea să spun: Astăzi prefer să nu mai fac nimic din toate acestea. Apoi, într-o zi voi putea să aleg dacă să trăiesc sau nu. Într-o anume zi aș putea spune prefer să nu. Care e diferența?
=  *	ionelia cristea [09.Oct.09 19:04]
Poemul de mai sus este o reusita din punctul meu de vedere. Constat lipsa atitudinii pasive. Conectarea la cotidian, abandonarea liniei clasice meditative si in sfarsit abordarea incisiva plina de revolta a unor teme aproape banale dar atacate sincer si destul de radical constituie un fel de amalgam lucitor care atrage. Nu stiu cat este de original dar sigur are forta.
=  flash -poem	cezara răducu [09.Oct.09 20:23]
orașul e o ceață decupată în formă de oameni. o umbrelă lovește ca un ticăit caldarâmul domnul B.traversează strada fără să-i pese. dacă în oraș mai locuiește femeia cu tocuri, pe care oricum o va iubi.aceeași femeie.. oricum, un scenariu demn de rolul unui gentleman.cu pălărie și umbrelă.de fapt, un poet. rara
=  Ridicând pălăria, distinse doamne și onorați domni...	Călin Sămărghițan [10.Oct.09 00:31]
Coane Firică, dacă-mi este permis să-ți spun și eu așa, e o stea pentru care îmi trebuie ochelari de sudură. De aceea mi i-am și scos pe ăștia de vedere de pe nas. Sunt absolut încântat că ai remarcat acea parte. Le-am periat cât am putut, dar cu dragostea cuvintelor mă abțin public de la a spune ceva. Moga, ești atât de previzibil încât ai devenit plictisitor. Nu că ar fi o noutate asta. Eu zic să-ți rogi prietenii editori, poate o să reușești să-l treci la atelier. Alice, steluța ta a explodat mult peste așteptările mele. Bucuros că am plăcut celei din "Mirosiți această femeie". Mulțumesc mult. Mă bucur că găsești noi valențe, e nas de copoi pentru că da, e și despre momentul acela. Puteai să spui ce aveai de spus, chiar dacă ai preferat să nu. Da, dezosat și la pachet. Șerban, mulțumesc, ziceam de Noul Dex (2002), le are pe ambele. Dar mă mai gândesc. La primul "servici" ar merge forma pretențioasă, la al doilea, aproape sigur voi renunța. Andrei, bucuros de întâmpinare. După cum spuneam, nu e exclus să schimb, dar îmi trebuie motive. M-am uitat să văd dacă te-am citit și mi-am amintit de omul legat la mâini cu păsări. Am să mai trec cu siguranță, să las un siaj. Dna/dșoara Gabriela, aveți dreptate, acea trecere la persoana a III-a și mie mi-a sunat de la început ușor straniu. Are motivele ei, dar încă nu mi-am dat seama care ar fi atitudinea potrivită acolo. Se susține observația făcută. În loc de al doilea "servici" cred că am să pun "lucru", dar numai după ce voi găsi o formulă potrivită la observația dumneavoastră. Am văzut revenirea dumneavoastră relativ de curând și sunt încă cu foile în mână. Salutări lui Jack al lui Daniel. Domnul Laurențiu, vă așteptam (știu că nu suportați să fiți tutuit, mai ales de către cei mai în vârstă). Mă bucur că ați învățat că viitorul se formează cu auxiliarul verbului "a vrea", iar conjunctivul cu ajutorul conjucției "să". E o observație care vă remarcă ascuțita inteligență, despre care știu că voiți să vă fie lăudată cât mai mult. Deci, felicitări! Ați spus "ă": Ãți fi prieten cu editorii, dar nu mă intimidați chiar deloc. Îmi cer scuze că v-am deranjat iarăși cu poeziile mele, dar parcă ați spus că nu vă mai bateți capul cu mine. Eu chiar v-am crezut. Dna/dșoara Ionelia, e paradoxală acea acțiune prin lipsă de atitudine, da. Ați remarcat că e alt stil. E "lucitor", de acord, "fercheș" zicem noi, și iarăși trebuie să vă dau dreptate: nu știu cât este și de... , nu neapărat "original", dar acel "poesis" de care vorbesc eu, e destul de șifonat. Totuși, țin mult la această poezie și am fost cu atât mai plăcut surprins de impact. Vă mulțumesc. Ioana, să știi că ți-am zărit fluturele. Și eu m-am gândit la butterfly. Poate că și Melville. Se pot face o sumedenie de asocieri, desigur, chiar și de după cortina care-ți vine ca o haină. Chiar, ce număr porți? Rara, artgoticii (dacă-mi dai voie să te includ) sigur că vedem altfel această poezie. S-a și văzut asta. Orașul, umbrela și pălăria sunt elemente absolut indispensabile. La fel ticăitul pe caldarâm, desigur întreit, al umbrelei dar și al tocurilor de sticlă care sunt axis mundi și ecou al ei. Nepăsarea și lejeritatea astea aristo...centrice au irezistibile savori. Pălăria, umbrela și fularul lung au fost create oricum înaintea omului. Poate că și lesa. Mulțumesc pentru înțelegerea adecvată... și pentru... înțelegere. Apropo de ce spuneam mai sus, cred că poetul a fost creat în ziua întâi, când încă era întuneric! Numai omul a fost făcut pe lumină.
+ some day I'd rather...	Corina Gina Papouis [10.Oct.09 01:26]
...but not yet! Calin, ai zamislit din ingrediente simple un text ce se plimba atit de firesc prin parcul complexitatilor existentiale, atinge nervul, apoi zimbeste si-ntreaba: 'Care e diferența?' [*acel ultim vers as fi putut fi concluzia nerostita, semnul de intrebare lasat cititorului peste noapte...] pentru claritatea gindului, pentru sentimentul 'forever and (n)ever' rascolit aici (..precum iubirea cu sau fara preferinta a acelui barbat) as dori sa imi alatur si eu omagiile atit de meritate de acest poem. Felicitari! Corina
=  London's shining	Călin Sămărghițan [10.Oct.09 11:47]
My London lady, povestea trecerii tale face diferența. Nu pot decât să-mi amintesc. Apoi să-mi închipui, să scriu ori... să aleg să închid definitiv umbrela. But not yet. Not yet! Cum bine spui. Mai avem câte ceva de făcut. Mulțumesc pentru înțelegere et stella. Am o rugăminte: să o citești din balansoar, chiar de departe, Tamisei. Va ști și ea de ce. Ultimul vers este în lucru, mai trebuie doar să găsesc incantația potrivită pentru a-l muta de acolo.
=  1. Nu știu; 2. Am refăcut	Călin Sămărghițan [10.Oct.09 12:44]
Radu, întrebi dacă merită citit. Probabil că este de preferat să nu. Eu ridic pălăria însă în fața intervenției tale care îmi spune că ceva se întâmplă. Nu știu de ce spui "altar al recunoștinței", mereu mi s-a reproșat că sunt un țâfnos, incomod și arogant. Din păcate a început să-mi placă imaginea. Totodată mărturisesc că am fost și eu surprins de această reacție neașteptată a tuturor și nu am fost pregătit să-i fac față. Îmi cer scuze celor pe care, probabil, i-am supărat sau incomodat. Respecte, Radu, și felicitări încă o dată pentru realizarea site-ului, e de departe cel mai bun de la noi (n-am intervenit într-un articol în care se spunea altceva) și mulțumesc pentru posibilitatea de a posta aici. E un lucru bun pentru toți, cred. E o viață pe care o simți cum palpită, nu e puțin lucru. Apoi, n-am fost recomandat, nici nu țin deloc la aceasta (chiar eu am rugat odată un editor să-și retragă recomandarea făcută, și îi mulțumesc), cred că aici a fost simpla regulă de trei. Dacă e posibil tehnic, nu am nimic împotrivă ca poezia să fie scoasă de la recomandate, dacă se poate nu prin anularea stelelor acordate, din respect pentru autorii acestora. (Dealtfel mi-a mai fost o dată anulată o stea, chiar pe când eram editor și iarăși n-am avut nimic împotrivă.) Am încredere în părerile celor care au intervenit, mai puțin cei doi cunoscuți că au ceva personal împotriva mea, deci ei nu intră la socoteală. Mulțumesc tuturor pentru intervenții. Mi-au prins bine opiniile dumneavostră, am găsit o soluție, cred potrivită, observației dnei/dsoarei Gabriela Mâncu de la "Într-o zi unul va prefera". Las aici și varianta inițială pentru conformitate, înainte de a o modifica: "Într-o zi unul va prefera să nu mai meargă la servici, altul să nu mai iubească, să nu mai mănânce." Întrebarea finală "care e diferența?" n-am mai putut-o clinti de acolo. Are locul ei specific, conferă o anumită nuanță la care țin, și pe care eu o văd a fi pe final; Adriana Lisandru a spus de ce, este un argument. Mulțumesc tuturor încă o dată, absolut toate stelele acordate mă onorează și-mi spun mai mult decât vă puteți închipui. Cele bune tuturor, spor la scris, inspirație și cât mai sus!
=  cred că	Liviu-Ioan Muresan [10.Oct.09 13:28]
e normal să avem păreri diferite, gusturi diferite. Cu siguranță avem anumite afinități care ne determină să citim și să comentăm anumiți autori. Însă textul de față e un text bun, de forță, preferam varianta cu serviciu, dar e bine și așa. Remarc naturalețea scrierii. Din păcate sînt mulți autori care se forțează pentru a fi originali, de cele mai multe ori forțarea e evidentă. Oricum se simte. Așa că naturalețea textului nu poate fi decît de apreciat. LIM.
=  N-am aprins artificii	Călin Sămărghițan [10.Oct.09 17:22]
Liviu-Ioan, mă bucur că ți-a plăcut. Într-adevăr, n-am încercat artificii aici, nici să forțez nimic, forma doar a fost uneori în atenție și o idee, două, pe măsură ce au apărut. Restul a curs de la sine. Subiectul, cel puțin la nivel literar, dacă nu psihologic, este încă deschis și supus diferitelor dezbateri, aidoma "oblomovismului" lui Gonchearov, care a făcut chiar carieră la vremea lui. Mulțumesc pentru semn. Sunt în asentimentul tău. Bineînțeles că afinitățile distincte pe motive de gust literar sunt normale, mai ales într-o comunitate atât de numeroasă. Ar fi cel puțin bizar să începem să aplaudăm la unison.
=  text	Raul Ionut Coldea [11.Oct.09 11:48]
Text bun, natural, curge de la un capăt la altul cu fluență. Nu vreau să particip la polemicile de mai sus, pentru că mi se par fără rost. Oricum, vă felicit pentru cele patru steluțe. vreau doar să spun că nu consider că un text foarte apreciat de mai mulți utilizatori cu nivel mare este neapărat unul extraordinar. Pur și simplu este opțiunea fiecărui cititor să facă remarcat un text anume. Tocmai de aceea, ar trebui să respectăm opiniile celorlalți și să nu mai fim atât de sceptici. Acesta nu este un text genial, dar a fost văzut ca fiind foarte bun de mai multe persoane. E simplu. :) O duminică frumoasă. Raul C.
=  bravo	Emilia Zăinel [11.Oct.09 12:58]
"aș prefera să nu" spune tot plus întrebarea din final lasă o mie de răspunsuri cuvintele mele sunt de prisos poate comparativ cu stele pe care le-ai primit, mon ami la cât mai multe texte bune felicitări! cu prietenie, EM
=  part.6	Petru Teodor [11.Oct.09 14:30]
comentariul meu la poezia de mai sus este unul critic, domnule Sămărghițan, dar o critică nuanțată; am vrut sa fie percepută ca un îndemn; de când am scris-o textul a fost cizelat; mai este de lucru, desigur; exista un exces obositor în acest text; mai trebuie privită și sculptată forma finala, dar aceasta conform doar dorinței auctoriale; ce are bun aceasta poezie este o idee, pe care reușește s-o mlădieze, însăilând-o in conștiența cititorului (ideea de îndoială, de nesiguranță, de refuz); personal eu cred că întrebarea finală nu-si are rostul (este redundantă). cu respect, pt. p.s.: offtopic sau nu, în principiu asta am avut de spus.
=  Mea culpa et deprecatio	Călin Sămărghițan [11.Oct.09 14:34]
La ora certei dumneavoastră eu eram la Sfânta Liturghie. Cu atât mai mult regret că acest text a provocat atâtea resentimente și răscoliri. Totodată îmi cer scuze Adrianei, lui Adrian, Alicei și Corinei (cei care, nu mă îndoiesc, au acordat cele 4 stele cu bună credință) pentru insinuările aduse de terți la adresa persoanelor lor și pentru faptul că le-am pricinuit astfel de neplăceri. Consider că persoana mea este vinovată de tot ce s-a întâmplat și, mai ales, sunt peste măsură de jenat când cei care mă comentează sunt ei suspectați de cine știe ce interese, de parcă eu n-aș avea discernământ. Am venit aici ca să scriu, să citesc și să am libertatea de a spune ce-mi place fără să fiu suspectat de bazaconii. Nu am venit pentru măriri și orgolii. Nu am venit să adun stele, recomandări ori faimă, nici să împart măriri deșarte. Îmi este clar că poziția persoanei mele îi deranjează pe mulți. Voi adopta atitudinea Adrianei pe care o văd salutară în cazul meu: astfel, dacă editorii vor considera că o scădere a nivelului meu sub cel de steluțar va evita pe viitor astfel de conflicte, nu am nimic împotrivă să fiu retrogradat. Cu acest prilej poate că și resentimentele celor potrivnici mie vor fi stinse în sfârșit și va fi pace. Dorința mea este doar de a scrie în continuare pe acest site, deoarece este cel mai bun de la noi și am aici cei mai mulți prieteni la care țin foarte mult. Îmi este de ajuns nivelul acela minim de postare directă. Mulțumesc pentru înțelegere. nota: deprecatio (lat.) = rugăciune de îndepărtare a primejdiei
=  Alte răspunsuri	Călin Sămărghițan [10.Dec.18 14:27]
Raul, mulțumesc pentru înțelegere și semn. Bineînțeles că nu e nici pe departe cine știe ce text "genial" (am folosit expresia ta), nici nu am pretenția că scriu texte extraordinare. Tocmai de aceea am și primit întotdeauna orice critică făcută cu bună credință. Știu să discern, asigur de asta pe oricine. Emilia, mulțumesc pentru semn, să ne citim și să ne scriem cu bine. Mă bucur că ți-a plăcut. Dle Petru Teodor în mare parte n-am înțeles intervenția dumneavoastră. Foarte rar îmi "cizelez" texte după păreri exterioare și doar în mici amănunte, și numai dacă devine și părerea mea după ce s-a confruntat cu altele. Țin întotdeauna în primul rând la cum îmi sună mie, nu altora. Am motivele mele. Mulțumesc pentru timpul acordat și pentru sugestii.
=  despre bartleby&co sau epitaful lui beckett	noemi kronstadt [11.Oct.09 23:23]
well, presupun ca asta e tactica clasica de a extrage matza din cotlon si pantera din baobab, s-o faci sa marsheze la un stimul irezistibil:) daca pseudo-existentialistul tau dezabuzat s-ar intalni intr-o zi cu bartleby-ul meu, dialogul dintre ei ar fi imposibil. primul priveste existenta ca adam smith un bilant contabil, celalalt , ca pe un zid gol. al tau jongleaza shagalnic discursiv cu ipoteza autodemolitiei, al meu tace in pozitia fetala a intoarcerii la radacina vocabulei. intrebarea lui imi pare , astfel, lipsita de sens, dar intr-o lume cu umbrele si tocuri de sticla, probabil ca are. intr-o lume in care ne-au parasit cuvintele, asta spune, deja, totul. habar n-am daca e un poem bun sau nu. care e diferenta?
=  Exact: probabil!	Călin Sămărghițan [12.Oct.09 08:52]
Noemi, mă tem că plictisitul meu nu se pricepe la contabilitate și nici nu se va pricepe vreodată. Pentru că nu știe cum se agață asta de un zid gol. De jonglat, jonglează, și nu importă dacă pare discursiv, pentru el se prea poate să aibă exact in-cursivitatea necesară. Și asta e singurul lucru care contează. Și da, într-o lume în care ne părăsesc cuvintele, rămân umbrele de pe caldarâm, umbrelele de spijin și, sub o pălărie care nu privește spre nicăieri, o pereche de urechi ascultând tocuri de sticlă. Important e că ai gustat din coniacul meu de 4 stele.
=  fain	Odãgescu Bogdan [15.Oct.09 11:24]
daca nu aveai ultimul vers, dadeam si eu o stea. inchide textul prea mult. mi-a placut lipsa de pretiozitati, tonul temperat. chiar fain.
=  Nu da!	Călin Sămărghițan [15.Oct.09 23:33]
Mulțumesc Bogdan, chiar mai era puțin din coniacul de 4. Cu ultimul vers... așa scrie pe etichetă, dar e un coniac savuros, nu? E de casă. Nu da stea, că mă bagi iar la bucluc. Mulțumesc de vizită. Zici că "închide". Doar dacă ai timp și dispoziție, ai putea să detaliezi cumva? Chiar mă interesează. Știu că ai făcut odată un comentariu care m-a lăsat cu gura căscată, dar nu mai știu la cine. Era la o poetă, dar am să caut.
=  într-o anume zi...	Teodor Dume [16.Oct.09 17:26]
un text temperat care te invită la recitire. îmi place intrarea directă precum și naturalețea rostirii. nu mă voi repeta dar nu pot trece mai departe fără a aprecia valoarea în sine a textului și evident a meșterului care i-a dat formă și strălucire. s-a spus tot ce trebuia spus pentru a fi remarcat și recomandat acest text pentru care mă bucur. stimă și considerație, teodor dume,
=  Dle.	Călin Sămărghițan [16.Oct.09 18:56]
Domnule Teodor, vă mulțumesc în primul rând pentru curajul de a interveni. Mă bucur că poezia a atins ecourile receptivității dumneavostră. Vă mai aștept.
=  Felicitări!	Ilie Mihaela [19.Oct.09 16:53]
Prima strofă este genială! Un text ce surprinde plăcut.
=  Eu zic	Călin Sămărghițan [20.Oct.09 00:18]
Probabil așa cum m-a surprins și pe mine explozia aceasta, Mihaela. Eu zic să ne ferim de cuvinte mari și exaltate. Sunt adeptul climei temperate. Să ne citim cu bine.
=  Mesajul vizibil este menit să ascundă o altă trăire.	viorel gongu [03.Nov.09 09:30]
Am citit atent și cu răbdare. Am citit comentariile. Am recitit scriitura. Acum, cu scuzele de rigoare, voi da și eu o urmă a trecerii pe aici. Mi-a sunat bine atât în conținut cât și în formă. Faptul că s-au făcut valuri e un semn cert că scopul a fost atins, a creat emoție. Dincolo de cuvinte remarc, poate eronat, o perdea de fum, o cochetărie cu ideea că am putea evada din ortocubul propriu, amăgindu-ne capacitatea de opțiune majoră cu hotărâri care nu pot schimba nimic. Acel a prefera nu presupune și o posibilitate de materializare ci doar o alternativă dorită.Pătrunderea în sistemul micro al existențelor de fiecare zi este de fapt o lărgire enormă a capacităților de a opta , dar numai asupra unor mici evenimente. Sărutați din partea mea pe albinuța care v-a dăruit acest poem din coșulețul plin de nectar și venin. Cu mult respect, Viorel Gongu
=  O, domnule Viorel!	Călin Sămărghițan [03.Nov.09 18:53]
Mă bucură trecerea și mai ales semnul dumneavoastră. "Evadarea din ortocubul propriu" e o foarte interesantă apreciere pe care o primesc. Pot spune că ați remarcat motivul pentru care nu am eliminat ultimul vers, prea explicativ după unii: deoarece modestul meu excurs "nu presupune posibilitatea materializării ci doar o alternativă". Și iarăși remarc aserțiunea despre lărgirea capacităților opționale odată cu pătrunderea în micro(cosm). Sunt mulțumit că poezia vi s-a înfățișat în acest fel. Comentariul amănunțit, atent și precis din fiecare apreciere îmi confirmă pe mai departe conturul intuit al profilului poetic al domniei voastre. Am să-i transmis "albinuței". Cu același respect.
=  Domnule Samarghitan,	Necula Florin Danut [25.Nov.09 18:55]
Shakespeare a spus mult mai inainte si mult mai simplu! "A fi sau a nu fi!" Tot ce este genial este simplu! Reciproca nu este intotdeauna valabila. Dar aproape tot ce este complicat, in literatura cel putin, este superfluu... In rest, numai bine!
=  Oricum, orice, oricând	Călin Sămărghițan [26.Nov.09 11:39]
Dle. Florin, bineînțeles că nu tot ceea ce este simplu este și genial, dar eu nu-mi bat capul decât cu primele. Pe cele din urmă e mai bine să le lăsăm lui Shakespeare și ceilalți, noi nu putem face altceva decât să mai gustăm din ele câte un pic. Dar mă bucur că ai gustat și din coniacul de 4, căci îți știu spiritul ascuțit. Cât despre ceea ce este complicat, de acord cu dumneata: "aproape tot". Iar pentru cei cu mintea deschisă orice se poate demonstra. Te-aș invita să mai treci, oricând, mi-a făcut plăcere.
=  Viata, moarte si indecidabil	calota rodica [05.Feb.10 17:25]
Dupa ce s-a terminat razboiul stelelor, apar si eu, Dumnezeu stie de unde,sa adulmec intunericul din craniul lui Yorik si sa fabric stelute din lut, ca n-am dreptul la alt tip de stele, "I would rather not", but Bartleby...cred, a iscat un razboi de secesiune:bartlebysti/inca nu bartlebysti, in existenta celorlalti nu cred pentru ca nu este destul de absurda.Daca nu l-as supara pe autor, as spune ca poemul acesta este abdus de noi,"haimanalele" de pe AGONIA, el a avut esafodul-ideea geniala, iar adeziunea noastra a cazut infranta in falduri acoperind trupul micului mare poem.Nimeni n-a observat ambianta care ajuta fluidizarea miracolului,orasul de miere care se impleticea la glezna Indomptabilei, Inexpugnabilei,Indimenticabilei Fecioare inainte si dupa nasterea poemului,moftul ei dulce si dilematic:as prefera sa nu...Dar poemul avea deja o constelatie si actul s-a infaptuit.Toti erau pe schele, studiau osatura, cusaturile,ceata moale sau abraziva, eu raman la margine si ma holbez la forma vest-falica a gandului:"sa(ne) mai nastem, sa mai(ne)murim?We should rather not but...aceasta este deferenta fata de principiile Creatorului! Asta numesc si eu arta(si nu numai eu, de la Jaufre Rudel:"Faray un vers de drait nien"-Despre nimic un vers voi scrie-la Flaubert, tentatia de a scrie despre nimic a ramas singura viabila si prolifica.Melville e genial si,tie, Caline,ti-as spune ce ne spunem toti tuturor:Spune-mi pe cine citesti/Ca sa-ti spun cine esti!Iata de ce aceia care scriu despre stele castiga "nimic" si viceversa!
=  Secunda în care...-le netriumfale ale poeziei cotidianului	Dragoș Vișan [09.Feb.10 11:48]
Poemul tău mă face să cred că nu avem de ce aștepta de la viitor decât alegerea felului nostru de-a o șterge spre ce ne dorim, scăpând în sfârșit de ruperea pingelelor, a foilor din calendar, a răspunderilor, a contractelor de muncă sau de dragoste și familie, numai spre a atinge înălțimea văzută ca prin oglindă ori ghicitură, aici, în țara unde sloganul autentic - al neimplicării în tâmpite acțiuni a ajuns să fie (cum spui chiar tu spre final), "prefer să nu".
=  În falduri	Călin Sămărghițan [09.Feb.10 23:31]
Rodica, comentariul tău e brioșa cu ciocolată acompaniind coniacul ușor amărui. Ticălosul de mine și-ar fi spus că a avut fler când te-a ”zărit”, dar preferă să nu. Am citit comentariul cu o delectare înceată. Așa cum ai spus, s-a dovedit a fi poezia eșafod. ”Înfrântă în falduri”. Este exact ce trebuia să fie. Totodată un moft al ”indimenticabilei” apuse. Mare mulțumită pentru popas. Dragoș, o privire a unui astfel de observator care te-ai dovedit a fi, e de natură să mă intimideze. A reușit să o facă. Dar dacă a reușit și să te facă să guști, mă bucură. Onorat.